Nici austriecii nu au avut încredere în „Fruncea” bănățenilor

Dacă din punct de vedere ecomonic Banatul progresa rapid, puterea de la Viena (în ciuda loialității față de împărat exprimată cu mari sacrificii în 1849, când  Timișoara a rezistat asediului de 107 zile inițiat de  trupele revoluționare maghiare) nu se lasă înduplecată de fruntașii bănățeni care doreau autonomia Banatului.

Pagubele pricinuite de asediul din 1849 au fost  rapid acoperite, economia Timișoarei s-a pus în mișcare, fapt dovedit de înființarea Camerei de Comerț și Industrie din Timișoara în anul 1852, iar doi ani mai târziu, Cetatea intră în legătură cu marile orașe ale imperiului prin introducerea telegrafului. Banca Națională a Austriei deschide o sucursală în anul 1855, iar în anul 1857 se introduce iluminatul public cu gaz aerian, astfel Timișoara înlocuiește vechile lămpi cu petrol, fapt ce atrage deschiderea unei farbrici de gaz de iluminat la care lucreaza 50 de persoane. Dar evenimentul anului 1857 este inaugurarea liniei ferate Timișoarei – Budapesta.

Cu toate acestea, contele Mendsdorff-Pouilly, trimisul guvernului de la Viena pentru a examina situația Banatului și a evalua cerința bănățenilor de autonomie, în raportul său susține că Banatul nu se poate conduce și administra singur și în 27 decembrie 1860, împăratul decretează încorporarea Banatului la Ungaria.