”Numai din cultură răsăre bunăstarea economică”, Emanuil Ungurianu

Născut la 21 decembrie 1845 în localitatea Satchinez, judeţul Timiş, Emanuil Ungurianu a fost alături de Alexandru Mocioni, Vicențiu Babeș, P. Rotariu. Andrei Mocioni, Coriolan Brediceanu, Aurel Cosma reprezentantul unei generaţii de cxcepție a Banatului, care şi-a dedicat întreaga sa viaţă şi avere binelui neamului său. După ce a urmat şcoala primară în comuna sa natală, a absolvit cursurile gimnaziale la Timişoara în perioada 1860 – 1868. În perioada  1869 – 1872 a fost studentul Facultăţii de Drept din Budapesta, apoi după terminarea studiilor universitare, timp de 35 de ani, a practicat avocatura în capitala Banatului.

Emanuil Ungurianu a fost conştient de rolul pe care îl avea cultura în emanciparea românilor bănățeni. În opinia sa, numai din cultură răsăre bunăstarea economică, dar, în același timp era conștient că fără bani nu se putea face  cultură. În perioada 1898 – 1906, fruntașul bănăţean a fost directorul despărţământului Timişoara al ASTREI. Potrivit lui Emanuil Ungurianu, despărţământul urma să contribuie la propăşirea culturală şi economică a românilor bănăţeni. El a donat pentru înzestrarea bibliotecilor despărţământului foarte multe cărți, iar pentru scopurile culturale ale Asociaţiunii importante sume importante de bani.

Potrivit lui Emanuil Ungurianu. biserica şi şcoala reprezentau două instituţii deosebit de importante pentru românii bănăţeni. Până la 1918, el a activat in vederea păstrării autonomiei şcolilor confesionale româneşti, a Bisericii Ortodoxe Române, iar după realizarea Uniriia făcut eforturi pentru consolidarea celor două instituții. Fruntașul român bănăţean susținea şi necesitatea ca învăţătorii şi preoţii să fie bine pregătiţi profesional şi să aibă o înaltă ţinută morală. În domeniul învăţământului, E. Ungurianu a făcut o serie de donaţii in contul şcolilor româneşti din Banat, fiind preocupat şi de dezvoltarea şcolilor profesionale în care să înveţe tineri români din mediul rural. În același timp a avut in vedere îmbunătățirea situației materiale a învățătorilor români din Banat. După anul, 1918, E. Ungurianu a activat pentru înfiinţarea la Timişoara a unei Academii Comerciale, precum şi a unei Universităţi.

Emanuil Ungurianu a fost reprezentant al românilor timişeni în Sinodul Episcopiei Aradului și deputat în Congresul Naţional Bisericesc de la Sibiu, Emanuil Ungurianu a depus eforturi multiple pentru reinfiinţarea Episcopiei Timişoarei. Totodată el a făcut donaţii mai multor biserici din Banat.

Ridicarea stării economice a neamului său a constituit unul dintre obiectivele vieţii sale. A evidenţiat necesitatea păstrării pământului în mâinile ţăranului român, iar după 1918 s-a pronunţat pentru sprijinirea financiară a acestuia de către statul român. În concepţia sa era necesară îmbogăţirea cunoştinţelor profesionale ale ţăranilor prin organizarea de conferinţe de către specialiştii din agricultură.

Emanuil Ungurianu a urmărit crearea unei clase de meseriasi si comercianti români, proveniţi in special din mediul rural, eforturile sale s-au concentrat pentru  înfiinţărea de şcoli profesionale şi cămine pentru cursanţi.

Tot pentru propăşirea economică a neamului său Emanuil Ungurianu a activat pentru crearea unui sistem bancar românesc în Banat, deţinând o bună perioadă de timp functia de director executiv al băncii „Timișana” .

În plan politic a participat la principalele momente ale luptei pentru emancipare naţională a românilor din Imperiul Austro-ungar. A făcut parte din organizaţiile judeţene Timiş-Torontal ale Partidului Naţional Român şi respectiv Partidului Naţional Ţărănesc, solicitând oamenilor politici seriozitate şi moralitate.

Alături de Alexandru Mocioni, V. Babeş, C. Brediceanu,  E. Ungurianu a fost preocupat de înfiinţarea unor ziare româneşti în Banat, pe care apoi le-a sprijinit financiar pentru a le ajuta să supravieţuiască precum ”Luminătorul” și ”Dreptatea”.

În anul 1912, Emanuil Ungurianu a depus întreaga sa avere de aproximativ jumătate de milion de coroane în scopul sprijinirii instituţiilor şcolare, culturale şi bisericeşti româneşti. (Analele Banatului)