Patrimoniul Cultural Construit al Timișoarei între amatorism, indiferență și lipsă de educație

Abandonul unor clădiri protejate pe o perioadă îndelungată, nu poate justifica vandalizarea lor de către localnici şi nici lipsa de reacţie şi responsabilitate a comunităţilor şi a autorităţilor locale, care transferă tacit şi în exclusivitate viitorilor prezumtivi proprietari obligaţia de protejare a acestor clădiri. De cele mai multe ori – pare să devină o regulă – este vorba de ignoranţă şi indiferenţă, fapte adoptate și de procurori în activitatea lor de cercetare a unor posibile fapte penale. Monumentele abandonate din cauza regimului de proprietate incert sunt lipsite de protecţie concretă din partea statului şi ignorate de administraţiile locale, suportând degradări şi vandalizări care le periclitează supravieţuirea.

Casa Muhle

Hanul la Trei Crai

Un tip de abuzare asupra căruia suntem datori cu un mare semnal de alarmă este acela al mutilărilor produse cu ocazia lucrărilor de îmbunătăţire a infrastructurii, cazuri în care cei care le execută nu manifestă nici un interes pentru ocrotirea patrimoniului naţional. Un exemplu emblematic este modul în care s-au montat firidele și țevile de gaz pe clădirile aflate în zonă protejată. Prin modul inadecvat de punere în aplicare, fără minte a unor necesități, alegându-se cea mai proastă soluție constituie o ameninţare la adresa patrimoniului cultural construit al Timișoarei, constituind o gravă încălcare a legii.

În cei șase de activitate am constatat că nu există o cunoaștere minimum obligatorie a istoriei oarșului necesară în special de către angajații Poliției Locale Timișoara și ai Direcției de Urbanism a Municipiului Timișoara, ca să nu mai vorbim despre faptul că Politica Consiliului Local Timișoara este fățiș impotriva protejării acestui patrimoniu construit așa cum a fost Protocolul dintre Consiliul Local și Fundația Caritatea, prin care primarul Timișoarei se angaja că va face toate efortulrile pentru declasarea celor două clădiri, fără a cunoaște Legile Republicii România. Nu am văzut o actiune clară prin care să se încurajeze înțelegerea potenţialului de bunăstare materială al patrimoniului pe care l-au abandonat şi importanţa acestuia pentru păstrarea identităţii locale şi naţionale în contextul unei dezvoltări de perspectivă. În pofida faptului că această realitate este de mult timp invazivă, Ministerul Culturii, Primăria Timișoara prin Direcția de Urbanism a Municipiului Timisoara nu au gândit un sistem de informare şi educare eficient pentru a susţine conservarea peisajului cultura urban în ansamblul său nici atunci când s-a aflat vestea că Timișoara o să fie Capitala Europeană a Culturii în anul 2021.