Mesterii din secolul XVIII isi semnau operele…

Chiar daca unora le par doar niste simple pietre din zidurile de aparare.

Ca urmare a finalizarii sapaturilor pentru fundatia celei de-a cincea si ultima din cladirile ce vor forma City Business Center (CBC) din apropierea Piatei Timisoara 700, s-au terminat si sapaturile arheologice din aceasta incinta. Acestea au dus la scoaterea la lumina a unui complex militar deosebit. Este vorba despre parti foarte bine conservate din zidurile de vest din centura de aparare asa numitul bastionul Eugen al Cetatii. Au fost gasite gropi cu deseuri menajere de acum circa 250 de ani, dar si fantani, canalizari, fundatii. Cea mai interesanta si neasteptat de bine pastrata parte este o ecluza ce a facut parte din amplele lucrari de hidraulica si amenajare hidrologica. Este vorba de un sistem cu stavilar de lemn masiv in constructie de piatra si caramida. Aceasta servea atat scopuri militare de a inunda sau pastra nivelul dorit al apei, care trebuia sa se ridice la nevoie pana la doi metri, in santurile de aparare in timpul conflictelor armate. Dar avea si un rol mai civil de a primeni apa din fortificatii. Toata apa necesara ajungea in incinta cetatii printr-un brat( acum colmatat) al raului Bega care curgea prin mijlocul Cetatii. Toate canale de aductiune ale apei erau construite din caramida si captusite cu scanduri groase bine pastrate.

Acest tip de stavilar pare sa fie unic pentru acea perioada si aceasta zona a  Europei, de vreme ce a trezit si interesul  arheologului german Johann Smith venit la fata locului sa caute informatii legate de constructia acestor sisteme. Au mai fost descoperite acolo si un complex care a apartinut suburbiei din exteriorul zidurilor.
Despre precizia si chiar frumusetea lucrarilor de arta militara( nu din greseala se numesc arta) vorbeste un amanunt, ce pare unora minor. Pe anumite pietre din fortificatii s-au gasit initialele lucratorilor ce au spetit pe santier. Este un adevarat certificat de calitate auto-asumat de maistorul ce stia ca lasa ceva in urma ce va dainui peste sute de ani. Daca ai lucrat corect si cu drag nu te poti simti vinovat de ceva.

“De obicei, sapaturile de pe santier nu sunt usoare. Unii doresc ceva, altii au alte idei. Aici insa lucrurile au mers ca pe roate, am primit sprijin constant din partea conducerii  Centrului de afaceri. Am găsit banateni preocupati de conservarea istoriei. Uneori in numele progresului se distrug vestigii monumentale, dar acum nu a fost cazul”,

a declarat Alexandru Szentmiklosi, arheolog de la Muzeul Banatului.

Si istoricul Ovidiu Bozu a scos in evidenta buna conlucrare dintre tinerii arheologi, cei mai experimentati si tehnicienii de pe santier care in timp record de o luna si cateva zile au terminat o lucrare de mare complexitate tehnica si covarsitoare importanta stiintifica.

La alte lucrari similare beneficiarul si investitorul viitoarelor facilitati ar vrea sa scape cat mai repede de arheologii si vechile pietre care-l incurca in incadrarea in  termele de executie cat mai stranse. Cine da banii vrea eficienta maxima. In cazul de fata Investitorul , Ovidiu Sandor este si un aprig sustinator al conservarii pe cat posibil mai exacte a patrimoniului istoric al urbei. Chiar se discuta de trei variante posibile de a salva tot ce se poate din aceste bijuterii de arta militara veche. Discutiile au ajuns si la specialisti din cetatea Romei care au dat cateva sfaturi excelente. Dar fiecare caz in parte este unul particular. Aproape ca nu se pot gasi doua solutii identice, la doua monumente care par sa fie asemanatoare.
Cea mai costisitoare varianta din punct de vedere finaciar dar si tehnic ar presupune o conservare aproape in intregime a celor descoperite in parcare din fata Busines Center-ului. Chiar daca presupune cheltuieli mari , investitorul ar fi dispus sa ofere aceasta sansa orasului. Poate cele mai grele hopuri vor fi cele legate de birocratia greu de trecut a avizelor necesare de la Ministerul Culturi.

Titus Balan