Spre aducere aminte…

Anul acesta se împlinesc 300 de ani de la eliberarea Timișoarei de sub stăpânirea turcească. Intrarea la data de 18 octombrie 1716 a trupelor imperiale conduse de Principele Eugen de Savoia în Cetatea Timișoara anunța schimbarea unei întregi regiuni. Cucerirea Timișoarei a reprezentat, de altfel, o importantă victorie a Imperiului Habsburgic aliat cu Republica Venețiană în războiul contra Imperiului Otoman ce avea să se încheie abia în 21 iulie 1718 prin semnarea Tratatului de la Pojarevăț/Passarowitz/Požarevac.

• Banatul Timișan/Banatul Timișoarei

Ca urmare a Tratatului de la Pojarovăț, Imperiul Otoman a pierdut ceea ce noi numim astăzi Banatul, Oltenia, nordul Serbiei și nordul Bosniei în favoarea Imperiului Habsburgic. Belgradul și Oltenia au fost redobândite de Imperiul Otoman în 1739 prin Tratatul de la Belgrad.
Banatul Timișan/ Banatul Timișoarei a fost un domeniu al Casei de Habsburg, „Țară de coroană”, provincie aflată sub autoritatea directă a Vienei din 21 iulie 1718 pâna în anul 1789, când a fost cedată Regatului Ungariei. Hotarele Banatului au fost stabilite între Mureș (la nord), Dunăre (la sud), Tisa (la vest) și Munții Poiana Ruscă și Munții Retezat (la est).
Din acel moment începe construcția modernă a Banatului, fondată pe viziunea iluministă a reformismului austriac care se definea prin: progres tehnologic, cosmopolitism, emancipare prin educație. Concepția politică imperială rezervată Banatului Timișan era distinctă de cea impusă în Ungaria sau Principatul Transilvaniei. Desigur, trecerea Banatului de la stăpânirea otomană la cea habsubrgică nu a fost dintre cele mai line. Valeriu Leu, marele istoric bănățean, spunea că noua putere „aplica un subtil dozaj de severitate și clemență”.
Seturile de politici habsburgice,demografice (valurile successive de colonizare), economice, fiscale, sociale, urbanistice, educationale și culturale au schimbat destinul Banatului. Putem afirma, fără echivoc, că implantarea acelor reforme reprezintă „fundația” Banatului modern la care au contribuit, deopotrivă români, germani, unguri, sârbi, croați, bulgari, italieni, evrei și alte naționalități, construind împreună o regiune multiculturală și plurilingvistică.

• Tricoul „Banatus Temesiensis”

În colaborare cu Asociația „Salvați Patrimoniul Timișoarei” am realizat un model de tricou inspirat din „Tabula Bannatus Temesiensis” din cartea lui Francesco Griselini, Încercare de istorie politică si naturală a Banatului Timișoarei.
Din păcate, Banatul istoric nu s-a bucurat de prea multe simboluri heraldice, astfel că am ales stema propusă de Francesco Griselini și Augustin Cipps ca fiind reprezentativă pentru Banatul Timișan.

Drăgan-George Basarabă, membru al Institutului Român de Genealogie și Heraldică „Sever Zotta”, propune următoarea descriere a stemei:

„Ca să înțelegem ce semnifică armele Banatului Timișan, trebuie mai întâi să vedem cum au apărut acestea. Prima piesă din puzzle o reprezintă un sigiliu al Orașului Timișoara din 1717 unde vedem două turnuri având la baza lor o poartă, situate într-o fortificație din lemn de tip palisadă. Din poartă pleacă un drum ce străbate o câmpie și ajunge, în josul scutului, la un râu. Aceeași stemă poate fi văzută și astăzi pe Palatul Primariei Vechi. Altă piesă din puzzle este stema de pe Casa „Savoia” din Cartierul Cetate. Acolo avem o reprezentare a stemei din 1736 unde, surpriză!, un turn din cele două dispare. Avem, astfel, un scut identic cu cel al Banatul Timișan de pe celebra hartă întocmită de Francesco Griselini în 1776. Însă scutul Banatului Timișan mai sus menționat e timbrat de o coroană, are susținători și chiar și un motto. Coroana ce-l timbrează nu pare una regală, ci mai degrabă seamănă cu o căciulă ducală, așa cum are, spre exemplu, Arhiducatul Austriei. Susținătorii sunt doi vulturi înarmați, unul cu un buzdugan, iar celălalt cu o spadă, întorși cu spatele către scut. Deasupra buzduganului și spadei stau doi ochi ai providenței. Motto-ul este în latină: „PROVIDENTIA AUGUSTORUM”, adică „GRIJA ÎMPĂRAȚILOR”. Despre ce semnifică stema putem doar presupune. Turnul poate simboliza Poarta Forforosa, locul pe unde a intrat Principele Eugen de Savoia în cetate, odată cu cucerirea acesteia în 1716. Însă turnul și palisada mai pot simboliza și statutul de regiune de graniță al provinciei, aceasta fiind mereu la marginea, fie a Regatului Ungariei, fie a Imperiului Otoman, fie a Imperiului Austriac, fie a Regatului României etc. Apoi, căciula ducală este, probabil, o referință la faptul că Banatul Timișan era un domeniu al Coroanei Habsburgice. De această posibilă căciulă ducală legăm și armele din ghearele vulturilor-suporți: spada și buzduganul – și ele atribute imperiale, respectiv ale suveranilor. Cele două animale-suporți pot fi inspirați din vulturul bicefal al Sfântului Imperiu Roman; asta, ori au fost adăugați de Griselini pur decorativ, cu o simbolistică încă necunoscută.”

Ioan Tolcea

Prin achiziționarea unui tricou, în valoare de 50 RON, susțineți „Asociația Culturală Salvați Patrimoniul Timișoarei”.