Un om de aur pentru oraşul Timişoara – Contele Claudius Florimund Mercy

„Un om de aur pentru oraşul Timişoara”

După eliberarea oraşului Timişoara şi a Banatului de sub ocupaţia turcilor, la 12 oc­tom­brie 1716, de către Prinţul Eugen de Savoya şi armata austriacă, ocupaţie ce a durat 164 de ani, Prinţul Eu­gen de Savoya face propunerea, iar Ma­jesta­tea Sa îl numeşte Guver­nator al Banatului Timişan pe Con­tele Claudius Florimund Mercy, general de cavalerie. Prinţul Eugen de Sa­voya l-a numit şi oficial pe Contele Mer­cy în Banatul Timişan în postul de Gu­vernator militar şi civil, decizia de nu­mire a fost dată la 1 noiembrie 1716.

Câteva luni în anul 1719 războiul l-a ţinut pe Guvernatorul Mercy de­parte de Timişoara şi de preocupările lui pentru oraş. Dar până să fie chemat la lupte, Guvernatorul Mercy a pre­gătit planul de sistematizare al ora­şului în cele mai mici amănunte şi înainte de a pleca au început activităţile de reorganizare ale oraşului, distrus de turci în perioada ocupaţiei.

Încă în tim­pul iernii au început să aducă din pă­duri lemnăria necesară pentru noile con­strucţii ce vor urma a fi ridicate în Ti­mi­şoara. Totodată au început şi mulţi cărămidari să lucreze şi au fost aduşi alţi meseriaşi care au fost orga­nizaţi de judecătorul oraşului Blum Florian.

La Timişoara au sosit meşteri zi­dari, dulgheri, fierari, tâmplari în special din judeţele austriece. Administraţia a pus în funcţiune toa­te forţele de muncă din Timişoara şi din Banat. Înainte de începerea con­strucţiilor la noua cetate, în anul 1718, a în­ceput în Piaţa Balazs (Piaţa Balazs a fost în faţa magazinului Bega) con­strucţia Palatului de reşedinţă a Gu­ver­natorului Mercy, mai târziu a de­venit reşedinţa episcopilor şi ulterior a devenit edificiul parchetului (colţul străzii Proclamaţia de la Timişoara cu strada Popa Şapcă/Martin Luther).
Palatului de reşedinţă a Gu­ver­natorului Mercy

În anul 1719 Contele Mercy începe con­strucţia cazărmii Transilvania care avea o lungime de 483 metri fiind clă­direa cea mai lungă din Europa epocii res­pective. Poarta principală avea un turn de strajă, înalt, frumos şi falnic, care se folosea ca observator.
Cazarma „Transilvania”

Cea mai monumentală construcţie a secolului al XVIII-lea a fost noua cetate a Timişoarei. Fortificaţiile cetăţii încep în anul 1723, pe data de 25 aprilie se aşează piatra fundamentală şi se în­chide în ea o placă comemorativă, de fa­ţă fiind şi Guvernatorul Mercy. Con­struc­ţia noii cetăţi a durat 42 de ani, între 1723-1765, iar în timpul construcţiei noii cetăţi, după planul de sistematizare a ora­şului conceput de Contele Mercy, peste tot se construiesc case de locuit, şco­li, spitale, palate oficiale, reşedinţe civile şi militare, biserici şi monumente.
Cetatea Timisoarei (Bastionul)

Con­comitent sub conducerea Contelui Mer­cy a început construcţia şi dezvol­tarea rapidă a industriei şi a fabricilor cu so­luţii demne de admirat. După cartierul Palanca Mare, pe în­tinsa câmpie care era traversată de râul Bega, a găsit loc pentru fabrici. După planul conceput de acelaşi Conte Mercy a început construcţia fabricilor: pe o insulă a Begăi fabrica de po­stavuri, pe lângă ea s-a construit fabrica de piele (proprietatea statului), fabrica de ciorapi, fabrica de mătase, fabrica de cuie, fabrica de praf de puşcă, fabrica de săpun, de hârtie, de pălării, atelier de vop­sit materiale şi presa de ulei. Contele Mercy pune în funcţiune fabrica de mă­tase cu meşteri aduşi din Italia şi re­zul­tatele nu au întârziat să apară. Primul pro­dus a fost închinat lui Dumnezeu, s-a cusut reverenda splendidă care a fost oferită Catedralei din oraş. Îm­pă­rătesei Cristina i s-a trimis o rochie splen­didă făcută din primele mătăsuri exe­cutate la Timişoara.
Zona comerciala Piata Unirii

Gu­vernatorul Mercy s-a ocupat imediat după numirea sa şi de orga­ni­zarea administraţiei, aşa a luat fiinţă sfa­tul orăşenesc, s-a format societatea de con­strucţii, care a ocupat un loc important în Timişoara de atunci. În anul 1723 s-a format societatea comercială ger­ma­nă care a preluat desfacerea mărfurilor din Banat. Odată cu organizarea co­mer­ţului s-a organizat transportul de per­soane, bagaje şi marfă, urmat imediat de înfiinţarea poştei. Începând cu anul 1728, poşta a funcţionat în mod regulat de la Timişoara în fiecare localitate a Ba­natului. O atenţie deosebită din par­tea administraţiei s-a dat sănătăţii, s-au adus medici şi cadre medicale, au fost în­fiinţate două farmacii.

Guvernatorul Mercy sprijinea cul­tul ortodox îndrumând pe episcop să in­staleze în fiecare localitate valahă şi sârbă preoţi şi să ridice biserici ortodoxe. În anul 1728, Guvernatorul Mercy pune în aplicare şi planul de desecare a mo­cirlelor, regularizarea cursului apelor şi canalizarea râului Bega. Contele Mercy, în timp ce se con­struia oraţul şi se ridicau fabrici, peste tot în Banat, organiza satele şi co­mu­nele. Aşa s-au colonizat majoritatea ora­şe­lor şi satelor din Banat cu colonişti şvabi, slovaci, italieni, cehi, spaniol şi al­ţii în număr substanţial faţă de locui­torii existenţi în acele timpuri (sârbi, ro­mâni, sloveni, unguri, greci şi evrei). Din combinaţia naţionalităţilor făcută de către Guvernatorul Mercy, nimeni nu a bănuit, că în tot Banatul se vor pro­duce două fenomene probabil unice în lume:

1. Primul fenomen a fost că toată populaţia din oraşele şi satele bănăţene, oameni simpli doar cu şcoală primară, muncitori, ţărani şi copiii, vorbeau două, trei, patru şi chiar cinci limbi, depindea din câte naţionalităţi era formată localitatea respectivă.
2. Al doilea fenomen este faptul că pe aceste meleaguri ale Banatului deşi trăiesc un număr mare de naţionalităţi, înţelegerea, toleranţa, respectul reciproc, întrajutorarea, colaborarea fără discriminare se transmite din generaţii în generaţii.

Prin urmare de sute de ani, de la primele colonizări în zona Banatului nu au avut loc conflicte etnice de nici un fel, înţelegerea şi armonia au dus de multe ori la încheierea de familii mixte care au trăit fericite. Probabil cele două fenomene s-au influenţat reciproc şi au contri­buit la naşterea lor. Cred, însă, că aceste fenomene au fost puţin stu­diate de oameni de specialitate şi din cauza aceasta au fost foarte puţin me­diatizate. Cred că nici acum nu este prea târziu să se facă un studiu de că­tre oamenii de ştiinţă, pe aceste me­leaguri bănăţene, între oamenii multor naţionalităţi care trăiesc înfrăţiţi.

În încheiere doresc ca fiecare bănăţean să cinstească memoria acestui „OM DE AUR” care a fost Guvernatorul Banatului Timişan CONTELE CLAUDIUS FLORI­MUND MERCY General de cavalerie. Generalul Mercy moare ca un erou în luptele de la Parma în Italia la 29 iunie 1734, în etate de 68 de ani. E înmormântat în Catedrala din Reggio.

Octavian LEŞCU

Preluare – www.primariatm.ro