Astazi proiectul initiat de Asociatia Culturala Salvati Patrimoniul Timisoarei impreuna cu Liga Banateana si sustinut de consilierul Marius Martinescu nu a trecut de Plenul Consiliului Judetean Timis. Din nefericire ceea ce era un argument pentru finantarea Proiectului s-a transformat intr-o strategie adoptata imediat impotriva acestuia. Neinspirata deschiderea unui cutii atent pecetluite si pazite de slujitorii lui Momona. Cu sau fara aluzia Adinei Murgila la finantarea Catedralei Mantuirii Neamului, Proiectul propus de noi de a transforma Casa Muhle in Muzeul Rozelor si Casa Memoriala Wilhelm si Arpad Muhle nu ar fi trecut de votul multor consilieri judeteni. Nu am avut asteptari prea mari de la aceasta sedinta. Semnalele transmise au fost clare si nicidecum codate ca proiectul va pica. E normal sa fie asa.

Foarte multi timisoreni nu inteleg ca Timisoara nu are un trecut romanesc. Am stiut ca vom avea piedici din momentul in care ideea de salvare a Patrimoniului acestui oras a prins contur. Nu ne vom opri aici, chiar daca multi spun ca ne luptam cu morile de vant. Am avut de invatat multe in timpul acestei sedinte (de cateva ore) a Consiliul Judetean Timis. Am vazut ce inseamna disciplina de partid, am priceput ca voluntariatul musai trebuie, sa aiba o culoare politica si am mai inteles ca lobby-ul pe langa politicieni nu se face cu idei. Ne vom schimba strategia din mers.

P.S.  Simoníe, simonii s. f. Trafic cu lucruri pe care Biserica le consideră sfinte, bunuri spirituale, și pedepsit cu excomunicarea, caterisirea etc. Numele vine de la Simon Magul, care a oferit apostolilor Petru și Ioan bani în schimbul harului Sfântului Duh. – Din fr. simonie. ( Conform DEX ).

A învătat meserie nu doar de la tatăl său, ci si de la doi maestri grădinari luxemburghezi, pe nume Jean Soupert si Notting Pierre. În Japonia s-a specializat în cultivarea crizantemelor, dar floarea pe care a iubit-o cel mai mult a fost tot trandafirul.
A patentat, pe plan internațional, 13 soiuri noi de trandafiri, care sunt consemnate si azi în marile rozarii ale lumii, si a visat, încă de la 25 de ani, să facă în Timisoara un Parc al Rozelor, cu un bazin cu apă în mijloc. Parcul era cel mai important rozariu din Europa de Est a vremurilor, se întindea pe 25.170 metri pătrati si avea 1.400 de soiuri de trandafiri. Fiecare soi avea o tăbliță pe care era trecut numele celui care îl donase.

Arpad a donat către municipalitate terenul pe care s-au construit Facultatea de Mecanică şi Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii ale Universităţii Politehnice. Era si principalul furnizor de flori al caselor regale din România, Serbia si Bulgaria. În serele sale, cresteau plante exotice si arbusti rari. Din toate cele 4.500 de specii de flori care existau la vremea aceea în Europa, peste 1.500 plecau din grădina lui Arpad. Cei mai apreciati erau trandafirii, care aveau toate culorile posibile, de la alb la mov, de la albastru la negru. Erau prezenti în toate revistele de profil din toate capitalele europene si nu exista expozitie în care Timisoara să nu fie la loc de frunte.
În 1904, Arpad Mühle si-a valorificat experiența japoneză, organizând la Timisoara o expozitie de crizanteme despre care s-a vorbit în toată Europa. Primeste ordinul Medjidie, unul dintre cele mai importante distinctii ale Imperiului Otoman, si primeste titlul de bey, ceea ce reprezinta o premiera pentru un strain. Acestea se pastreaza la Muzeul de Arta al Timisoarei. A primit Ordinul Coroana Romaniei, in grad de ofiter. A contribuit la amenajarea Parcului Cismigiu din Bucuresti si a Parcului Public din Sofia. Arpad Mühle a murit în 1930 si, din păcate, odată cu el, istoria familiei sale de grădinari de renume a ajuns la final. Niciunul dintre urmasi nu a îmbrătisat pasiunea pe care si el o mostenise din tată-n fiu. Cunoscut scriitor de specialitate, om de stiinta, grafolog amator in timpul liber, atras de varietatea lumii vegetale, si-a gasit moartea in Muntii Bucegi, in vara anului 1930, in excursia facuta pentru descoperirea unei rare specii de plante. Arpad Muhle si-a facut datoria fata de Timisoara. Atat prin lucrari de specialitate cat si prin faptul ca a fost cel care a propus cele mai importante idei dupa care avea sa fie realizat Parcul Rozelor, ramas si astazi una dintre cele mai reusite realizari peisagistice. Timisoara Merita o Casa memoriala Wilhelm si Arpad Muhle si un Muzeul al Rozelor.

Un proiect in acest sens a fost depus la Consiliul Judetean Timis de Asociatia Culturala Salvati Patrimoniul Timisoarei

Dacă Muzeul Rozelor si Casa Memoriala Wilhelm si Arpad Mühle este un vis poate că ar fi potrivit să nu uităm de el. În timpul protestelor din anii 2012 şi 2013 din faţa imobilului, a apărut ideea de Casa memorială şi Muzeu al rozelor. Lumea s-a entuziasmat la auzul acestei idei. Prin urmare, Liga Bănăţeana a procedat la strângerea de semnături în vederea susţinerii acestui proiect prin exproprierea imobilului. În acest an, lista de semnături a fost predată Asociatiei Culturale Salvaţi Patrimoniul Timişoarei care a depus la Consiliul Judeţean o cerere de declarare a utilităţii publice şi de demararea exproprierii. Răspunsul la solicitarea respectivă a apărut in presa locală în perioada respectivă lăsându-ne pe toţi uimiţi…

Din fericire, consilierul judeţean Marius Martinescu a rezonat cu solicitarea Asociatiei Culturale Salvaţi Patrimoniul Timişoarei şi a decis sa depună un proiect de hotărâre de consiliu judeţean care în mod normal ar trebui să intre pe ordinea de zi a şedintei ordinare din luna iunie 2015. Acest proiect prevede printre altele : – aprobarea demarării procedurilor pentru declararea utilităţii publice de interes local a proiectului CASA MEMORIALA WILHELM şi ARPAD MUHLE şi MUZEUL ROZELOR şi ulterior parcurgerea procedurii de expropiere a imobilului (casa şi teren aferent) situat la adresa din Municipiul Timisoara, Bd. Mihai Viteaul nr.3 ; – aprobarea întocmirii documentelor pentru cercetarea prealabila şi a Comisiei pentru efectuarea cercetării prealabile pentru lucrări de interes local – în vederea declarării utilităţii publice ; – aprobarea realizării documentaţiilor necesare pentru proiectul cu destinaţie de utilitate publică locală cu titlul „CASA MEMORIALA WILHELM şi ARPAD MUHLE şi MUZEUL ROZELOR”, obiectiv cu valoare istoric-simbolică a Municipiului Timişoara. – aprobarea realizării documentaţiei pentru Evaluarea imobilului (casa şi teren aferent) din Municipiul Timişoara, Bd.Mihai Viteazul nr.3, cu scopul unei juste despăgubiri a actualului proprietar. – expropriator va fi Consiliul Judetean Timis. Suntem de părere că, având în vedere valoarea arhitecturală, artistică şi urbanistică a imobilului, precum şi valoarea memorial – simbolică – istorică familiei Mühle şi mai ales existenţa incontestabilă a utilităţii publice a proiectului propus consilierii judeteni NU AU VOIE să refuze aceasta propunere!!! Universitatea Politehnica din Timisoara, mai exact Facultatea de Mecanica, Facultatea de Electronica si Telecomunicatii au fost construite pe terenul donat de Arpad Muhle. Facultati ce au format multi oameni, ce au dus renumele orasului in lume. Sa nu uitam ca primarul Timisoarei a fost rectorul UPT  si inca mai este presedintele Senatului.Avem nevoie în acest sens de sprijinul tuturor timişorenilor şi al celor care iubesc patrimoniul construit pentru a lupta împreună pentru acest frumos obiectiv care ar fi cu siguranţă un atu în plus pentru candidatura oraşului nostru la titlul de Capitală Culturală Europeană în 2021.

Asociatia Culturala Salvati Patrimoniul Timisoarei

Pentru cei interesati ca Vila Kimmel (Centrul Cultural Francez) sa fie clasata ca monument istoric de sine statator puteti dona cat va lasa bugetul si inima in contul Asociatiei Culturale Salvati Patrimoniul Timisoarei deschis la Banca Italo-Romena:

Cont: RO64BITR003610064735RO02

Vila Kimmel

Vila Kimmel Vila Kimmel Vila Kimmel

Clasarea acestui imobil este singura modalitate de a elimina posibilitatea ca Vila Kimmel sa aiba soarta Casei Muhle.

Asociaţia Culturală Salvaţi Patrimoniul Timişoarei reuneşte un grup de voluntari angajaţi în documentarea, protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului construit, a patrimoniului cultural, spiritual si intelectual din Timisoara si Banat. Mulţi dintre bănăţeni se mândresc cu Timişoara, puţini sunt cei care cunosc istoricul clădirilor din capitala Banatului, puţini sunt cei care cunosc cu adevărat istoria reală a Timişoarei, care din diferite motive a fost ascunsă nouă de regimul comunist.
Asociaţia Culturală Salvaţi Patrimoniul Timişoarei doreşte ca prin activitatea pe care o desfăşoară să prezinte publicului interesat, printr-o serie de articole şi filme documentare, istoria fiecărei clădiri de patrimoniu din Timişoara, istoria fiecărei personalităţi sau instituţii care prin activitatea desfăşurată a dus numele şi prestigiul oraşului în lume.

De multe ori, imobile de o importanţă majoră pentru urbea noastră au fost înstrăinate fără nici un fel de opoziţie din partea autorităţilor locale. Misiunea noastră este de a proteja patrimoniul istoric arhitectural al Timişoarei, ce cuprinde peste 14000 de cladiri, şi integrarea lui armonioasă în peisajul urban contemporan. Credem că dezvoltarea urbană a Timişoarei, trebuie, să includă conservarea şi restaurarea patrimoniului arhitectural. Din această cauză propunem: documentarea monumentelor istorice şi a ansamblurilor şi zonelor urbane cu valoare istorică arhitecturală, culturală şi ambientală; să împiedicăm demolări de imobile istorice, care au valoare ambientală, istorică şi culturală; stimularea participării civice la acţiunile de protecţie a patrimoniului; promovarea transparenţei decizionale a autorităţilor şi susţinerea dreptului cetăţenilor şi a comunităţilor locale de a fi consultate în legătură cu modificările din spaţiul urban.
Asociaţia Culturală Salvaţi Patrimoniul Timişoarei are statut juridic din 26 martie 2014. În această perioadă a realizat următoarele:

1. filmul documentar monografic CASTELUL HUNIADE

2. filmul documentar monografic FAMILIA ARENDT

3. filmul documentar monographic ION MARIN ALMĂJAN 

4. filmul pilot despre viaţa medicală a Timişoarei CLINICA 1 CHIRURGIE TIMIŞOARA

5. am depus cererea de clasare în regim de urgenţă a clădirii din Timişoara, strada Tigrului nr.7. Cererea a fost aprobată în data de 24 septembrie 2014, de către Comisia Regională a Monumentelor Istorice

6. am depus cererea de clasare în regim de urgenţă a clădirii de pe Bulevradul Loga, nr. 46, imobil în care funcţionează Centrul Cultural Francez. Cererea a fost aprobată în data de 15 ianuarie 2015 de către Comisia Regională a Monumentelor Istorice

7. am depus cerere de expropriere a casei Muhle, aflată în litigiu cu un clan de rromi

8. suntem într-un proiect în desfăşurare cu TVR 1 – realizarea filmului documentar
TIMIŞOARA – POVESTEA NESTIUTĂ

Activitatea Asociaţiei Culturale Salvaţi Patrimoniul Timişoarei este reflectată şi în mass-media timişoreană, cât şi în pagina noastră web.

Câteva exemple:
http://www.pressalert.ro/tag/asociatia-culturala-salvati-patrimoniul-timisoarei/
http://www.tion.ro/asociatia-salvati-patrimoniul-timisoarei-acuza-primaria-ca-incalca-legea-monumentelor/1487195
http://adevarul.ro/continut/stiri/salvati-patrimoniul-timisoarei
http://www.ziare.com/stiri-timisoara/stiri-actualitate/asociatia-salvati-patrimoniul-timisoarei-cere-ministerului-culturii-exproprierea-casei-muhle-5375108

În martie 2009 s-a prăbuşit clădirea Arhivelor Oraşului Köln deasupra şantierului pentru realizarea liniei subterane de metrou, ducând la decesul a două persoane, pierderea a bunuri de arhivă inestimabile şi daune materizale în valoare de un miliard de euro. Cu câteva luni înaintea catastrofei s-au observat fisuri atât în pereţii clădirii ce adăpostea arhivele cât şi în ai celor din jur dar semnalele de alarmă au fost ignorate. Pe data de 3 martie, muncitorii din subteran au observat nereguli şi au ieşit să avertizeze persoanele de la suprafaţă. Pentru două persoane însă, pentru clădirea arhivelor şi a încă doua imobile a fost însă prea târziu, acestea surpându-se peste locul unde se lucra la tunelul subteran. Chiar dacă încă se conduc anchete pentru aflarea cauzei catastrofei, o ipoteză este scăderea nivelului pânzei freatice datorită mai multor fântâni ilegale din împrejurimi, ceea ce ar fi dus la o diferenţă de nivel a pânzei freatice între două zone şi ar fi condus la curenţi subterani, pe principiul vaselor comunicante (vezi foto). Aceştia ar fi spălat solul nisipos de sub clădire creând un gol sub aceasta. Menţionăm că în Germania există norme stricte pentru prevenirea a astfel de situaţii. Incert este şi dacă executantul are vreo vină. Ce este cert însă, este că Timişoara dispune de un sol nisipos datorită mlaştinilor care se întindeau în trecut aici, că pânza freatică este foarte ridicată în Timişoara (între 0,5 – 4m) şi că normele noastre, cele existente, de multe ori nu se respectă cu stricteţe. De asemenea, clădirea Muzeului Banatului prezintă fisuri serioase tot datorită alunecării solului nisipos care s-a uscat pe baza lucrărilor efectuate la pasajul din Piaţa Victoriei înainte de 1989 (dacă clădirea Operei Române a putut fi salvată atunci prin pomparea de beton lichid in subteran, nu se poate spune încă acelaşi lucru despre clădirea muzeului).

Aşadar există aceleaşi premise ca în cazul arhivelor din Köln: un sol nisipos, o pânză freatică a cărei nivel ar putea necesita coborârea sa în zona unde se lucrează, fisuri în clădirile învecinate, ba chiar antecedente extact în acelaşi perimetru şi valoarea inestimabilă a cladirilor de patrimoniu în imediata vecinătate a cărora ar urma să se lucreze, dar şi a persoanelor care locuiesc în ele şi a căror viaţă ar putea fi pusă în pericol.