Trecutul Cetăţii Timişoarei poate fi demolat în România şi mutat spre reasamblare în Austro-Ungaria Nimeni nu se supără

Varianta propusa de arhitectul Valentin Luca

Specialiștii timișoreni au început prin luna martie a acestui an, un amplu șantier de descărcăre arheologică, așa cum stabilește legea, pe locul în care va apare clădirea a cincea din cadrul complexului de afaceri din piața Timișoara 700. Cu acest prilej au scos la lumină un ansamblu din fortificația Cetății Timișoarei, format din ziduri de apărare și un sistem unicat în Europa de reglarea a nivelului apei din șanturile de apărate format dintr-o ecluză foarte modernă în epoca respectivă. Ea era previzibilă, căci se cunoșteau planurile Cetății, destul de bine. Marea mirare vine de la impecabila conservare a lucrărilor de artă militară. Nici m[car jgheaburile de lemn nu par distruse prea tare. Tot de admirat este și foarte îngrijita îmbinare a pietrei cioplite și a cărămizilor ce par ca noi în zidurile de acum două secole. Se pot distinge fără efort monogramele meșterilor săpate în piatră și lăsate urmașilor ca o garanție a lucrului temeinic executat. Istoria Timişoarei nu este interesantă, dacă vreun vestigiu asemanator se descoperea în Oltenia sau în Moldova cu siguranţă întreaga Romanie era cuprinsa de vibraţii, iar pe cei de la Ministerul Culturii îi cuprindea o ecitaşie maximă.
Firma ModaTim Investment, ce se ocupă de derularea proiectului imobiliar, a propus, prin vară, trei proiecte de conservare a ecluzei.
Varianta ce era apreciată de investitor ca fiind optimă, presupunea mutarea întregului ansamblu într-o piațetă, care va fi construită special în fața complexului de birouri. Cam pe locul fostei parcări din fața centrului. Această mutare susținută de arhitectul Vlad Gaivoronschi, ce consideră conservarea in situ imposibilă, din cauza pânzei freatice aflate foarte aproape de suprafață.
Această variantă a primit recent, după o așteptare de câteva luni, avizul favorabil al Ministerului Culturii.

Soluția a fost contestată deja, pe motiv că, astfel, ecluza-unicat va fi distrusă.Toate ar fi bune și frumoase, dacă locul cu pricina nu ar fi mult mai mic decât ansamblu ce ar trebui salvat. De fapt acolo ar încăpea doar ecluza. Fără toate zidurile și anexele sale.

Soluția a fost însă criticată de consilierul local democrat-liberal Simion Moșiu. El susținea că, prin mutarea stăvilarului, acesta va fi distrus, din nepăsare față de istoria orașului. Moșiu propune ca situl să fie cedat municipalității, care să reconstituie total complexul vechii ecluze. Și a dat exemplu o fortificație din Olanda reconstruită în totalitate. Iar municipalitatea să ofere în schimb un alt teren similar. Asa cum s-a putut în cazul așa zisului acvariu, de ce nu s-ar putea și acum când este vorba de trecutul urbei. În opinia cosilierului local, care este inginer constructor, deci are cunoștintele necesare,

,,nici măcar nu există firme specializate în salvarea construcțiilor istorice de acest fel, în condiții corecte. Apa freatică este un pretext jalnic. Păi o ecluză este gândită să funcționeze în apă”.

Simion Moșiu face apel la întreaga societate să se sesizeze și să ia atitudinea față de distrugerea vestigiilor, considerate un monument unic în țară și poate la nivel de Europa. Acest act de pseudo-salvare, este in fapt o tentativă de viol legalizat, cu concursul ministerului, la istoria orașului nostru și nu putem muta așa ceva, fiind vorba despre un sit istoric.

“Cum e posibil ca un monument unic în Europa să fie tăiat pe bucați și doar 2 din cele 12 elemente fortificate vor fi păstrate, restul vor fi demolate“,

a atras atenția arhitectul Valentin Luca, specialist în construcții militare vechi. De asemenea a aratat că suntem în fața unei catastrofe urbane, fara precedent in perioada post decembristă. Din nefericire, Timișoara revine din nou cu o premieră, negativă de data asta. Cum este posibil așa ceva? Ecluza nu trebuie ascunsă și translatată după blocuri cum a făcut Ceaușescu în paranoia sa cu bisericile, în mare demolare a Bucureștiului din anii 1975-1985, a precizat Luca.
O a patra variantă propusă de un grup de specialiști și arhitecti nici măcar nu a fost luată în seama, probabil din motive fie politice sau de costuri ceva mai mari sau chiar din nepăsare. Aceștia vin cu o variantă revoluționară de refacere cât mai exactă a fragmentului de fortificație.

Titus Bălan