Proiectul de lege pus în dezbatere publică de ministrul Culturii, András István Demeter, reprezintă un derapaj grav de la principiile meritocrației, autonomiei culturale și statului de drept.

Prin această inițiativă, ministrul își rezervă o derogare specială care îi permite să numească directori de teatre, muzee și instituții de cultură fără concurs, desființând practic orice criteriu de competență, transparență și profesionalism. Cultura este transformată din spațiu al creației și libertății într-un teritoriu al numirilor politice.

Mai mult, proiectul introduce o condiționare periculoasă: numirea conducerilor instituțiilor culturale care funcționează în limba minorităților ar urma să depindă de avizul unor reprezentanți politici ai respectivei minorități. Este o formă de politizare etnică a culturii, care riscă să subordoneze actul cultural intereselor de partid și negocierilor politice, nu valorii artistice.

Această inițiativă vine din partea unui ministru care, de-a lungul timpului, a fost implicat în mai multe controverse juridice, inclusiv într-un dosar de conflict de interese stabilit definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție, fără ca acesta să își asume vreo responsabilitate publică sau să facă un pas înapoi din funcție. Tocmai de aceea, concentrarea de putere discreționară în mâinile unui singur ministru ridică semne serioase de întrebare.

Cultura nu are nevoie de comisari politici, nici de avize de partid.
Are nevoie de profesioniști, concursuri corecte și libertate de creație.

Acest proiect de lege nu reformează cultura.
O supune politic.

COMUNICAT DE PRESĂ

Răspunsul ISC Timiș privind situația de pe strada Piatra Craiului ridică semne grave de întrebare

Asociația Salvați Patrimoniul Timișoarei a solicitat Inspectoratului de Stat în Construcții Timiș, în baza Legii 544, clarificări privind situația de pe strada Piatra Craiului, unde există suspiciuni de nereguli semnificative în privința lucrărilor executate.

În adresa transmisă către ISC, am cerut punctual:

– verificarea concordanței dintre lucrările executate și documentația tehnică aprobată,

– analizarea respectării regimului de înălțime, volumetriei și amplasamentului,

– constatarea eventualelor încălcări ale prevederilor legale în construcții,

– efectuarea unei inspecții pe teren, nu doar o verificare formală la birou.

Răspunsul primit din partea ISC Timiș este, din păcate, un text vag, incomplet și evaziv, care ocolește toate aspectele sesizate. Deși solicitarea noastră a fost clară, instituția s-a limitat la a transmite că „a direcționat solicitarea către alte structuri”, fără a preciza:

– un termen de control,

– dacă se deplasează pe teren,

– o analiză tehnică,

– sau o concluzie privind legalitatea lucrărilor.

În locul unei intervenții concrete, am primit o corespondență birocratică ce nu răspunde la nicio întrebare și nu clarifică niciuna dintre suspiciunile ridicate.

Astfel de practici nu doar că lasă impresia unui refuz mascat de implicare, ci afectează grav încrederea comunității în capacitatea acestei instituții de a controla respectarea legii în construcții — un domeniu în care abaterile pot produce consecințe directe asupra vecinătăților, patrimoniului și siguranței publice.

Inspectoratul de Stat în Construcții trebuie să-și asume asumarea rolul legal de instituție responsabilă cu disciplina în construcții și să nu cocoloșească devoltatorii imobiliari ascuzându-le ilegalitățile.

Comunitatea are dreptul la transparență, legalitate și responsabilitate, nu la răspunsuri administrative fără conținut.

Asociația își reafirmă angajamentul de a urmări acest caz până la clarificarea completă a situației și va informa publicul cu privire la toate evoluțiile ulterioare.

Sîrbu Ilie-Vasile

0722906236

Deși Strategia Națională de Apărare a Țării recunoaște patrimoniul cultural ca obiectiv de securitate națională și resursă strategică de dezvoltare, la Timișoara asistăm la un paradox dureros: o administrație care proclamă grija față de istorie, dar nu mișcă niciun deget pentru a o proteja.

Primăria Timișoara se mulțumește cu nimic — cu statistici, rapoarte și promisiuni fără acoperire — în timp ce monumente de clasă A și B sunt lăsate să se prăbușească sub privirile neputincioase ale unei comunități care își iubește orașul, dar nu este ascultată.

foto: pressalert.ro

Un exemplu grăitor este Complexul Abatorului Comunal de pe strada Eroilor de la Tisa, o bijuterie arhitecturală și industrială a Timișoarei, astăzi în ruină. De asemenea, Fabrica de Țigarete, un alt simbol al istoriei urbane, se degradează rapid, fără ca administrația locală să intervină pentru punerea în siguranță, deși legea permite astfel de acțiuni chiar și în cazul proprietății private, atunci când monumentul este în pericol.

Deși există inițiative legislative locale menite să sporească grija și responsabilitatea Primăriei Timișoara față de aceste monumente, ele nu sunt agreate de Instituția Arhitectului-Șef, care în loc să sprijine demersurile de protejare, caută motive de blocaj și amână orice pas concret. În Primăria Timișoara, de prea multe ori, funcționarii nu caută soluții, ci explicații despre „de ce nu se poate”.

În loc să pună proiectele în dezbatere publică și să invite specialiști, arhitecți, istorici și oameni din domeniul patrimoniului la dialog constructiv, administrația preferă tăcerea birocratică și pasivitatea, pierzând timp prețios în care monumentele continuă să se degradeze.

Codul Patrimoniului, în forma propusă la nivel național, nu oferă soluții, ci mai degrabă justificări pentru neintervenție. O lege ambiguă, care nu impune obligații clare și nu oferă mecanisme eficiente pentru salvarea patrimoniului, devine scutul perfect al pasivității.

Asociația Salvați Patrimoniul Timișoarei atrage atenția că:

• administrația locală nu are o strategie coerentă de conservare și pune accentul doar pe proiecte estetice, nu pe protejarea valorii autentice a orașului;
• inițiativele de protejare sunt blocate chiar din interiorul instituției;
• nu există măsuri reale pentru punerea în siguranță a monumentelor aflate în stare critică;
• parteneriatul public-privat în domeniul conservării lipsește complet, iar autoritățile par să se fi resemnat cu distrugerea lentă a patrimoniului.

Patrimoniul nu este o povară bugetară și nici o marfă politică — este o comoară a identității naționale.
O administrație care nu protejează memoria orașului își condamnă viitorul la uitare.

Asociația Salvați Patrimoniul Timișoarei cere public Primăriei Timișoara și Ministerului Culturii să își asume responsabilitatea legală și morală de a interveni de urgență pentru salvarea monumentelor istorice de pe teritoriul orașului și să deschidă o dezbatere publică reală pe tema protejării patrimoniului local.