Nepăsarea aduce mai multe prejudicii decât incultura

Ministerul Culturii a lansat în dezbatere publică la începutul anului 2022, proiectul de lege privind Codul Patrimoniului Cultural, un act care vizează crearea unui sistem unitar și modern de reglementare, în scopul eficientizării actului administrativ și valorificării patrimoniului cultural național, pentru a aduce cultura românească, cu toate domeniile sale, la standarde europene.

Au trecut patru ani de guvernare hibridă împotriva firii, timp în care un subiect atât de sensibil pentru ceea ce poate însemna revoluționarea sistemului cultural și prezervarea istoriei naționale, a trecut complet neobservat dar și nefinalizat.

Punctul de vedere al experților și specialiștilor în domeniu, exprimat pe varianta actuală a Codului în dezbaterile publice, arată că acesta aduce doar deservicii patrimoniului cultural, prin prevederi incoerente, confuze, necorelate și inaplicabile sau chiar prevederi cu impact negativ direct în protejarea patrimoniului, cum ar fi simplificarea nejustificată a procedurii de atestare a experților în patrimoniu cultural, pentru creșterea artificială a numărului acestora în detrimentul profesionalismului. Apoi, deprofesionalizarea Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, prin eliminarea experților proveniți din zona asociațiilor/organizațiilor profesionale, renunțarea la principiile eficientizării precum reorganizarea ministerului în formulă regională.

Cu toate că în strategia națională de apărare a țarii, dintre anii 2015-2019 si 2020-2024, patrimoniul cultural se afla între valorile, interesele și simbolurile naționale și constituie astăzi unul dintre obiectivele interne de securitate natională și o resursă strategică de dezvoltare, impunând o abordare legislativă unitară și necesară. Cu toate acestea Codul Patrimoniului în opinia coaliției PNL – PSD trebuie să se transforme într-un produs al ambițiilor unor interese ascunse în jobenul unor funcționari publici din Ministerul Culturii, care produc doar efecte negative asupra strădaniei de prezervare a bunurilor cu valoare deosebită, și să pericliteze etalonul legislativ de protejare a patrimoniului cultural național.

De 34 de ani, din grija partidelor care s-au perindat la guvernare s-au dezvoltat activități infracționale cu efecte negative asupra patrimoniului cultural-naţional. Intenționat nu s-a dorit dezvoltarea unui sistem eficient şi integrat la nivel naţional și local de inventariere a bunurilor patrimoniale și arhitecturale pentru ca anumite cercuri de interese din interiorul și din jurul acestor partide să beneficieze de pe urma acestor bunuri de patrimoniu, fiind considerate ca simple bunuri cu care se poate face comerţ. Asta se întâmplă, pentru că avem oameni politici incompetenți, care au ca principală activitate, căpătuiala. De aceea, avem un stat român care nu ezită să confiște orice mic obiect dintr-un metal prețios nemarcat, vândut într-un anticariat, dar nu e capabil să dea o lege care să-i permită protejarea patrimoniului cultural al României.

Ca un mic detaliu : „ „Cele mai multe infracțiuni, înregistrate în fiecare an, au fost cele prevăzute de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată și infracțiunile de furt și cele prevăzute de Legea nr. 182/2000 privind protejarea Patrimoniului cultural național mobil, republicată“, conform „Weekend Adevărul“.