Născut la 21 decembrie 1845 în localitatea Satchinez, judeţul Timiş, Emanuil Ungurianu a fost alături de Alexandru Mocioni, Vicențiu Babeș, P. Rotariu. Andrei Mocioni, Coriolan Brediceanu, Aurel Cosma reprezentantul unei generaţii de cxcepție a Banatului, care şi-a dedicat întreaga sa viaţă şi avere binelui neamului său. După ce a urmat şcoala primară în comuna sa natală, a absolvit cursurile gimnaziale la Timişoara în perioada 1860 – 1868. În perioada  1869 – 1872 a fost studentul Facultăţii de Drept din Budapesta, apoi după terminarea studiilor universitare, timp de 35 de ani, a practicat avocatura în capitala Banatului.

Emanuil Ungurianu a fost conştient de rolul pe care îl avea cultura în emanciparea românilor bănățeni. În opinia sa, numai din cultură răsăre bunăstarea economică, dar, în același timp era conștient că fără bani nu se putea face  cultură. În perioada 1898 – 1906, fruntașul bănăţean a fost directorul despărţământului Timişoara al ASTREI. Potrivit lui Emanuil Ungurianu, despărţământul urma să contribuie la propăşirea culturală şi economică a românilor bănăţeni. El a donat pentru înzestrarea bibliotecilor despărţământului foarte multe cărți, iar pentru scopurile culturale ale Asociaţiunii importante sume importante de bani.

Potrivit lui Emanuil Ungurianu. biserica şi şcoala reprezentau două instituţii deosebit de importante pentru românii bănăţeni. Până la 1918, el a activat in vederea păstrării autonomiei şcolilor confesionale româneşti, a Bisericii Ortodoxe Române, iar după realizarea Uniriia făcut eforturi pentru consolidarea celor două instituții. Fruntașul român bănăţean susținea şi necesitatea ca învăţătorii şi preoţii să fie bine pregătiţi profesional şi să aibă o înaltă ţinută morală. În domeniul învăţământului, E. Ungurianu a făcut o serie de donaţii in contul şcolilor româneşti din Banat, fiind preocupat şi de dezvoltarea şcolilor profesionale în care să înveţe tineri români din mediul rural. În același timp a avut in vedere îmbunătățirea situației materiale a învățătorilor români din Banat. După anul, 1918, E. Ungurianu a activat pentru înfiinţarea la Timişoara a unei Academii Comerciale, precum şi a unei Universităţi.

Emanuil Ungurianu a fost reprezentant al românilor timişeni în Sinodul Episcopiei Aradului și deputat în Congresul Naţional Bisericesc de la Sibiu, Emanuil Ungurianu a depus eforturi multiple pentru reinfiinţarea Episcopiei Timişoarei. Totodată el a făcut donaţii mai multor biserici din Banat.

Ridicarea stării economice a neamului său a constituit unul dintre obiectivele vieţii sale. A evidenţiat necesitatea păstrării pământului în mâinile ţăranului român, iar după 1918 s-a pronunţat pentru sprijinirea financiară a acestuia de către statul român. În concepţia sa era necesară îmbogăţirea cunoştinţelor profesionale ale ţăranilor prin organizarea de conferinţe de către specialiştii din agricultură.

Emanuil Ungurianu a urmărit crearea unei clase de meseriasi si comercianti români, proveniţi in special din mediul rural, eforturile sale s-au concentrat pentru  înfiinţărea de şcoli profesionale şi cămine pentru cursanţi.

Tot pentru propăşirea economică a neamului său Emanuil Ungurianu a activat pentru crearea unui sistem bancar românesc în Banat, deţinând o bună perioadă de timp functia de director executiv al băncii „Timișana” .

În plan politic a participat la principalele momente ale luptei pentru emancipare naţională a românilor din Imperiul Austro-ungar. A făcut parte din organizaţiile judeţene Timiş-Torontal ale Partidului Naţional Român şi respectiv Partidului Naţional Ţărănesc, solicitând oamenilor politici seriozitate şi moralitate.

Alături de Alexandru Mocioni, V. Babeş, C. Brediceanu,  E. Ungurianu a fost preocupat de înfiinţarea unor ziare româneşti în Banat, pe care apoi le-a sprijinit financiar pentru a le ajuta să supravieţuiască precum ”Luminătorul” și ”Dreptatea”.

În anul 1912, Emanuil Ungurianu a depus întreaga sa avere de aproximativ jumătate de milion de coroane în scopul sprijinirii instituţiilor şcolare, culturale şi bisericeşti româneşti. (Analele Banatului)

Chiar dacă dezvoltarea unei infrastructuri culturale nu a fost o prioritate pentru administrațiile precedente, Timișoara, în ultimii douăzeci de ani, a devenit atractivă din punct de vedere cultural. Timișoara este Capitală Culturală a Europei. În acest an încărcat, administrația locală nu mai poate face nimic pentru infrastructura culturală. Sper că în acest an să avem cu adevărat, înțelepciunea prin care să analizăm, înainte de toate lipsurile care ni se arată pe parcursul derulării proiectelor din acest an și cu toții să ne punem la masă și să dezvoltăm o infrastructură culturală cu care să ne mândrim în viitor. Sperăm, să avem capacitatea de îndrepta cu mintea cea de pe urmă, greşelile trecutului recent și să îmbogățim Timișoara cu Săli de spectacole, Spații Culturale de Anvergură, Zone Culturale Dedicate și să lăsăm ceva util în urma noastră pentru că evenimentele culturale reprezintă acceleratori de creștere urbană și joacă un rol major în reînnoirea urbană.

Pe lângă infrastructura sportivă, avem obligația de a investi și în infrastructura culturală, pentru a acoperi acest deficit clar. Trebuie să recuperăm aceste lipsuri. În noul Plan Urbanistic General sper să se regăsească zone culturale construite special pentru a gazdui manifestari de mari dimensiuni dar și dezvoltarea unei infrastructuri urbane de mai mici dimensiuni, precum săli de concerte și spectacole sau spații expoziționale. Vedem cu toții, din păcate, ce consecinte nefaste poate avea lipsa accesului la astfel de facilități în comunitate, cazul ”Colectiv” este elocvent în acest sens. Astfel, putem susține industriile creative precum cea muzicală și cea a artelor spectacolului, cărora le lipsesc spațiile de expresie. Dezvoltarea acestei infrastructuri este unul dintre elementele-cheie care pot stimula turismul cultural în Timișoara.

Cuplată cu dezvoltarea de activități culturale, urbanizarea gândită strategic poate să stimuleaze, apariția unei noi clase economice – clasa creativă, ce poate include oameni de știință, artiști, ingineri și scriitori „super-creativi”, precum și „profesioniști ai creației”, care activează într-o gamă largă de ocupații bazate pe cerectare, cunoaștere și creativitate.

Potenţialul cultural imens al Timișoarei şi toţi artiştii tineri care simt nevoia unor platforme de exprimare înfăptuite, nu doar în declarații prelectorale și electorale. Pentru asta e nevoie de o politică culturală strategică limpede atent dezbătută și gândită pentru a ne aşeze valorile adevărate într-un dialog productiv cu celelalte culturi ale Europei și de ce nu ale lumii.

Pentru anul 2021, când deţine titlul de Capitală a Culturii Europene, Timişoara are şanse foarte mici să-i primească pe turişti în “straie noi”. Clădirile istorice de patrimoniu din zonele centrale al oraşului nu vor fi reabilitatea chiar dacă municipalitatea a adoptat un “program de sprijin financiar pentru creşterea calităţii arhitectural ambientale a clădirilor din zonele prioritare de intervenţie”. Aici fiind vorba despre Piaţa Victoriei şi zonele Cetate, Iosefin şi Fabric. În caietul de candidatură pentru obţinerea titlului de capitală culturală europeană, Timişoara s-a angajat, cu termen final 2019, că va sprijinii reabilitarea patrimoniul arhitectural bogat, legat de toate stilurile arhitectonice europene din ultimele trei secole. Multe dintre aceste construcţii sunt într-un avansat stadiu de degradare şi sunt proprietate privată. S-a avansat şi suma de 9 milioane de euro ca finanţare de la bugetul local şi fonduri private care să vizeze reabilitarea faţadelor acestor imobile. Conform programului de sprijin adoptat de primărie, finanţarea lucrărilor pentru persoane fizice se face integral, doar 50 la sută din sumă fiind sub formă de împrumut fără dobândă, pentru 10 ani de zile. Pentru persoanele juridice nu se acordă acest sprijin.

“Municipiul Timişoara contribuie la acoperirea cheltuielilor eligibile (conform art.6 din Legea nr.153/2011,actualizată) pentru executarea lucrărilor de reabilitarea clădirilor aprobate prin hotărârea Consiliului Local,pentru persoane fizice ‐  proprietari de apartamente din clădirea ce urmează a se reabilita prin Program, după cum urmează: a) 50% din valoarea lucrărilor eligibile, din fonduri aprobate anual cu această destinaţie în Bugetul local de venituri şi cheltuieli al Municipiului Timişoara, sub formă de grant – sprijin financiar nerambursabil acordat de Municipiul Timişoara în cadrul prezentului Program. b) maxim 50% din valoarea lucrărilor eligibile,sub formă de contribuţie financiară, la cererea de finanţare depusă de către proprietari/asociaţiile de proprietari, în baza hotărârii Consiliului Local,şi în limita fondurilor aprobate annual cu această destinaţie,cu recuperarea sumelor în condiţiile legii”, se arată în regulamentul de finanţare.

Program de susţinere, ineficient

E adevărat că municipiul de pe Bega deţine cel mai mare număr de clădiri istorice din România (14.500), însă doar aproximativ 10% dintre acestea au fost reabilitate. Niciun proprietar nu a beneficiat de sprijinul din programul gândit de primărie. Primarul Nicolae Robu susţine că totul se blochează într-un aviz privind gradul seismic în care trebuie se încadreze aceste clădiri, care conform legii nu poate fi mai mic de trei.  “Clădirile private nu le reparăm noi! Noi avem acea deschidere să sprijinim repararea, dar se pare că lucrurile se blochează la exigenţa privind nivelul de grad seismic la care rezistă clădirile. Pentru că nu se poate, aşa am fost informat, da susţinere de la bugetul local, de la stat, dacă nu există un certificat, dat de un expert, de încadrare la gradul trei de rezistenţă la seism. Ori experţii nu dau astfel de certificate, ci cer o consolidare a clădirii. Consolidarea costă foarte mult şi ea nu poate fi finanţată din ajutorul dat de la bugetul local. Sunt două clădirii care ar fii la iminenţa de a putea beneficia, dar trece timpul şi nu se vine cu documentele ca să putem să dăm bani”, a declarat primarul Nicolae Robu.

Edilul şef al Timişoarei a menţionat că Primăria Timişoara are mai multe proiecte în derulare pentru reabilitarea imobilelor pe care le deţine: cum ar fi clădirea veche a primăriei, dar şi cea în care funcţionează în prezent, mai multe licee, toate cele opt cinematografe din oraş şi clădirile RATT unde va funcţiona un centru de artă şi ştiinţă.

Citeste mai mult: adev.ro/pxcrvv

https://adevarul.ro/locale/resita/capitala-culturala-europeana-straie-ponosite-cladirileistorice-private-timisoara-greu-reabilitat-primaria-unprogram-sprijin-1_5d70cade892c0bb0c64eb829/index.html

La Castelul Huniade din Timișoara s-au lămurit lucrurile, nu demult s-a semnat recepția finală a lucrărilor efectuate până în acest moment. Situația pare a reveni la normal. Asteptăm un proiect de revigorare a aripii castelului renovate recent.  Casa Muhle rămâne la mâna politicienilor la fel ca intreg patrimoniu construit al Timișoarei. Asociația Culturală Salvați Patrimoniul Timișoarei a solicitat Consiliului Județean Timiș demararea exproprierii Casei Muhle, dar după cum e specific clasei politice românești, constiutirea unei comisii durează… Liceul israelit practic, nu mai prezintă interes pentru Primăria Timișoara și nici pentru comunitatea evreiască, a fost scos de pe lista proiectului Rediscover: ”Obiectivul general al proiectului este utilizarea potențialului patrimoniului cultural evreiesc al orașelor partenere, în prezent nedescoperit, și dezvoltarea unor soluții în domeniul turismului bazate pe vizibilitate, accesibilitate și durabilitate.”   Clădirle istorice protejate din cartierele istorice nu sunt cuprinse în Marele Proiect al Dezvoltării în Forță al Timișoarei, deși se vorbește tot mai mult despre turism în Timișoara. Renumele orașului l-au creat, culmea, aceste clădiri istorice, de care, astăzi, fuge administrația locală. Turiștii vin, dar se întorc la casele lor dezmăgiți de felul în care „bijuterii arhitecturale” sunt mutilate și părăsite. Vom avea activități culturale printre ruinele unui oraș aflat la margine de țară. E stânjenitor să prezinți străinilor un astfel de oraș urâțit de vreme și nesimțire. Ce ne facem?! GTZ a apus! S-au pierdut sume importante de bani. Direcția de Urbanism a Municipiului Timișoara este sub presiunea marilor investitori imobilari și a neștiinței, de unde, probabil, apare lipsa de interes pentru Planul Urbanistic General al Timișoarei. Regulamentul de Urbanism al Timișoarei e depăsit, PUG-ul, expirat. Asociațiile de proprietari și proprietarii sunt depășiți de situație. Planurile Urbanistice Zonale sunt realizate pe genunchi în favoarea investitorilor în care studiile de trafic sunt fanteziste. Șantierele sunt verificate doar dacă există sesizări în legătura cu nerespectarea Autorizatiei de Construire.

.

Nu demult Guvernul României a aprobat finanțarea reabiltării a patru imobile de importanță pentru Timișoara. Refuncționalizare clădire din funcțiunea de spital de dermatologie în clădire cu funcțiunea de spațiu multicultural Timișoara în valoare de 11.525,116 lei; Reabilitare termică și reamenajare parțială nivel parter corpuri A1, A2 și B ale Palatului Culturii Timișoara în valoare 5.849,290 lei; Reabilitare Cinematograf Victoria Timișoara în valoare 4.660,281 lei;Reabilitarea clădirii din Piața Libertății nr. 3 – sediul central al Bibliotecii Județene Timiș „Sorin Titel“ în valoare de 8.778,985 lei. O să urmărim cum vor fi implementate aceste proiecte, e prea puțin pentru o un oraș vlăguit de putere financiară, prost administrat  sau mai bine scris neadministrat la cum arată clădirile din cartierele istorice. Nici proprietățile Primăriei Timișoara și Consiliului Județean Timiș nu sunt restaurate. Timișoara se afundă încet și sigur într-o ceață  emanată de impotența administrației locale, care va rămâne în istorie sub numele: ”Măcar face ceva!” În rest pânza neagră și panglica galbenă sufocă Timișoara.

La inceputul anilor 40, autoritatile vroiau doar sa confiste Liceul Izraelit din Timisoara, acum, dupa 77 de ani, vor sa-l demoleze sa stearga definitiv Memoria Locului. Printr-un protocol ilegal semnat intre Fundatia Caritatea si primarul Nicolae Robu (sustinut de Consiliul Local Timisoara), s-a pecetluit soarta Liceului Izraelit in care Primaria Timisoara se angajeaza sa declaseze cladirile pentru a putea fi demolate. De la cel mai inalt nivel al administratiei locale se vrea cu orice pret sa se stearga memoria locului.

Liceul Izraelit deranjeaza precum o oala cu sarmale stricate. Cei doi mari arhitecti ai nostri, Andreescu si Gaivoronschi desfiinteaza in memoriul lor justificativ pe cei care au gandit cladirea acestui liceu, intre ale carui ziduri s-au slefuit personalitati de nivel mondial, ba mai mult, s-a inchegat un curent cultural pur timisorean, Sigma. De ce nu pot sa integreze aceasta cladire intr-un proiect gandit cu mult bun simt si care sa nu te trimita la un mormant mesopotamian neterminat? Nu se poate mai mult decat beton si sticla si musai sa incalce cutumele acestui oras?! Exista un Regulament de Urbanism, exista o Lege care trebuiesc respectate si mai mult exista deontologia unei meserii, care obliga sa-i tina pe investitori departe de gandurile rele. Dar ca sa fii un arhitect de varf, este necesar sa fii un negociator foarte bun, un OM, care sa tii la orasul in care traiesti, sa respecti memoria locului. De asta intre arh. Szekely Laszlo si Vlad Gaivornschi nu va fi egal niciodata.

E clar ca barbaria e la putere si numarul mercenarilor se inmulteste. In vechime aveau onoarea originilor. Acum…nici onoarea propriei semnaturi nu o mai au. Spiritul timisorean nascut din civism si coexistenta cultural-comunitara nu i-a atins pe cei care au propus demolarea Liceului de Arta. Ne cutremura ideea ca pentru 40 de arginti si o viziune gresita a unui primar vremelnic se creeaza un precedent periculos prin care se vrea sa fim despuiati de memoria unui loc in care s-au intamplat numai lucruri bune. O plaga periculoasa se incearca a fi pusa in centrul Timisoarei, pentru a ne contamina cu un modernism prost inteles. Numai rotirea Pamantului mai tine Timisoara veche sa nu se prabuseasca sub picamerele celor care vor sa-si lase amprenta pe oras cu ORICE PRET.