Marţi, 19 noiembrie 2013, a fost ceasul rău pentru Ecluza de la Modatim. Comisia Zonală pentru Monumente Istorice a dat aviz de demolare şi mutare a Ecluzei.

Se pare că diriguitorii Patrimoniului Judeţului Timiş au ajuns la concluzia că Investiţia domnului Ovidiu Şandor de la Modatim este mai valoroasă decât Istoria Timişoarei.

De teama unei epidemii de ciumă, la Timişoara este comandat un monument ce înfăţişează pe Fecioara Maria, Sfântul Ioan Nepomuk, pe Sebastian, Carlo Borromeo, Sfântul Rocchus, iar pe soclu sunt reprezentate trei scene din viata Sfântului Nempomuk. Monumentul a fost sculptat la Viena în anul 1756, şi a fost amplasat în Piaţa Libertăţii, aflată în imediata apropiere a pieţei centrale a Timişoarei istorice.

Mutarea Monumentului Fecioarei Maria şi a Sfântului Nepomuk (1971)

Documentul şi capsula de protecţie găsite cu ocazia mutării

Monumentul a fost sfinţit de episcopul de Cenad. În anul 1852, în urma evenimentelor petrecute la Timişoara (1848-1849), Cetatea este răsplătită de Împarat cu un cadou numit Coloana Fidelităţii, ce va fi amplasat în locul Monumentului Fecioarei Maria şi a Sfântului Nepomuk. Cel din urmă va fi reamplasat pe piaţa Blasiu, în faţa cazărmii Transilvania. Monumentul Fecioarei Maria este readus în locul ei original în anul 1971.

Nu prea înţelegem de ce nu este promovat Îndrumarul editat de Centrul de Reabilitare Urbană Timişoara (Reabilitarea prudentă şi revitalizarea economică a cartierelor istorice ale Timişoarei). Acesta poate fi găsit pe Strada Ştefan cel Mare nr. 2, numere de telefon 0256/ 435436 sau 0356/459350, E-mail: gtzm@gtzm.ro, web: www.gtzm.ro

Îndrumarul se adresează în primul rand locuitorilor oraşului istoric, dar şi instituţiilor implicate  în gestionarea ansamblurilor istorice sau în activităţi legate de construcţii şi echipare edilitară. Îndrumarul oferă informaţii şi explicaţii asupra direcţiilor de urmat în ceea ce priveşte intrevenţiile asupra clădirilor din oraşul istoric de către persoane  ori instuţii publice. Indrumarul mai conţine şi legislaţia, date tehnice şi urbanistice, în sprijinul opţiunii pentru soluţiile ponderate în reabilitarea zonelor istorice.

Poate nu avem timp, ochi sau disponibilitate sufleteasca sa vedem si sa apreciem trecutul pe langa care trecem de cele mai multe ori destul de indiferenti. Cladiri, statui sau situri arheologice, toate se pot incadra generic monumente istorice. Dar nu tot ce merita este apriori considerat monument. Legislatia si toata birocratia ce se leaga de ea este destul de complexa si uneori ajuta dar de multe ori pune bete in roate. Pentru ca descalci putin soarta acestor semne ale trecutului in fiecare judet exista mai mult sau mai putin actualizata o asa zisa ,, Lista a Monumentelor Istorice”. Cea a judetului Timis a fost adusa la zi ultima data in anul 2010.

Legea prevede o actualizare generala a acestor liste o data la cinci ani. Dar in anumite ocazii singulare si bine intemeiate se pot face si aduceri la zi punctuale pentru anumite cazuri.

Directia pentru Cultura si Patrimoniul Cultural National a judetului Timis  pregateste lista de peste doi ani. Tot anul anul 2014 va fi dedicat intocmirii dosarelor aferente fiecarui nou punct trecut pe acesta lista. Directia cere o mana de ajutor asociatiilor si tuturor  celor ce pot semnala cladiri, amsambluri sau situri ce merita sa primeasca titulatura de monument istoric. Pe pagina oficiala a directiei se pot vedea cele de pana acum si tot aici se pot face propuneri pentru noi clasificari. Artisti, istorici, arhitecti, studenti sau oricine are o opinie este binevenit sa intervina cu sugestii.

Vila Kimmel din Timişoara – Bulevardul C.D. Loga, nr. 46, construită între anii 1911-1914 de un magnat local pe nume Ignaz Sandor Kimmel şi gandită de arhitectul Josef Kremer junior. Familia Kimmel patrona o fabrică de alcool.  Primul Kimmel de notorietate era semnalat ca învăţător la Şcoala „Poporală” din Fabric, în 1784.
Ulterior Kimmelii ajung faimoşi în Timişoara mai ales datorită cognacului produs, care a a cucerit Viena la inceputul secolului trecut.
În legea 119 din iunie 1948 cunoscută ca legea naţionalizării, vila se regaseşte pe lista la anexa nr. 20 şi intră în patrimoniul judeţului Timiş. “Noii proprietari” dezmembrează  o parte din grădină pentru a ridica Vila International de astăzi. Pentru scurt timp in aceasta clădire a funcţionat şi Muzeul de Artă. Cultura a pierdut în favoarea intereselor de partid.

Nici astăzi în opulenţa clădire de pe C.D. Loga nu domneşte liniştea. Deşi este una dintre cele mai elegante şi frumoase imobile de pe fostul Bulevard Lenin, nu beneficiază de protecţie din partea municipalităţii. Trist este că asupra proprietarilor de drept ai Vilei Kimmel este un continuu asediu. Sperăm ca ei să reziste, să reziste. După cum se ştie, clădirile de pe C.D.Loga sunt luate la ochi de persoane cu mare influenţă la administraţia Timişoarei. Probabil din această cauză, clădirea nu intră ca entitate separată în Patrimoniul Timişoarei ca Monument Istoric (restricţii, costrui mult mai mari). Refuzăm să credem că vreo “influenţă” ar putea face vreun rău acestei vile. In cele ce urmează vă prezentăm imobilele de pe C.D. Loga protejate de cei de la Patrimoniu ca Monumente Istorice:  TM-II-m-B-06144   Şcoala Superioară de Comerţ, azi Primăria municipiul TIMIŞOARA Bd. C.D. Loga, Municipiului Timişoara, an 1914; TM-II-m-B-06145   Biserica de lemn “Sf. Dimitrie” municipiul TIMIŞOARA Bd. C.D. Loga 7 an.1774; TM-II-m-B-06146    Liceul C.D. Loga, azi Colegiul C. D. Loga municipiul TIMIŞOARA Bd. C.D Loga. 37  an.1902 – 1903; TM-II-m-B-06147  Vilă municipiul TIMIŞOARA Bd C.D Loga. 44 1911 – 1912; TM-II-m-B-06148 Şcoala de fete, azi Liceul Carmen Sylva municipiul TIMIŞOARA Bd. C.D.Loga 45 an.1903 – 1904.

Vila Kimmel vedere dinspre stradă (începutul sec. XX)

Vila Kimmel vedere dinspre grădină (începutul sec. XX)

Nu înţelegem de ce Vila Kimmel nu este declarată Monument istoric. Monumentele istorice sunt bunuri imobile, construcţii şi terenuri situate pe teritoriul României (sau în afara graniţelor, proprietăţi ale statului român), semnificative pentru istoria, cultura şi civilizaţia naţională şi universală.Ele sunt parte din patrimoniul cultural naţional şi sunt protejate prin lege. Principalele criterii pentru ca o construcţie să fie declarată monument istoric sunt: vechimea, raritatea într-o localitate, zonă sau regiune, reprezentativitatea pentru un stil, un curent artistic, o perioadă istorică, valoarea memorială – legată de personalităţi, evenimente sau momente din istorie, valoarea de mărturie. Vechimea construcţiei să fie de 50 de ani sau mai mult (deşi pot fi alese şi construcţii mai noi dacă au o valoare execepţională). Cu cât e mai veche, cu atât este mai valoroasă pentru că pe măsura trecerii timpului s-au păstrat puţine construcţii similare din aceeaşi perioadă.

Noi considerăm că Vila Kimmel se încadrează în toate criteriile enumerate mai sus şi poate fii declarată MONUMENT ISTORIC. Până atunci, suntem nevoiţi să multumim Ambasadei Franţei că a ales ca în Vila Kimmel să funcţioneze Centrul Cultural Francez. Marea majoritate a timişorenilor cunosc această clădire sub numele de Centru Cultural Francez, sperăm ca aşa să rămână şi de acum înainte.

Chiar daca unora le par doar niste simple pietre din zidurile de aparare.

Ca urmare a finalizarii sapaturilor pentru fundatia celei de-a cincea si ultima din cladirile ce vor forma City Business Center (CBC) din apropierea Piatei Timisoara 700, s-au terminat si sapaturile arheologice din aceasta incinta. Acestea au dus la scoaterea la lumina a unui complex militar deosebit. Este vorba despre parti foarte bine conservate din zidurile de vest din centura de aparare asa numitul bastionul Eugen al Cetatii. Au fost gasite gropi cu deseuri menajere de acum circa 250 de ani, dar si fantani, canalizari, fundatii. Cea mai interesanta si neasteptat de bine pastrata parte este o ecluza ce a facut parte din amplele lucrari de hidraulica si amenajare hidrologica. Este vorba de un sistem cu stavilar de lemn masiv in constructie de piatra si caramida. Aceasta servea atat scopuri militare de a inunda sau pastra nivelul dorit al apei, care trebuia sa se ridice la nevoie pana la doi metri, in santurile de aparare in timpul conflictelor armate. Dar avea si un rol mai civil de a primeni apa din fortificatii. Toata apa necesara ajungea in incinta cetatii printr-un brat( acum colmatat) al raului Bega care curgea prin mijlocul Cetatii. Toate canale de aductiune ale apei erau construite din caramida si captusite cu scanduri groase bine pastrate.

Acest tip de stavilar pare sa fie unic pentru acea perioada si aceasta zona a  Europei, de vreme ce a trezit si interesul  arheologului german Johann Smith venit la fata locului sa caute informatii legate de constructia acestor sisteme. Au mai fost descoperite acolo si un complex care a apartinut suburbiei din exteriorul zidurilor.
Despre precizia si chiar frumusetea lucrarilor de arta militara( nu din greseala se numesc arta) vorbeste un amanunt, ce pare unora minor. Pe anumite pietre din fortificatii s-au gasit initialele lucratorilor ce au spetit pe santier. Este un adevarat certificat de calitate auto-asumat de maistorul ce stia ca lasa ceva in urma ce va dainui peste sute de ani. Daca ai lucrat corect si cu drag nu te poti simti vinovat de ceva.

“De obicei, sapaturile de pe santier nu sunt usoare. Unii doresc ceva, altii au alte idei. Aici insa lucrurile au mers ca pe roate, am primit sprijin constant din partea conducerii  Centrului de afaceri. Am găsit banateni preocupati de conservarea istoriei. Uneori in numele progresului se distrug vestigii monumentale, dar acum nu a fost cazul”,

a declarat Alexandru Szentmiklosi, arheolog de la Muzeul Banatului.

Si istoricul Ovidiu Bozu a scos in evidenta buna conlucrare dintre tinerii arheologi, cei mai experimentati si tehnicienii de pe santier care in timp record de o luna si cateva zile au terminat o lucrare de mare complexitate tehnica si covarsitoare importanta stiintifica.

La alte lucrari similare beneficiarul si investitorul viitoarelor facilitati ar vrea sa scape cat mai repede de arheologii si vechile pietre care-l incurca in incadrarea in  termele de executie cat mai stranse. Cine da banii vrea eficienta maxima. In cazul de fata Investitorul , Ovidiu Sandor este si un aprig sustinator al conservarii pe cat posibil mai exacte a patrimoniului istoric al urbei. Chiar se discuta de trei variante posibile de a salva tot ce se poate din aceste bijuterii de arta militara veche. Discutiile au ajuns si la specialisti din cetatea Romei care au dat cateva sfaturi excelente. Dar fiecare caz in parte este unul particular. Aproape ca nu se pot gasi doua solutii identice, la doua monumente care par sa fie asemanatoare.
Cea mai costisitoare varianta din punct de vedere finaciar dar si tehnic ar presupune o conservare aproape in intregime a celor descoperite in parcare din fata Busines Center-ului. Chiar daca presupune cheltuieli mari , investitorul ar fi dispus sa ofere aceasta sansa orasului. Poate cele mai grele hopuri vor fi cele legate de birocratia greu de trecut a avizelor necesare de la Ministerul Culturi.

Titus Balan