Simbolul dulce al Timișoarei, între trecut și indiferență

Există locuri în Timișoara care nu înseamnă doar ziduri, ci memorie. Fabrica Kandia a fost unul dintre ele. Dincolo de cifre, planșe și indicatori urbanistici, acolo au lucrat oameni, s-au scris povești și s-a construit identitatea industrială a orașului.

Hotărârea Consiliului Local din 2010 a schimbat definitiv destinul sitului, transformând un spațiu industrial într-o zonă destinată dezvoltării imobiliare. Documentele din 2024 nu fac decât să continue acel drum început atunci – un drum care, pas cu pas, a șters din peisaj nu doar halele unei fabrici, ci și o parte din sufletul Timișoarei.

Astăzi, ultimul laborator de zaharicale rămas stă ca o amintire fragilă într-un oraș care se schimbă rapid. Nu vorbim despre opoziție față de dezvoltare, ci despre nevoia de echilibru. Pentru că atunci când clădirile care au dat farmec orașului sunt reduse la simple parcele cadastrale, memoria lor riscă să fie condamnată la uitare.

Modernizarea nu ar trebui să însemne ștergerea trecutului, ci integrarea lui. Orașele europene puternice cresc păstrând urmele istoriei, nu ignorându-le. Kandia nu mai poate fi adusă înapoi, dar povestea ei poate fi încă spusă, respectată și vizibilă în spațiul public.

Timișorenii trebuie să nu uite de Kandia, nici de identitatea Timișoarei, în timp ce unii ăncearcă să o trandforme în altceva.

 

Salvați patrimoniul feroviar istoric din Banat

Asociația Salvați Patrimoniul Timișoarei cere salvarea patrimoniului feroviar istoric din Banat

Asociația Salvați Patrimoniul Timișoarei se alătură public demersului inițiat de domnul Cristian Oliviu Gaidos, istoric, privind necesitatea protejării patrimoniului feroviar istoric de pe tronsonul Lugoj – Timișoara Est, în contextul proiectului de modernizare a liniei Caransebeș – Timișoara – Arad, finanțat prin PNRR.

Susținem ferm modernizarea infrastructurii feroviare și considerăm această investiție esențială pentru dezvoltarea regiunii. Totuși, progresul nu trebuie să însemne demolarea memoriei industriale a Banatului. Printre clădirile vizate se află gara Belinț și stațiile de apă din Topolovățu Mare și Lugoj, construcții ridicate între anii 1875–1876, martori ai uneia dintre cele mai importante etape de dezvoltare feroviară din această parte a Europei.

Analiza documentelor disponibile indică faptul că demolarea integrală nu reprezintă singura soluție tehnică. Conservarea selectivă și integrarea acestor imobile în proiectele de modernizare sunt posibile și conforme atât cu Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, cât și cu bunele practici europene de reutilizare adaptivă.

Asociația Salvați Patrimoniul Timișoarei solicită autorităților competente:

– realizarea unei analize comparative demolare vs. conservare;
– implicarea autorităților locale și județene în identificarea unor soluții de protejare;
– valorificarea culturală și turistică a clădirilor feroviare istorice.

Banatul are nevoie de infrastructură modernă, dar și de reperele sale istorice. Modernizarea trebuie să însemne evoluție responsabilă, nu ștergerea identității locale.

Asociația Salvați Patrimoniul Timișoarei

Ministrul Culturii al UDMR își dorește: subordonarea culturii intereselor de partid

Proiectul de lege pus în dezbatere publică de ministrul Culturii, András István Demeter, reprezintă un derapaj grav de la principiile meritocrației, autonomiei culturale și statului de drept.

Prin această inițiativă, ministrul își rezervă o derogare specială care îi permite să numească directori de teatre, muzee și instituții de cultură fără concurs, desființând practic orice criteriu de competență, transparență și profesionalism. Cultura este transformată din spațiu al creației și libertății într-un teritoriu al numirilor politice.

Mai mult, proiectul introduce o condiționare periculoasă: numirea conducerilor instituțiilor culturale care funcționează în limba minorităților ar urma să depindă de avizul unor reprezentanți politici ai respectivei minorități. Este o formă de politizare etnică a culturii, care riscă să subordoneze actul cultural intereselor de partid și negocierilor politice, nu valorii artistice.

Această inițiativă vine din partea unui ministru care, de-a lungul timpului, a fost implicat în mai multe controverse juridice, inclusiv într-un dosar de conflict de interese stabilit definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție, fără ca acesta să își asume vreo responsabilitate publică sau să facă un pas înapoi din funcție. Tocmai de aceea, concentrarea de putere discreționară în mâinile unui singur ministru ridică semne serioase de întrebare.

Cultura nu are nevoie de comisari politici, nici de avize de partid.
Are nevoie de profesioniști, concursuri corecte și libertate de creație.

Acest proiect de lege nu reformează cultura.
O supune politic.

Nereguli cu Carul la un șantier din Centrul Timișoarei. ISC tace

 

COMUNICAT DE PRESĂ

Răspunsul ISC Timiș privind situația de pe strada Piatra Craiului ridică semne grave de întrebare

 

Asociația Salvați Patrimoniul Timișoarei a solicitat Inspectoratului de Stat în Construcții Timiș, în baza Legii 544, clarificări privind situația de pe strada Piatra Craiului, unde există suspiciuni de nereguli semnificative în privința lucrărilor executate.

 

În adresa transmisă către ISC, am cerut punctual:

– verificarea concordanței dintre lucrările executate și documentația tehnică aprobată,

– analizarea respectării regimului de înălțime, volumetriei și amplasamentului,

– constatarea eventualelor încălcări ale prevederilor legale în construcții,

– efectuarea unei inspecții pe teren, nu doar o verificare formală la birou.

Răspunsul primit din partea ISC Timiș este, din păcate, un text vag, incomplet și evaziv, care ocolește toate aspectele sesizate. Deși solicitarea noastră a fost clară, instituția s-a limitat la a transmite că „a direcționat solicitarea către alte structuri”, fără a preciza:

– un termen de control,

– dacă se deplasează pe teren,

– o analiză tehnică,

– sau o concluzie privind legalitatea lucrărilor.

În locul unei intervenții concrete, am primit o corespondență birocratică ce nu răspunde la nicio întrebare și nu clarifică niciuna dintre suspiciunile ridicate.

Astfel de practici nu doar că lasă impresia unui refuz mascat de implicare, ci afectează grav încrederea comunității în capacitatea acestei instituții de a controla respectarea legii în construcții — un domeniu în care abaterile pot produce consecințe directe asupra vecinătăților, patrimoniului și siguranței publice.

Inspectoratul de Stat în Construcții trebuie să-și asume asumarea rolul legal de instituție responsabilă cu disciplina în construcții și să nu cocoloșească devoltatorii imobiliari ascuzându-le ilegalitățile.

Comunitatea are dreptul la transparență, legalitate și responsabilitate, nu la răspunsuri administrative fără conținut.

Asociația își reafirmă angajamentul de a urmări acest caz până la clarificarea completă a situației și va informa publicul cu privire la toate evoluțiile ulterioare.

 

Sîrbu Ilie-Vasile

0722906236

Casa Muhle, o speranță pentru Timișoara în ajun de Moș Nicolae

Vestea achiziționării Casei Muhle de către Universitatea Politehnica din Timișoara aduce, în sfârșit, o rază de lumină pentru unul dintre cele mai valoroase simboluri ale orașului. După ani de degradare, incertitudine și riscul real al pierderii patrimoniale, această clădire intră sub grija unei instituții capabile să îi redea demnitatea și funcția publică.
Casa Muhle nu este doar o bijuterie arhitecturală, ci o parte din povestea Timișoarei – legată de horticultura bănățeană, de spiritul educației și de tradiția orașului-grădină. Prin preluarea ei de către Politehnică, se deschid perspective reale pentru restaurare și pentru transformarea casei într-un spațiu viu dedicat culturii, cercetării și întâlnirii dintre oameni.
Pentru comunitate, acest pas este dovada că patrimoniul poate fi salvat atunci când există voință, responsabilitate și proiecte concrete. Nu prin vorbe frumoase, ci prin decizii curajoase care dau șansă istoriei să continue.
Casa Muhle are menirea să redevină ceea ce a fost odinioară: un loc al memoriei, al frumuseții și al cunoașterii, redat pe deplin Timișoarei.

Academicianul Eduard Pamfil, memorie și recunoștință

Academicianul Eduard Pamfil, memorie și recunoștință
Astăzi, Aula Filialei Timișoara a Academiei Române a fost plină. Am trăit un moment rar și profund: simpozionul „Eduard Pamfil – Personalitate de cultură universală”, dedicat unuia dintre cei mai mari umaniști și gânditori ai României.
Au vorbit cu emoție și respect:
Acad. Dan Dubină, președintele Filialei Timișoara a Academiei Române;
Prof. univ. dr. Ioan Biriș – filosof, UVT
Prof. univ. dr. Mircea Lăzărescu – membru emerit al Academiei de Științe Medicale;
Ilie Stepan – compozitor, fondator Pro Musica;
Doamna Diana Pamfil, care a adus cea mai caldă și personală mărturie despre opera și moștenirea tatălui său, profesorul Eduard Pamfil.
Momentul muzical a fost susținut de:
Alexandru Crețescu
Vasile Gondoci
Maria Nicoleta Brola
Daniel Julean
Evenimentul a fost moderat cu noblețe de: Conf. univ., CS II, dr. Ioan David, coordonatorul Bibliotecii Academiei Române, Filiala Timișoara.
A fost o zi dedicată memoriei unui om care a unit medicina, filosofia, teologia și muzica într-o viziune unică asupra umanului.
Pentru mine, ca îngrijitor al ediției „IDEAR”, a fost un moment de o încărcătură sufletească aparte.
Le mulțumesc din inimă:
Editurii Universității de Medicină și Farmacie Timișoara;
Editurii Mirton;
Academiei Române – Filiala Timișoara, pentru găzduire și organizare;
Doamnei Diana Pamfil, pentru încrederea acordată;
Domnului Mihai Ungureanu Pamfil, de la care am învățat ce înseamnă migala, răbdarea și respectul pentru fiecare detaliu în editarea unei cărți. Fără exigența și încrederea domniei sale, această ediție nu ar fi existat;
Domnului Cosmin Tabăra, pentru întreg suportul depus la apariția celor trei volume „IDEAR”.
Astăzi, memoria profesorului Eduard Pamfil a fost repusă la locul pe care îl merită: în centrul culturii române și în sufletele celor care l-au cunoscut ca om și îi știu și apreciază opera.