Medalion de 8 Martie. Emilia Lungu Puhallo

Emilia Lungu Puhallo s-a născut la Sânnicolau Mare, la 1853. A fost fiica Eufemiei Popa și a învățătorului Traian Lungu. A fost prima scriitoare de limbă română din Banat și prima învățătoare la cea dintâi școală de fete din Banat. A colaborat cu revista ”Familia” din Oradea, condusă de Iosif Vulcan. A fost impresionată de viața zbuciumată a lui Nicolae Filimon și de romanul său, ”Ciocoii vechi și noi”. Sub această influență, a scris viața romanțată a scriitorului, într-o lucrare intitulată ”Nicolae Țârcovnicu”. Din rândul romanelor pe care le-a publicat sub formă de foileton, în coloanele revistei ”Familia”, amintim:  ”Elmira” și ”Fiica învățătorului”. A scris și nuvelele: ”Vagabondul”, ”Voluntarul”, ”Rezervistul”, ”Casinele”, ”O pildă”…

Emilia Lungu Puhallo a fost un remarcabil publicist, scriind mai ales în ”Dreptatea poporului” din Timișoara, ”Drapelul” din Lugoj, ”Amicul familiei” și la ”Plugarul român” din Timișoara, unde a fost și redactor. Emilia Lungu Puhallo, ca învățătoare, a luptat pentru promovarea  limbii române și a învățămintului românesc în Imperiu, deși a fost aspru criticată de Nicolae Iorga că, sub raport literar, are ”greutăți de stil”, dar a fost un real talent care s-a evidențiat mai ales în  ”Însemnările de la Sarajevo”. A luptat pe toate căile pentru înființarea unei școli de fete românești în cartierul Fabric. În anul 1874 a obținut aprobarea înființării unei astfel de școli, dar la Izvin, școală la care a predat doi ani.

Emilia Lungu Puhallo a lăsat, în manuscris, o ”Istorie a școalelor românești din Banat”, o ”Istorie a primei școale românești de fete din Banat” și jurnalul său, ”Călătorie prin Bosnia și Herțegovina”.

Emilia Lungu Puhallo a murit în 16 Decembrie 1932 și este înmormântată in cimitirul din Calea Buziașului. Ziarul ”Vestul” consemna la data de 31 Decembrie 1932, prin prof. C. Stoicanescu: ”Nu fără puternică emoție, am înregistrat știrea morții destinsei și modestei scriitoare Emilia Lungu care, după optzeci de ani de viață frumoasă și cincizeci de ani de muncă intensă, realizată pentru cei care au uitat-o, a fost dusă zilele trecute la cimitir, fără ca să observe nimeni, și înmormântată cât se poate de simplu. Noi, câțiva modești admiratori ai scriitoarei, nu vom uita că, pe lângă operele ei, ori de cate ori am avut nevoie de vreo dată sau de clarificarea unei stări a vremurilor apuse, care le-a trait ea, ne-a deslușit atâtea și atâtea amintiri și date despre trecutul Banatului. Și cum noi eram departe de biblioteca Academiei Române și neavând în Banat o bibliotecă românească, nu de puține ori a trebuit să recurgem la Emilia Lungu…” Foarte puțini știau atunci, la fel ca astăzi, că acea femeie învățătoare, scriitoare, publicistă, Emilia Lungu Puhallo a fost decorată cu ”Steaua României”, chiar de Regina Elisabeta pentru meritele ei literare și traducerile poeziilor românești în limba germană.

Mulțumiri Bibliotecii Județene ”Sorin Titel”, Secției de Artă, ”Deliu Petroiu”!