Poate nu avem timp, ochi sau disponibilitate sufleteasca sa vedem si sa apreciem trecutul pe langa care trecem de cele mai multe ori destul de indiferenti. Cladiri, statui sau situri arheologice, toate se pot incadra generic monumente istorice. Dar nu tot ce merita este apriori considerat monument. Legislatia si toata birocratia ce se leaga de ea este destul de complexa si uneori ajuta dar de multe ori pune bete in roate. Pentru ca descalci putin soarta acestor semne ale trecutului in fiecare judet exista mai mult sau mai putin actualizata o asa zisa ,, Lista a Monumentelor Istorice”. Cea a judetului Timis a fost adusa la zi ultima data in anul 2010.

Legea prevede o actualizare generala a acestor liste o data la cinci ani. Dar in anumite ocazii singulare si bine intemeiate se pot face si aduceri la zi punctuale pentru anumite cazuri.

Directia pentru Cultura si Patrimoniul Cultural National a judetului Timis  pregateste lista de peste doi ani. Tot anul anul 2014 va fi dedicat intocmirii dosarelor aferente fiecarui nou punct trecut pe acesta lista. Directia cere o mana de ajutor asociatiilor si tuturor  celor ce pot semnala cladiri, amsambluri sau situri ce merita sa primeasca titulatura de monument istoric. Pe pagina oficiala a directiei se pot vedea cele de pana acum si tot aici se pot face propuneri pentru noi clasificari. Artisti, istorici, arhitecti, studenti sau oricine are o opinie este binevenit sa intervina cu sugestii.

Vila Kimmel din Timişoara – Bulevardul C.D. Loga, nr. 46, construită între anii 1911-1914 de un magnat local pe nume Ignaz Sandor Kimmel şi gandită de arhitectul Josef Kremer junior. Familia Kimmel patrona o fabrică de alcool.  Primul Kimmel de notorietate era semnalat ca învăţător la Şcoala „Poporală” din Fabric, în 1784.
Ulterior Kimmelii ajung faimoşi în Timişoara mai ales datorită cognacului produs, care a a cucerit Viena la inceputul secolului trecut.
În legea 119 din iunie 1948 cunoscută ca legea naţionalizării, vila se regaseşte pe lista la anexa nr. 20 şi intră în patrimoniul judeţului Timiş. “Noii proprietari” dezmembrează  o parte din grădină pentru a ridica Vila International de astăzi. Pentru scurt timp in aceasta clădire a funcţionat şi Muzeul de Artă. Cultura a pierdut în favoarea intereselor de partid.

Nici astăzi în opulenţa clădire de pe C.D. Loga nu domneşte liniştea. Deşi este una dintre cele mai elegante şi frumoase imobile de pe fostul Bulevard Lenin, nu beneficiază de protecţie din partea municipalităţii. Trist este că asupra proprietarilor de drept ai Vilei Kimmel este un continuu asediu. Sperăm ca ei să reziste, să reziste. După cum se ştie, clădirile de pe C.D.Loga sunt luate la ochi de persoane cu mare influenţă la administraţia Timişoarei. Probabil din această cauză, clădirea nu intră ca entitate separată în Patrimoniul Timişoarei ca Monument Istoric (restricţii, costrui mult mai mari). Refuzăm să credem că vreo “influenţă” ar putea face vreun rău acestei vile. In cele ce urmează vă prezentăm imobilele de pe C.D. Loga protejate de cei de la Patrimoniu ca Monumente Istorice:  TM-II-m-B-06144   Şcoala Superioară de Comerţ, azi Primăria municipiul TIMIŞOARA Bd. C.D. Loga, Municipiului Timişoara, an 1914; TM-II-m-B-06145   Biserica de lemn “Sf. Dimitrie” municipiul TIMIŞOARA Bd. C.D. Loga 7 an.1774; TM-II-m-B-06146    Liceul C.D. Loga, azi Colegiul C. D. Loga municipiul TIMIŞOARA Bd. C.D Loga. 37  an.1902 – 1903; TM-II-m-B-06147  Vilă municipiul TIMIŞOARA Bd C.D Loga. 44 1911 – 1912; TM-II-m-B-06148 Şcoala de fete, azi Liceul Carmen Sylva municipiul TIMIŞOARA Bd. C.D.Loga 45 an.1903 – 1904.

Vila Kimmel vedere dinspre stradă (începutul sec. XX)

Vila Kimmel vedere dinspre grădină (începutul sec. XX)

Nu înţelegem de ce Vila Kimmel nu este declarată Monument istoric. Monumentele istorice sunt bunuri imobile, construcţii şi terenuri situate pe teritoriul României (sau în afara graniţelor, proprietăţi ale statului român), semnificative pentru istoria, cultura şi civilizaţia naţională şi universală.Ele sunt parte din patrimoniul cultural naţional şi sunt protejate prin lege. Principalele criterii pentru ca o construcţie să fie declarată monument istoric sunt: vechimea, raritatea într-o localitate, zonă sau regiune, reprezentativitatea pentru un stil, un curent artistic, o perioadă istorică, valoarea memorială – legată de personalităţi, evenimente sau momente din istorie, valoarea de mărturie. Vechimea construcţiei să fie de 50 de ani sau mai mult (deşi pot fi alese şi construcţii mai noi dacă au o valoare execepţională). Cu cât e mai veche, cu atât este mai valoroasă pentru că pe măsura trecerii timpului s-au păstrat puţine construcţii similare din aceeaşi perioadă.

Noi considerăm că Vila Kimmel se încadrează în toate criteriile enumerate mai sus şi poate fii declarată MONUMENT ISTORIC. Până atunci, suntem nevoiţi să multumim Ambasadei Franţei că a ales ca în Vila Kimmel să funcţioneze Centrul Cultural Francez. Marea majoritate a timişorenilor cunosc această clădire sub numele de Centru Cultural Francez, sperăm ca aşa să rămână şi de acum înainte.

Chiar daca unora le par doar niste simple pietre din zidurile de aparare.

Ca urmare a finalizarii sapaturilor pentru fundatia celei de-a cincea si ultima din cladirile ce vor forma City Business Center (CBC) din apropierea Piatei Timisoara 700, s-au terminat si sapaturile arheologice din aceasta incinta. Acestea au dus la scoaterea la lumina a unui complex militar deosebit. Este vorba despre parti foarte bine conservate din zidurile de vest din centura de aparare asa numitul bastionul Eugen al Cetatii. Au fost gasite gropi cu deseuri menajere de acum circa 250 de ani, dar si fantani, canalizari, fundatii. Cea mai interesanta si neasteptat de bine pastrata parte este o ecluza ce a facut parte din amplele lucrari de hidraulica si amenajare hidrologica. Este vorba de un sistem cu stavilar de lemn masiv in constructie de piatra si caramida. Aceasta servea atat scopuri militare de a inunda sau pastra nivelul dorit al apei, care trebuia sa se ridice la nevoie pana la doi metri, in santurile de aparare in timpul conflictelor armate. Dar avea si un rol mai civil de a primeni apa din fortificatii. Toata apa necesara ajungea in incinta cetatii printr-un brat( acum colmatat) al raului Bega care curgea prin mijlocul Cetatii. Toate canale de aductiune ale apei erau construite din caramida si captusite cu scanduri groase bine pastrate.

Acest tip de stavilar pare sa fie unic pentru acea perioada si aceasta zona a  Europei, de vreme ce a trezit si interesul  arheologului german Johann Smith venit la fata locului sa caute informatii legate de constructia acestor sisteme. Au mai fost descoperite acolo si un complex care a apartinut suburbiei din exteriorul zidurilor.
Despre precizia si chiar frumusetea lucrarilor de arta militara( nu din greseala se numesc arta) vorbeste un amanunt, ce pare unora minor. Pe anumite pietre din fortificatii s-au gasit initialele lucratorilor ce au spetit pe santier. Este un adevarat certificat de calitate auto-asumat de maistorul ce stia ca lasa ceva in urma ce va dainui peste sute de ani. Daca ai lucrat corect si cu drag nu te poti simti vinovat de ceva.

“De obicei, sapaturile de pe santier nu sunt usoare. Unii doresc ceva, altii au alte idei. Aici insa lucrurile au mers ca pe roate, am primit sprijin constant din partea conducerii  Centrului de afaceri. Am găsit banateni preocupati de conservarea istoriei. Uneori in numele progresului se distrug vestigii monumentale, dar acum nu a fost cazul”,

a declarat Alexandru Szentmiklosi, arheolog de la Muzeul Banatului.

Si istoricul Ovidiu Bozu a scos in evidenta buna conlucrare dintre tinerii arheologi, cei mai experimentati si tehnicienii de pe santier care in timp record de o luna si cateva zile au terminat o lucrare de mare complexitate tehnica si covarsitoare importanta stiintifica.

La alte lucrari similare beneficiarul si investitorul viitoarelor facilitati ar vrea sa scape cat mai repede de arheologii si vechile pietre care-l incurca in incadrarea in  termele de executie cat mai stranse. Cine da banii vrea eficienta maxima. In cazul de fata Investitorul , Ovidiu Sandor este si un aprig sustinator al conservarii pe cat posibil mai exacte a patrimoniului istoric al urbei. Chiar se discuta de trei variante posibile de a salva tot ce se poate din aceste bijuterii de arta militara veche. Discutiile au ajuns si la specialisti din cetatea Romei care au dat cateva sfaturi excelente. Dar fiecare caz in parte este unul particular. Aproape ca nu se pot gasi doua solutii identice, la doua monumente care par sa fie asemanatoare.
Cea mai costisitoare varianta din punct de vedere finaciar dar si tehnic ar presupune o conservare aproape in intregime a celor descoperite in parcare din fata Busines Center-ului. Chiar daca presupune cheltuieli mari , investitorul ar fi dispus sa ofere aceasta sansa orasului. Poate cele mai grele hopuri vor fi cele legate de birocratia greu de trecut a avizelor necesare de la Ministerul Culturi.

Titus Balan

Grafică realizată de Valenti Luca: Fortificaţia Timişoarei peste oraşul de astăzi Foto:Eye in the Sky

Timişoara, 14 august 2013 – ModaTim Business Facility S.A., dezvoltatorul proiectului City Business Centre, şi Muzeul Banatului anunţă o descoperire arheologică interesantă pentru istoria Timişoarei, cu ocazia săpăturilor la fundaţia celei de-a cincea clădire de birouri ce se va ridica în cartierul de afaceri din Piaţa 700. Specialiştii analizează mai multe propuneri pentru a pune în valoare vestigiile descoperite.

Pe amplasamentul celei de-a cincea clădiri de birouri din cadrul complexului City Business Centre Timişoara, în urma lucrărilor efectuate la fundaţie, au fost descoperite o serie de vestigii, printre care un stăvilar folosit în cadrul sistemului de apărare din jurul bastionului construit în secolul al XVIII-lea de către administraţia habsburgică. Stăvilarul, construit din cărămidă, dale de piatra şi pavat cu lemn, avea rolul de evacuare a apei din şanţul de apărare a cetăţii. Din păcate, alte elemente descoperite, parte din fundaţia zidurilor exterioare, au fost distruse în perioada comunistă cu ocazia lucrărilor la vechea fabrică. Cercetările deja desfăşurate pe parcursul lunii iulie au avut ca obiectiv descărcarea de sarcină arheologică a perimetrului pe care urmează să se construiască a cincea clădire din cadrul City Business Centre.

„În urma lucrărilor pe care le-am întreprins pe şantier, a fost dezvelită partea inferioară a unor fortificaţii, precum şi a unuia din stăvilarele care au reglat scurgerea apelor Canalului Bega prin şanţurile de apărare a fostei cetăţi a Timişoarei. Ansamblul descoperit are o însemnătate din punct de vedere al cercetării arhitecturii militare de secol XVIII şi poate satisface curiozităţile timişoreanului iubitor de istorie locală şi ale turiştilor care ne vizitează urbea”,

constată Alexandru Szentmiklosi, arheolog în cadrul Muzeului Banatului. Arhitecţii şi proiectanţii complexului de birouri împreună cu arheologii Muzeului Banatului şi experţii Direcţiei de Cultură şi Patrimoniu, au înaintat Ministerului Culturii mai multe propuneri pentru punerea în valoarea a vestigiilor descoperite.

„Spre deosebire de alte proiecte, dorim să ne implicăm activ în punerea în valoare a unei părţi din patrimoniul oraşului nostru. Împreună cu arhitecţii noştri, am studiat mai multe variante care să ne permită să conservăm descoperirile, respectând legislaţia în vigoare în materie de construcţii şi urbanism. În acest moment, purtăm discuţii cu experţii Ministerului Culturii, urmând ca domniile lor să decidă cu privire la varianta aleasă. Dorinţa noastră este aceea de a păstra o bună parte din stăvilar în cadrul amplasamentului City Business Centre, expunându-l publicului în piaţeta ce se va forma între clădirile noastre. Deşi este o soluţie costisitoare, dar şi destul de dificilă din punct de vedere tehnic, presupunând translatarea acestui stăvilar, ar avea marele avantaj de a transforma spaţiul public exterior într-un mic fragment muzeal în aer liber, aşa cum există în alte oraşe europene cu o istorie bogată şi de a asigura accesul unui public generos ”,

subliniază Ovidiu Şandor, dezvoltatorul City Business Centre Timişoara.

Cartea, semnată de Árpád Jancsó, o premieră naţională în domeniu, cuprinde hărţile tipărite ale oraşului, din perioada amintită, planuri ale cartierelor, planuri anexă din diverse monografii şi alte date relevante pentru tema cercetată.
O nouă carte care are în prim-plan istoria Timişoarei, carte semnată de dr. ing. Árpád Jancsó, a apărut în anul 2011. Autorul a scris, până acum, peste 20 de cărţi despre Timişoara, în care tratează diverse aspecte care au legătură cu arhitectura, istoria, diverse locuri ale oraşului etc. „Hărţile tipărite ale Timişoarei 1850-2010” reprezintă o premieră naţională, deoarece în ţara noastră nu a apărut până acum nici o carte care să trateze hărţile şi planurile Timişoarei sau ale altui oraş.

Cartea bilingvă română-maghiară cuprinde hărţile tipărite ale metropolei bănăţene în perioada 1850–2010. Pe lângă planurile de oraş propriu-zise, detaliate, în carte sunt prezentate şi planuri ale cartierelor, care au apărut în diferite atlasuri, publicaţii periodice, prospecte turistice, flyere, fiind cuprinse şi planurile anexă din diferitele monografii ale oraşului.
Sunt redate unele hărţi unicat, apărute în diferite cărţi, care, chiar dacă  sunt simpliste, nu pot fi ignorate într-o lucrare care tratează un asemenea subiect. Multe hărţi militare, pe care se vede bine Timişoara sunt şi ele prezentate, deşi nu sunt planuri de oraş. Descrierea planurilor cuprinde şi date care nu apar pe plan, dar se regăsesc în publicaţia în care a apărut respectiva hartă sau date care apar în fişa de inventar (bibliotecă, arhivă, muzeu). Cele mai multe hărţi sunt reproduse după originale din colecţia proprie a autorului sau alte colecţii particulare. O serie de hărţi au fost reproduse după originalele păstrate la Biblioteca Naţională Ungară din Budapesta, Secţia de hărţi a Muzeului Militar din Budapesta, Muzeul Banatului din Timişoara, Biblioteca Judeţeană Timiş, Arhivele Naţionale Române, sucursala Timiş.
În studiul introductiv, autorul trece în revistă primele planuri cunoscute ale oraşului, începând cu anul 1551, planuri în manuscris sau tipărituri, stampe de epocă. În capitolul intitulat „Hărţi tipărite până la ridicarea topografică modernă”, găsim informaţii privind hărţile tipărite în secolul al XIX-lea. Este redat un plan dintr-o carte foarte rară, scrisă de Anton Hammer, despre ciuma care a bântuit Banatul, carte apărută la Timişoara în anul 1839. Sunt prezentate pe scurt şi tehnicile tipografice folosite la vremea respectivă.  Un întreg capitol relatează despre primele trei ridicări topografice militare, apoi este prezentată prima ridicare topografică după metodele cele mai moderne ale epocii respective, efectuată în perioada 1901–1903, ridicare care a stat la baza întocmirii hărţilor moderne ale oraşului. Capitole separate tratează hărţile apărute în perioada 1920–1989, apoi pe cele apărute după 1990.

www.vestul.ro

Coperta I

O statuie realizată în anii 1850, de un arhitect celebru în întreaga Europă, a fost părăsită printre cruci, iar mutarea ei este deocamdată imposibilă. Însuşi împăratul Franz Joseph a fost cel care a pus piatra de temelie a monumentului, în anul 1852.

Monumentul Victoria, cunoscut şi sub numele de Coloana Fidelităţii, reprezintă dovada de recunoştinţă a împăratului austriac Franz Joseph, faţă de trupele locale care au apărat Timişoara timp de 107 zile, în perioada 1848-1849, în faţa ameninţării maghiare. De altfel, însuşi împăratul Franz Joseph a fost cel care a pus piatra de temelie a monumentului, în anul 1852. Un an mai târziu, Coloana Fidelităţii a fost dezvelită oficial în centrul Timişoarei, în Piaţa Libertăţii.

Puţini timişoreni ştiu că monumentul a fost realizat de faimosul architect Josef Kranner, cel care, printre altele, a restaurant şi extins Sfîntul Vitous din Palatul Hradčany din Praga. De asemenea, statuile Coloanei Fidelităţii au fost realizate de sculptorul Josef Max, „responsabil” şi pentru una din statuile care împodobesc celebrul pod Carol din Praga.

De-a lungul timpului, o parte din basoreliefurile monumentului au fost îndepărtate, statuia centrală a fost distrusă şi se află în Muzeul Banatului, fără cap, iar în anul 1936 resturile coloanei au fost mutate din Piaţa Libertăţii în Cimitirul Eroilor, din Calea Lipovei, unde se găsesc şi astăzi.

Asociaţia „Ariergarda”, din Timişoara, face eforturi pentru mutarea valorosului monument în centrul oraşului, într-o zonă care i-ar conferi vizibiliate şi unde ar putea fi admirată de turişti, sau chiar de timişorenii care habar nu au despre existenţa ei.

„S-au făcut dezbateri mai demult, cu Facultatea de arhitectură, cu Primăria, toţi au fost de acord să aducem statuia în centru, proiectul e deja făcut. Dar între timp au venit alegerile, s-au schimbat oamenii din Primărie şi acum nu-i mai interesează”,

a explicat scriitorul şi profesorul Daniel Vighi, preşedinte al Asociaţiei Culturale „Ariergarda”.

Lavinia Bălulescu

Articol preluat de pe www.historia.ro.