Timișoara și Banatul în mijlocul marilor interese

Timişoara este așezată în inima câmpiei Banatului, la răscruce de drumuri şi aflată permanent în mijlocul jocului de interese al marilor imperii, aceasta a trăit toate bucuriile şi vicisitudinile vremurilor. Capitală a Regatului Maghiar, apoi reședință al vilayetului turcesc, citadelă a provinciei bănăţene a Camerei Aulice, Timişoara a avut întotdeauna şansa de a se afla în avangarda timpului. Spaţiu de implementare experimentală a reformelor iluministe, dar şi de aplicare a celor mai revoluţionare cuceriri tehnice, fiind primul oraş din Europa cu  iluminat stradal.  Timişoara a fost o pildă a deschiderii culturale şi spirituale cu largi ecouri în continentul european. Poate că tocmai această deschidere spre nou, într-un mediu multicultural, a fost una din cauzele izbucnirii Revoluţiei Române din 1989.

Banatul nostru, la un moment dat, a dispărut ca entitate administrativă și a fost șters multă vreme din paginile de istorie, iar în anul 1868 Ungaria a făcut pace cu Casa de Habsburg, Banatul devenind Ungaria de Sud. După Unire, a fost pus în remorca Ardealului până când Majestatea Sa Regele Carol al II-lea a recunoscut Banatul ca entitate administrativă, cu reședința la Timișoara. De-a lungul timpului, regiunea noastră a fost stimulată de reformele împăraților de la Viena, Maria Teresia și Iosif al II-lea, dintre anii 1740 si 1790. De atunci, Banatul s-a ridicat înspre o prosperitate benefică pentru creșterea nivelului de civilizație și pentru coagularea ideilor de egalitate și libertate și bună înțelegere între neamuri.