Cetățean de onoare este un titlu onorific acordat de autoritățile locale unei persoane a cărei activitate sau existență este legată în mod deosebit de viața localității sau pentru talentul și serviciile deosebite aduse de aceasta localității.
În ziua de 26 septembrie 1927, avocatul dr. Aurel Cosma (1867-1931) şi avocatul Emanuil Ungureanu (1846-1929) au primit cetăţenia de onoare a oraşului.
Dr. Aurel Cosma Emanuil Ungureanu
Primarul Timișoarei, Lucian Georgevici în discursul rostit cu această ocazie arăta că „având în vedere munca prodigioasă şi dezinteresată desfăşurată de Dr. Aurel Cosma, timp de 35 ani şi avocatul Emanuil Ungureanu, timp de 60 ani, în interesul prosperării orașului Timișoara, pe teren social, naţional, cultural şi economic, consiliul comunal în unanimitate de voturi decide: se conferă cetăţenia de onoare domnilor Dr. Aurel Cosma şi Emanuil Ungureanu”.
Avocatul Emanuel Ungureanu considera că la emanciparea românilor bănățeni cultura joacă un rol foarte important, iar aceasta nu se putea face fără bani. Ca urmare a sponsorizat biserica și școala. Înainte de 1918 a militat pentru păstrarea autonomiei școlilor confesionale românești și a Bisericii Ortodoxe Române iar ulterior a activat pentru consolidarea acestora. Între 1885–1897 a condus asociația politico-culturală Alumneul Românesc, al cărei scop principal era finanțarea studiilor unor tineri români talentați dar lipsiți de mijloace. În același scop a luat parte la înființarea fundațiilor Trandafil și Antoniu Mocioni și a întemeiat fundațiile Mitra Ungureanu 1892 și Emanuil Ungureanu. A activat pentru înființarea la Timișoara a unei academii comerciale și a unei universități. A înființat peste 100 de filiale ale Casei de Educație Națională. Între 1898–1906 a fost director al Despărțământului Timișoara al ASTRA (Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român a fost înființată la Sibiu între 23 -25 octombrie 1861, cu un rol însemnat pentru emanciparea culturală și politică a românilor din Imperiul Austro-Ungar).
Avocatul Aurel Cosma a fost membru fondator al Școalei Politehnice și a propus înființarea la Timișoara a unei Academii Comerciale. De asemenea, a sprijinit Biserica, fiind mereu deputat sinodal al diecezei Aradului. Din anul 1902, a fost președintele Partidului Național Român din Timișoara.
În timpul Primului Război Mondial a fost căpitan în armata austro-ungară, iar la sfârșitul războiului era comandantul lagărului de prizonieri din Timișoara. La 31 octombrie 1918, odată cu proclamarea Republicii Bănățene, în calitate de comandant a organizat Consiliul Militar Român din Timișoara și Garda Națională Românească. Tot atunci a organizat Consiliului Național Român din Timișoara, el fiind ales președinte. În calitate de conducător de facto al Banatului este ales în Marele Sfat Național Român.
La 17 noiembrie 1918 armata sârbă a ocupat Timișoara,revendicând întreg Banatul, și desființând organizațiile românești. Deși sârbii au încercat să împiedice delegații din Banat să participe la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, totuși, delegația, al cărei șef era Aurel Cosma, s-a deplasat la Alba-Iulia și a cerut unirea Banatului cu România.
La 27 iulie 1919 ultimele unități ale armatei sârbe s-au retras, iar comandantul trupelor franceze care preluaseră Banatul, generalul Charles de Tournadre l-a numit prefect pe Aurel Cosma. Deși guvernul Averescu după venirea la putere în 13 martie 1920 l-a confirmat în mod excepțional ca prefect al județului (guvernul înlăturase toți ceilalți funcționari membri ai PNR), la 4 aprilie Aurel Cosma și-a dat demisia și a organizat filiala din Banat a Partidului Național Liberal, fiind președintele ei. În perioada 24 ianuarie 1922 – 30 octombrie 1923 a fost ministru al Lucrărilor Publice în guvernul Brătianu. În 1927 este ales deputat din partea județului Timiș-Torontal, iar în primăvara anului 1931 senator.
Comentariile sunt închise pentru Vești din Timișoara interbelică