Revoluția descentralizării trebuie să înceapă de la Timișoara

Autorităţile locale din România nu funcţionează nici măcar la nivelul satisfăcător și asta se întâmplă din cauza organizării UAT-urilor prin lege. NU este doar vina primarilor sau a consilierilor locali pentru faptul că autorităţile locale funcţionează prost, ci și a politicilor practicate de Guvernul României după Revoluția din 1989.

Primăria Timişoara avea, în anul 1989, un număr de 50 de angajaţi. În anul 2022, în urma reorganizării statului de după Revoluția din 1989, Primăria Timişoara a ajuns la puțin peste 500 de angajaţi funcţionari publici. În situaţia în care populaţia oraşului a scăzut. Înainte de 1989, se ştia ca suntem, undeva peste 300.000 locuitori, în 1992 eram 334.115, iar în 2013 am mai rămas 303.737, iar astăzi, suntem sub 200.000 de locuitori.

Numărul total de angajaţi plătiți din bugetul primăriei Timișoara este unul mult mai mare, prin înfiinţarea unor noi structuri așa cum este Evidența Populației sau Poliția Locală, care cândva erau responsabilitatea Ministerului de Interne. În perioada comunistă la nivelul oraşelor și a municipiilor era o singură Întreprindere de Construcții, Reparații și Administrare Locativă, așa cunoscutele ICRAL, care era denumirea generică dată unor companii de stat din România ce aveau ca obiect de activitate administrarea și întreținerea fondului locativ al statului. Comuniștii erau în tot și în toate. Astăzi, noi timișorenii ne putem mândri cu șapte astfel de societăţi desprinse din mamutul Centralizat. Asta înseamnă șapte consilii de administraţie, șapte manageri, șapte structuri cu personal administrativ.

Unii văd fragmentarea activităţii de gospodărire orăşenească ca pe una  dezastruoasă din toate punctele de vedere, alții pun acest dezastru pe lipsa comunicării dintre Primărie și aceste societăți, la care se adaugă și legislația necorelată la realitățile și responsabilitățile din administrație. Comunicarea este esențială, dar momentan lipsește cu desăvârșire, atât în interiorul Primăriei, cât și în relația cu societățile aflate în subordonare, asta pentru că lucrează cu date incomplete, motiv pentru care ne trezim, că o stradă, astăzi, a fost asfaltată, iar mâine este spartă pentru cine știe ce motiv.

Noi nu luăm partea primarului în decizia administrativă, dar din punctul nostru de vedere oricât de capabil ai fi este imposibil să semnezi în cunoştinţă de cauză sute de acte pe zi, din care cele mai multe au şi o documentaţie ataşată. Considerăm că este anormal şi imoral să aruncăm întreaga răspundere a administrării unui municipiu, oraș sau comună pe umerii unui singur om, care nu este remunerat pe măsura implicării în destinul unei localități. Că primarul este capabil sau incapabil să administreze este o altă discuție, aproape fără sfârșit, decizia electoratului hotărăște cine le administrează localitatea, dar până unde poate să hotărască primarul sau aleșii locali, în condiţiile în care există un corp de funcţionari publici, prin a căror semnătură avizată poate să certifice sau nu un proiect de hotărâre de consiliu local, pentru că de asta și-au ales o carieră în administraţie.

Carol Telbisz, primarul Timișoarei

Suntem convinși, că dacă există voință politică, lacunele din Legea Administrației Publice Locale pot fi acoperite prin amendarea prezentei legi, dar înainte trebuie identificare și transmise atât prefectului județului cât și aleșilor locali din Parlamentul României situația reală în care se zbat UAT-urile. Lucru care trebuie să-l facă aleșii locali. Din acest motiv susținem ca reprezentanții noștri în Parlament să fie de a-i locului, să nu fie parlamentari de import, care să ne cunoască problemele și să le supună dezbaterii în cel mai mare for legislativ al țării noastre. Numai comunicând putem repara cele stricăcioase din Administrația Publică Locală.

”Este urgentă extinderea autonomiei Administrației Locale necesară pentru mărirea responsabilității politicii urbane. Din acest motiv propun modificarea dreptului de administrare al bunurilor din domeniul public si privat al statului prin  transferul proprietății statului public sau privat de pe raza Unităților Administrativ Teritoriale în proprietatea acestora prin Hotarare de Guvern”, spunea viceprimarul Timișoarei, Cosmin Tabără, în ziarul Opinia Timișoarei.ro. Un mesaj trecut neobservat de toată lumea, pentru că lucrurile serioase nu mai interesează pe nimeni, din nefericire. Această inițiativă legislativă ar simplifica semnificativ activitatea de pe masa de lucru a Guvernului și a procedurilor de implementare a proiectelor strategice de către Unitățile Administrativ Teritoriale. Este important de știut că, la acest moment titularii dreptului de administrare, concesionarii și titularii dreptului de folosință gratuită au obligația înscrierii acestor drepturi reale în sistemul integrat de cadastru și carte funciară, în condițiile legii, fără a se putea folosi de acestor bunuri în implementarea unor proiecte care se pot dezvolta pe patrimoniul domeniului public sau privat al statului din UAT-uri. O piedică mare pe care administrațiile locale nu o pot trece decât, dacă Guvernul României face un prim-pas spre descentralizare concret, nu doar prin declarații politice în prag de alegeri. Este momentul ca statul român să dea înapoi ce a luat UAT-urilor în anii comunismului.

Sperăm ca aleșii locali să învețe din istoria locală și să calce pe urmele primarului Timișoarei, Carol Telbisz, care a obținut ridicarea caracterului de fortificație a cetății, convingându-l pe împăratul Franz Josef să semneze acesl decret, în anul 1892. Prin înlăturarea zidurilor, Timișoara a dezvoltat un plan urbanistic, care și astăzi este un reper pentru urbaniști.