A învătat meserie nu doar de la tatăl său, ci si de la doi maestri grădinari luxemburghezi, pe nume Jean Soupert si Notting Pierre. În Japonia s-a specializat în cultivarea crizantemelor, dar floarea pe care a iubit-o cel mai mult a fost tot trandafirul.
A patentat, pe plan internațional, 13 soiuri noi de trandafiri, care sunt consemnate si azi în marile rozarii ale lumii, si a visat, încă de la 25 de ani, să facă în Timisoara un Parc al Rozelor, cu un bazin cu apă în mijloc. Parcul era cel mai important rozariu din Europa de Est a vremurilor, se întindea pe 25.170 metri pătrati si avea 1.400 de soiuri de trandafiri. Fiecare soi avea o tăbliță pe care era trecut numele celui care îl donase.
Arpad a donat către municipalitate terenul pe care s-au construit Facultatea de Mecanică şi Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii ale Universităţii Politehnice. Era si principalul furnizor de flori al caselor regale din România, Serbia si Bulgaria. În serele sale, cresteau plante exotice si arbusti rari. Din toate cele 4.500 de specii de flori care existau la vremea aceea în Europa, peste 1.500 plecau din grădina lui Arpad. Cei mai apreciati erau trandafirii, care aveau toate culorile posibile, de la alb la mov, de la albastru la negru. Erau prezenti în toate revistele de profil din toate capitalele europene si nu exista expozitie în care Timisoara să nu fie la loc de frunte.
În 1904, Arpad Mühle si-a valorificat experiența japoneză, organizând la Timisoara o expozitie de crizanteme despre care s-a vorbit în toată Europa. Primeste ordinul Medjidie, unul dintre cele mai importante distinctii ale Imperiului Otoman, si primeste titlul de bey, ceea ce reprezinta o premiera pentru un strain. Acestea se pastreaza la Muzeul de Arta al Timisoarei. A primit Ordinul Coroana Romaniei, in grad de ofiter. A contribuit la amenajarea Parcului Cismigiu din Bucuresti si a Parcului Public din Sofia. Arpad Mühle a murit în 1930 si, din păcate, odată cu el, istoria familiei sale de grădinari de renume a ajuns la final. Niciunul dintre urmasi nu a îmbrătisat pasiunea pe care si el o mostenise din tată-n fiu. Cunoscut scriitor de specialitate, om de stiinta, grafolog amator in timpul liber, atras de varietatea lumii vegetale, si-a gasit moartea in Muntii Bucegi, in vara anului 1930, in excursia facuta pentru descoperirea unei rare specii de plante. Arpad Muhle si-a facut datoria fata de Timisoara. Atat prin lucrari de specialitate cat si prin faptul ca a fost cel care a propus cele mai importante idei dupa care avea sa fie realizat Parcul Rozelor, ramas si astazi una dintre cele mai reusite realizari peisagistice. Timisoara Merita o Casa memoriala Wilhelm si Arpad Muhle si un Muzeul al Rozelor.
Comentariile sunt închise pentru Arpad Muhle