Monumentul Victoria sau Coloana Fidelitaţii

O statuie realizată în anii 1850, de un arhitect celebru în întreaga Europă, a fost părăsită printre cruci, iar mutarea ei este deocamdată imposibilă. Însuşi împăratul Franz Joseph a fost cel care a pus piatra de temelie a monumentului, în anul 1852.

Monumentul Victoria, cunoscut şi sub numele de Coloana Fidelităţii, reprezintă dovada de recunoştinţă a împăratului austriac Franz Joseph, faţă de trupele locale care au apărat Timişoara timp de 107 zile, în perioada 1848-1849, în faţa ameninţării maghiare. De altfel, însuşi împăratul Franz Joseph a fost cel care a pus piatra de temelie a monumentului, în anul 1852. Un an mai târziu, Coloana Fidelităţii a fost dezvelită oficial în centrul Timişoarei, în Piaţa Libertăţii.

Puţini timişoreni ştiu că monumentul a fost realizat de faimosul architect Josef Kranner, cel care, printre altele, a restaurant şi extins Sfîntul Vitous din Palatul Hradčany din Praga. De asemenea, statuile Coloanei Fidelităţii au fost realizate de sculptorul Josef Max, „responsabil” şi pentru una din statuile care împodobesc celebrul pod Carol din Praga.

De-a lungul timpului, o parte din basoreliefurile monumentului au fost îndepărtate, statuia centrală a fost distrusă şi se află în Muzeul Banatului, fără cap, iar în anul 1936 resturile coloanei au fost mutate din Piaţa Libertăţii în Cimitirul Eroilor, din Calea Lipovei, unde se găsesc şi astăzi.

Asociaţia „Ariergarda”, din Timişoara, face eforturi pentru mutarea valorosului monument în centrul oraşului, într-o zonă care i-ar conferi vizibiliate şi unde ar putea fi admirată de turişti, sau chiar de timişorenii care habar nu au despre existenţa ei.

„S-au făcut dezbateri mai demult, cu Facultatea de arhitectură, cu Primăria, toţi au fost de acord să aducem statuia în centru, proiectul e deja făcut. Dar între timp au venit alegerile, s-au schimbat oamenii din Primărie şi acum nu-i mai interesează”,

a explicat scriitorul şi profesorul Daniel Vighi, preşedinte al Asociaţiei Culturale „Ariergarda”.

Lavinia Bălulescu

Articol preluat de pe www.historia.ro.