Mărturii diplomatice, 1914. România e curtată de Marile Puteri ale Europei

La începutul Primului Război Mondial, Imperiul Țarist și-a asumat rolul de a opri atragerea Regatului României de partea Puterilor Centrale. După evenimentul din 28 iunie 1914, când arhiducele Ferdinand a fost asasinat la Sarajevo, ambasadorul Rusiei la București, Poklevski Koziell, informează cu îngrijorare Guvernul Țării sale că, presa din România a manifestat simpatie și solidaritate față de Austro-Ungaria. Diplomatul rus mai informa că populația s-ar manifesta pentru o alinață cu Austro-Ungaria. Din aceste considerente, ministrul de extrene rus, Sergei Sazanov, prezintă ambasadorului României în Rusia, (5 August 1914) Constantin Diamandi, un proiect de convenție militară, în care “Rusia se angajează să nu înceteze războiul împotriva Austro-Ungariei, mai înainte ca țările din monarhia austro-ungară, locuite de populație românească, să fie reunite de Coroana României.”

Astfel, Rusia a lansat, oficial, pentru prima dată ideea de “profit” României, una din acele țări ale monarhiei dualiste era și Banatul, promis cu un an în urmă, de același ministru de externe rus, Serbiei.Propunerea rusă se bazează pe declarațiile președintelui Franței, Raymond Poincare, care a declarat cu o lună înainte: „…pentru a avea efectul scontat asupra României, ar trebuie, să i se promită Transilvania.