Arhive lunare: august 2021

COMUNICATE DE PRESA, PATRIMONIU

Suntem împotriva Ordonanței de modificare a Legii 422, cea care protejează Patrimoniul României

 

 

În prezent, dacă cineva dorește să construiască un bloc într-o zonă protejată de Legea 422, cu clădiri monument istoric sau ansamblu de clădiri istorice, proiectul este discutat în Comisia Zonală a Monumentelor Istorice, unde se află mai mulți specialiști și există mai multă transparență și de cele mai multe ori este ajustat până ajunge cât mai aproape de specificul zonei. La fel și în cazul demolărilor clădirilor vechi, care de multe ori au fost respinse de comisie.

Principalele prevederi în proiectul de Ordonanță pentru modificarea și completarea Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, aflat în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Culturii, până în 30 august, sunt:

”Art. 34: Membrii comisiilor zonale, exceptând arhitecții șefi și supleanții lor, fac parte din categoria personalului de specialitate atestat, potrivit legii în domeniul protejării patrimoniului cultural imobil.

Art. 34 cu 2: Serviciile publice deconcentrate ale Ministerul Culturii pot emite avize privind intervențiile asupra imobilelor din zonele lor de protecție sau din zonele protejate fără consultarea Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, respectiv a comisiilor zonale ale monumentelor istorice, în afara cazurilor prevăzute la art. 26 alin. (5), dacă documentația supusă avizării este elaborată de un arhitect atestat de Ministerul Culturii în domeniul protejării patrimoniului cultural imobil și respectă procedura privind avizarea intervențiilor în zonele de protecție a monumentelor istorice și zonele protejate aprobată prin ordin al ministrului culturii.

Poate fi avizată și autorizată, conform legii, desființarea parțială a monumentelor istorice, în baza unui studiu istorico-științific de fundamentare privind evaluarea culturală a imobilului asupra căruia a fost instituit regimul juridic de monument istoric și a relației acestuia cu contextul lui, conținând restricții și permisivități de intervenție și realizat de personal de specialitate atestat ca parte a unei documentații avizate conform propunerilor comisiilor de specialitate.

Printre intervențiile asupra monumentelor, actul normativ prevede: lucrări de conservare, construire, extindere, consolidare, desființare parțială, restructurare, amenajări peisagistice și de punere în valoare, care modifică substanța sau aspectul monumentelor istorice.”

Proiectul de ordonanță pentru modificarea legii 422/2001 a protejării patrimoniului prin adoptarea lui, ar fi una dintre cele mai grave lovituri date patrimoniului cultural construit. Eliminarea filtrului Comisiilor Zonale și Naționale pentru Monumentele Istorice din procesul de avizare a lucrărilor de edificare sau demolare în zonele protejate înseamnă mână liberă pentru rechinii imobiliari, un dezastru pentru țesutul construit istoric. Vor putea să dărâme mai ușor imobile monument istoric și vor putea să autorizeze fără probleme ansambluri care distrug coerența și calitatea arhitecturală a zonelor construite protejate. Modificările propuse slăbesc și mai mult protecția patrimoniului.

În ceea ce privește situația reală a patrimoniului cultural construit al României, situația se apropie de colaps. La care se adaugă și completarea defectuasă a Legii 50 care de la data de 7 februarie 2020 a avut efecte juridice în cel mai rău sens, prin acceptarea unor clădiri parazitare lângă clădiri monument istoric. Lipsa unei politici coerente la nivel de țară în ceea ce privește protejarea clădirilor istorice, lipsa acțiunilor de prevenire prin informarea românilor în cadrul unei campanii de informare sunt un factor în plus de presiune pe existența vechilor clădiri, la care se adaugă și posibilele modificări ale Legii 422, în sens negativ din punctul nostru de vedere.

Modificările propuse ale Legii 422 vor permite ca intervenția neautorizată asupra clădirilor monument istoric să fie în creștere și poate însemna sporirea unor fapte de corupție la această lege, care după cum se știe, articolul 54 a fost abrogat, ceea ce înseamnă că pentru distrugerea unei clădiri de patrimoniu nu mai există infracțiune. Rolul avizării unor lucrări de intervenție într-o zonă protejată înseamnă trecerea spre aprobare prin ”atenția” mai multor specialiști care formează o comisie de specialitate care să se asigure că lucrarea este una cât mai puțin intruzivă pentru valoarea și rezistența clădirii. Prin modificările propuse se legalizează astfel mutilarea sau demolarea monumentelor istorice!

Mai mult, modificările propuse de modificare ale Legii 422 încalcă articolul 4 și 5 al Convenției de la Paris din anul 1972 care spune că:

Articolul 4. Fiecare din Statele participante la prezenta Convenţie recunoaşte că obligaţia de a asigura identificarea, ocrotirea, conservarea, valorificarea şi transmiterea către generaţiile viitoare a patrimoniului cultural şi natural, la care se referă art. 1 şi 2, şi care este situat pe teritoriul său, îi revine în primul rând. Se va strădui să acţioneze în acest scop atât prin propriul său efort, în limita maximă a resurselor sale disponibile, cât şi, când este cazul, prin intermediul asistenţei şi cooperării internaţionale de care va putea beneficia, în special pe plan financiar,artistic, ştiinţific şi ethnic.

Articolul 5. Pentru a asigura o ocrotire şi o conservare cât mai eficientă şi o valorificare cât mai intensă posibil a patrimoniului cultural şi natural situat pe teritoriul lor, şi în condiţii specifice fiecărei ţări, Statele-părţi la prezenta Convenţie se vor strădui în măsura posibilului:

  1. Să adopte o politică generală prevăzând atribuirea unei funcţii patrimoniului cultural şi natural în viaţa colectivă şi să integreze ocrotirea acestui patrimoniu în programele de planificare generală;
  2. Să înfiinţeze pe teritoriul lor, în măsura în care încă nu există, unul sau mai multe servicii de ocrotire,

de conservare şi de valorificare a patrimoniului cultural şi natural, prevăzute cu un personal corespunzător şi dispunând de mijloace care să le permită să îndeplinească sarcinile ce le revin;

  1. să extindă studiile şi cercetările ştiinţifice şi tehnice şi să perfecţioneze metodele de intervenţie care

permit unui stat să facă faţă pericolelor care ameninţă patrimoniul cultural sau natural;

  1. să ia măsurile juridice, ştiinţifice, tehnice, administrative şi financiare corespunzătoare pentru identificarea, ocrotirea, conservarea, valorificarea şi introducerea în circuit public a acestui patrimoniu;
  2. să înlesnească crearea sau dezvoltarea de centre naţionale sau regionale de pregătire în domeniul ocrotirii, conservării şi valorificării patrimoniului cultural şi natural şi să încurajeze cercetarea ştiinţifică în acest domeniu.

 

 

EVENIMENTE, PATRIMONIU

Banatul, Limesul Roman și UNESCO

După Roșia Montană, România pregătește un nou dosar pentru UNESCO. Este vorba despre limesul roman, adică sistemul de apărare folosit de Imperiul Roman, la granița de nord, împotriva popoarelor barbare. Acest sistem consta într-un zid de piatră sau un val de pământ, construit la granițele provinciilor.

România, respectiv zona Banatului, are zeci de hectare de astfel de monumente, mai ales că aicolo, se află și limesul dacic. La nivel național funcționează deja, de câțiva ani, Comisia Limes care are ca obiectiv cercetarea acestor monumente și întocmirea unui dosar comun cu țările din vecinătate, Serbia și Bulgaria, care să fie depus la Comisia UNESCO, pentru ca limesul să intre în patrimoniul internațional. Pentru zona Banatului este responsabil Călin Timoc, de la Muzeul Național al Banatului, Timișoara.

„Din toată România, unde sunt vreo 72 de fortificații care alcătuiesc limesul Imperiului Roman, Banatul are și o linie de fortificații care ține de Dacia, un limes de interior să zicem, și linia care urmărește cursul Dunării și care face parte din dosarul comun cu țările învecinate, Serbia și Bulgaria. Din toată România, zona Banatului este cea mai întârziată, din punct de vedere al cercetărilor. Avem situații greu întâlnite în alte părți, cu fortificații care încă nu știm pe unde sunt sau fortificații despre care știm atât de puțin că nici măcar nu avem o idee care a fost garnizoana, cronologia ei, cât a fost folosită și așa mai departe. Ori, acești pași trebuie repede recuperați. Mai mult, trebuie adusă informația veche la standardele actuale. Tot ce înseamnă aceste situri foarte importante, măsurările topo legate de monumente, căutăm să le facem într-o grabă cât se poate de mare cu sprijinul colaboratorilor pe care îi avem. În cazul meu, am avut norocul să colaborez cu Universitatea din Varșovia, unde avem un grup de tineri, experți în măsurători topografice și cercetări noninvazive.  A contat și foarte mult că Muzeul Banatului din Timișoara, acolo unde eu sunt angajat, este angrenat foarte bine în acest proiect și a reușit să colaboreze cu Muzeul Banatului Montan din Reșița, care are în administrație mai multe fortificații care țin de acest limes bănățean și Muzeul Caransebeș, unde iarăși avem o situație excepțională, deoarece Castrul de la Tibiscus se află în cadrul unei rezervații arheologice. Lucru acesta ajută foarte mult în punctajul pe care trebuie să-l obțină un monument istoric ca să se califice ca monument istoric”, spune Timoc.

Reprezentantul programului „Limes” afirmă că, mai ales pentru zona Banatului montan, introducerea acestor monumente în patrimoniul UNESCO este o oportunitate extraordinară pentru dezvoltarea economică.

„Lumea trebuie să înțeleagă că sunt niște monumente istorice emblematice, care sunt vizibile în teren și mai mult au și o suprafață foarte mare. Această imagine monumentală a acestor fortificații, care uneori depășesc și două hectare, este vizibilă și la drumul mare. Dacă treceți pe lângă Mehadia, Pojejena, chiar și Surduc, o să vedeți că valurile de pământ care descriu sistemul tactic al acestor fortificații sunt vizibile în teren. Aceste monumente trebuie protejate, trebuie avut grijă de ele, pentru că reprezintă un patrimoniu al umanității, fac parte dintr-un sistem integrat unitar, pe care l-a avut Imperiul Roman, pe granița de nord, față de populațiile barbare. Ele pot să constituie un punct de atracție turistică excepțional care să aducă și un plus de vitalitate economică comunităților locale. Practic, aici, avem nevoie de sprijin de la administrațiile locale, să ne ajute ca localnici să conștientizeze valoarea acestor monumente. Există riscul ca unele fortificații și unele castre să fie modificate de unele drumuri sau rețele locale, până vine comisia UNESCO să concretizăm acest dosar de înscriere, să fie modificat peisajul și acest lucru este delicat. Ceea ce contează la UNESCO este integritatea monumentului, chiar integritatea vizuală. Deci dacă avem o cetatea splendida, în momentul în care apare o antenă GSM, faptul că obturează imaginea vizuală poate constitui o problemă”, afirmă reprezentantul Comisiei „Limes”.

Călin Timoc spune că apelează inclusiv la foștii săi studenți, care au rude în zonele unde se află aceste monumente, să discute cu localnicii și să-i facă să înțeleagă cât de mult va conta clasificarea UNESCO pentru aceste monumente.

„După ce vor fi înregistrate Unesco, le va aduce un plus de turiști în zonă și lucru acesta va schimba economia loculului. Există exemple elocvente în Transilvania, unde bisericile și fortificatiile săsești și categoric au schimbat economia locală. Lumea vine, stă, apreciază lucrurile locale, și trebuie să fim atenți să nu ratăm acestă șansă mai ales în Banatul de Munte, care este destul de vitregit economic. Atunci când ești în vecinătatea unui monument UNESCO, contează. Lucrurile merg spre bine, în 2021 facem progrese și aș vrea să laud Primăria din Mehadia cu care am avut o colaborarea foarte bună, dacă reușesc să înregistreze castrul de la Mehadia va aduce o înflorire economică a locului. Toată chestiunea este să ne facem treaba cât mai bine, să facem circuite turistice, să integrăm aceste monumente și totodată să avem grijă să le protejăm și să le semnalăm la niște standarde acceptabile” mai spune Timoc.

Comisia Limes din România are întâlniri trimestriale, unde urgența este cea legată de limesul dunărean, pentru că acolo se lucrează într-un dosar și cu Serbia și Bulgaria, care se află într-un stadiu avansat, iar documentația trebuie depusă în același timp. România trebuie să recupereze timpul pierdut până în toamnă, pentru ca anul viitor în ianuarie dosarul să fie finalizat.

Material preluat de pe www.ghidulbanatului.ro