Toate articolele scrise de SalvatiPatrimoniulTimisoarei

COMUNICATE DE PRESA, PATRIMONIU

„Fațade pentru voturi, ruine pentru cetățeni”

În timp ce administrația useristă condusă de un primar peocupat de orice altceva decât de Timișoara își construiește imaginea de „reformatoare”, „transparentă” și „modernizatoare”, realitatea urbană a Timișoarei spune o poveste diametral opusă. Orașul este sufocat de probleme cronice, rostogolite cu un cinism abil sub forma unor promisiuni vagi sau proiecte „în consultare publică perpetuă”. Un exemplu grăitor: clădirea de pe strada Ion Ghica nr. 18, o veritabilă rană urbanistică ignorată complet de autorități.

Această casă, cu valoare arhitecturală evidentă și potențial de patrimoniu local, stă să cadă sub greutatea nepăsării. Fațada este degradată, intervențiile sunt neconforme, iar zona din jur exprimă haos urbanistic și dezinteres pentru spațiul public. În loc de intervenții clare și coerente, vedem o administrație care mimetizează grija pentru patrimoniu, dar ocolește cu grijă orice decizie fermă sau acțiune reală.

De la cadastrul neactualizat din 1954, până la un Plan Urbanistic General iluzoriu, administrația USR preferă să livreze comunicate elegante, în locul unor intervenții sistemice și asumate. Nici până azi, Timișoara nu știe cât teren are în intravilan și cât în extravilan. Proiectele majore de urbanism sunt amânate la infinit, în timp ce clădirile monument istoric se prăbușesc, la propriu și la figurat, în uitare.

Actualul Plan Urbanistic General (PUG) al Timișoarei este, în fapt, o construcție iluzorie, care nu reflectă fidel realitatea din teren. Situații absurde apar constant, iar la elaborarea fiecărui nou Plan Urbanistic Zonal (PUZ), „răsare” un nou hectar de teren fără proprietar — o anomalie care nu poate fi explicată decât prin lipsa unei evidențe clare și corecte asupra patrimoniului funciar.

Această lipsă de coerență generează nu doar confuzie administrativă, ci și deschide larg ușa pentru acte speculative și interese obscure. Terenurile „ale nimănui” devin brusc interesante pentru diverse grupuri de interese, iar orașul pierde controlul asupra dezvoltării sale. În plus, cetățenii de rând sunt afectați prin insecuritate juridică, întârzieri în obținerea autorizațiilor sau conflicte de proprietate.

Este imperativ ca administrația locală, împreună cu instituțiile naționale responsabile de cadastru și urbanism, să demareze de urgență o campanie de măsurători cadastrale pentru ca noul Plan Urbanistic General al Timișoarei să aibă un fundament solid.

Administrația locală a reușit performanța de a transforma fiecare problemă gravă într-un discurs ideologic, fără să își asume responsabilitatea guvernării reale. Ipocrizia devine evidentă atunci când, în paralel cu aceste neajunsuri, sunt promovate festivaluri, proiecte pilot și imaginea unei „Timișoare europene”, în timp ce cetățenii se confruntă cu incoerență urbană, blocaje administrative și nesiguranță juridică.

În loc să se apuce de reconstrucția temeliilor orașului, de la cadastrul de bază, până la regenerarea urbană coerentă, nu selective, useriștii din Școala de Comerț de pe bulevardul C. D. Loga nr. 1 preferă să mimeze progresul, păstrând aparențele și evitând confruntarea reală cu disfuncționalitățile care macină orașul.

Timișoara nu are nevoie de PR politic. Are nevoie de viziune, curaj și acțiune administrativă reală. Iar acest lucru lipsește crunt în actuala guvernare locală.

COMUNICATE DE PRESA, PATRIMONIU

Administrația useristă a lui Fritz calcă în picioare Constituția României

Timișoreni sunt clasificați în cetățeni de mâna I și mâna II. Timișorenii se află în fața unei situații de segregare fiscală și urbanistică. Timișorenii sunt tratați diferit, iar patrimoniul orașului este ignorat.
În ultima perioadă, Primăria Timișoara a adoptat o serie de măsuri care creează un sistem de segregare fiscală și urbanistică în oraș, afectând diferit cetățenii în funcție de zona în care locuiesc și de tipul de proprietate pe care o dețin. În acest context, unii timișoreni se confruntă cu impozite considerabil mărite, de până la 500%, în timp ce alte zone, cu terenuri care adăpostesc clădiri industriale monumente istorice de clasă A și B, beneficiază de o toleranță inexplicabilă din partea autorităților locale.
Proprietarii terenurilor ce includ locații precum Cazarma U, Abatorul, Guban și Moara Prohaska sau Fabrica de Pălării sunt privilegiați în comparație cu cei din alte zone, beneficiind de politici fiscale favorabile, în timp ce locuitorii altor cartiere sunt supuși unei presiuni fiscale exagerate. Această discrepanță ridică întrebări serioase legate de transparența și echitatea administrativă a Primăriei Timișoara. Practic unii timișoreni au fost supraimpozitați pentru 18 mp de fațadă, alții, care au în proprietate monument de clasă A au fost tolerați și nu au fost supraimpozitați.
În mod ideal, PUZ-urile (Planurile Urbanistice Zonale) pentru terenurile pe care se află clădiri istorice de patrimoniu ar trebui să fie elaborate cu un accent prioritar pe conservarea și punerea în valoare a acestora, mai ales având în vedere importanța lor culturală și istorică pentru oraș.
Clădirile de patrimoniu fie și industrial sunt parte integrantă din identitatea orașului. Acestea pot fi reabilitate pentru a găzdui diverse activități culturale, spații comerciale sau chiar locuințe, dar doar dacă se asigură protecția lor în fața deteriorării și respectarea normelor de conservare.
Așadar, înainte de a începe dezvoltarea unor zone care includ astfel de clădiri monument, ar trebui să existe un plan clar de protejare și restaurare a clădirilor de patrimoniu. În multe orașe din lume, acest tip de patrimoniu este protejat prin lege și există reglementări stricte privind intervențiile asupra acestor clădiri. Noi avem lege, dar este aplicată după chipul și asemănarea primarului și după voia consilierului local Răzvan Negrișanu. Un userist care profită la maximum de scăpările legislative și elaborează proiecte urbanistice cu cântec pe care le propune Consiliului Local Timișoara (dominat de useriști), contribuind consistent la bugetul usereului.
Oricum, conservarea acestora nu ar trebui să fie o opțiune, ci o obligație.
Așadar, da, PUZ-urile care includ terenuri ce găzduiesc clădiri istorice de patrimoniu industrial ar trebui să pună un accent semnificativ pe protejarea și punerea în siguranță a acestor clădiri, înainte ca orice altă dezvoltare să fie autorizată în zonele respective.
Un alt aspect alarmant este ignorarea constantă a clădirilor monument istoric din oraș. Aceste edificii, care fac parte din patrimoniul cultural al Timișoarei, continuă să fie neglijate de autoritățile locale, care obligația legală să le protejeze, nu să facă afaceri cu ele. Deși sunt surse valoroase de identitate locală și turism, aceste clădiri nu sunt protejate și nu sunt puse în siguranță, fapt care poate aduce prejudicii serioase imaginii orașului, dar și patrimoniului său cultural.
În acest context, cer Primăriei Timișoara să reanalizeze măsurile fiscale și să pună în aplicare politici care să garanteze un tratament echitabil pentru toți cetățenii orașului, indiferent de locația sau natura proprietății lor.
Eu nu sunt de acord cu supraimpozitarea acestor proprietăți, am votat împotrivă, dar dacă așa a hotărât majoritarea din Consiliul Local, legea să se aplice uniform nu prin segregare pentru că se încalcă articolul 16 aliniatul 1 din Constituție, care spune: Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
De asemenea, am elaborat un proiect de hotărâre prin care se va condiționa emiterea autorizației de construire de reabilitarea în prealabil a clădirilor monument istoric de clasă A și B în scopul protejării și punerii în valoare a acestora.
Timișoara merită o administrare echitabilă și o protecție adecvată a patrimoniului său cultural, pentru a deveni un exemplu de dezvoltare sustenabilă și de respect față de istoria sa.
COMUNICATE DE PRESA, PATRIMONIU

Incendiul bisericii de la Muzeul Satului ar trebui să spulbere neghiobia de la Consiliul Județean Timiș

Incendiul care a distrus biserica din Topla, aflată la Muzeul Satului din Timișoara, este o tragedie care depășește granițele unei simple pierderi materiale. Este o reflecție dureroasă a neglijării protejării patrimoniului nostru cultural, o dovadă a lipsei de profesionalism și implicare în gestionarea valorilor care ar trebui să definească identitatea noastră națională. Acest incident subliniază o problemă structurală mult mai profundă: nivelul de salarizare insuficient al personalului din muzee, care descurajează profesioniștii din domeniu să se dedice cu adevărat protecției patrimoniului, dar și absența unei politici clare și coerente de conservare a acestuia.

În lipsa unei strategii bine definite, care să sprijine atât formarea continuă a personalului, cât și implementarea unor măsuri de prevenire a riscurilor, patrimoniul cultural devine vulnerabil în fața factorilor de risc. Fiecare astfel de incident pune în evidență nu doar o iresponsabilitate administrativă, ci și o realitate sumbră: patrimoniul nostru nu este considerat o prioritate. Ignorarea nevoilor muzeelor, subfinanțarea și lipsa de strategii de protecție adecvate se traduc, în final, în pierderi ireparabile.

Acest incident ar trebui să fie un semnal de alarmă. Protejarea patrimoniului cultural nu este doar o chestiune de responsabilitate administrativă, ci de respect față de istoria noastră. Este esențial să înțelegem că, fără o politică clară, o implicare activă și un sistem de salarizare care să motiveze profesioniștii din domeniu, vom continua să pierdem treptat nu doar obiecte, ci și legătura profundă cu rădăcinile noastre.

PATRIMONIU

Protejarea patrimoniului cultural este cadou pentru generațiile viitoare

Patrimoniul cultural reprezintă sufletul unei națiuni, fiind fundamentul pe care se construiește identitatea și continuitatea unei societăți. Este o moștenire ce reflectă istoria, tradițiile, credințele și realizările unui popor, iar protejarea și conservarea acestuia sunt esențiale pentru menținerea legăturii cu trecutul și pentru a oferi un punct de referință solid pentru viitor.

Păstrarea patrimoniului cultural nu este doar o responsabilitate morală, ci și un act de respect față de generațiile viitoare. Distrugerea acestuia, prin orice formă, este o crimă împotriva acestora, o pierdere ireparabilă care nu poate fi compensată. Fiecare monument, fiecare tradiție sau meșteșug este o fereastră către istoria noastră, iar pierderea lor echivalează cu ștergerea unei părți din memoria colectivă.

Valorificarea patrimoniului cultural, însă, nu trebuie să însemne distrugerea lui în schimbul unor beneficii imediate. Vânzarea terenurilor sau demolarea unor obiective de valoare istorică sub pretextul dezvoltării economice este un gest necugetat și iresponsabil. Astfel de decizii nu doar că riscă să stea la baza unei crize de identitate pentru generațiile viitoare, dar și reduc șansele de a construi o societate bazată pe respectul valorilor tradiționale și educația culturală.

În schimb, valorificarea patrimoniului trebuie să însemne protejarea acestuia și integrarea lui într-un cadru sustenabil de dezvoltare, în

care trecutul și viitorul coexista armonios. Conservarea patrimoniului poate aduce nu doar beneficii culturale, dar și economice, prin turismul cultural sau prin dezvoltarea unor industrii creative care se bazează pe tradiții și meșteșuguri vechi.

Astfel, protejarea patrimoniului cultural este un act de responsabilitate față de istoria noastră, dar și un cadou pentru viitor. Numai prin respectul pentru trecut și prin promovarea lui corectă putem asigura o societate echilibrată și conștientă de importanța rădăcinilor sale. Distrugerea acestui patrimoniu sub orice formă este un act care condamnă nu doar prezentul, ci și viitorul, fiind o greșeală care va lăsa o moștenire negativă, fără posibilitatea de a fi corectată.

COMUNICATE DE PRESA

Dictatura useristă s-a instaurat la Primăria Timișoara

Asociația Salvați Patrimoniul Timișoarei a solicitat o dezbatere publică în baza prevederilor Legii nr. 52/2003 privind transparență decizională în administrația publică pe marginea Proiectului de Hotărâre privind aprobarea Planului Urbanistic Zonal „Reabilitare, reamenajare și extindere cazarmă” generat de imobilul identificat prin CF nr. 416867, CF nr. 449773, Piața Mărăști, str. General Grigorescu nr. 2 a fost înregistrată cu numărul MTM2025-003150 în data de 27.01.2025.

Am solicitat această dezbatere publică pentru că am constatat că în documentația elaborării acestui PUZ sunt încălcare o serie de legi.

Una dintre ilegalitățile pe care le-am constatat este legată de Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 care spune clar că străzile aparțin domeniului public:

Articolul 8

(1) Drumurile de interes local aparţin proprietăţii publice a unităţii administrative pe teritoriul căreia se află şi pot fi

clasificate ca:

  1. a) drumuri comunale, care asigură legăturile:

(i) între reşedinţa de comună şi satele componente sau cu alte sate;

(ii) între oraş şi satele care îi aparţin, precum şi cu alte sate;

(iii) între sate;

  1. b) drumuri vicinale – drumuri ce deservesc mai multe proprietăţi, fiind situate la limitele acestora;
  2. c) străzi – drumuri publice din interiorul localităţilor, indiferent de denumire: stradă, bulevard, cale, chei, splai, şosea, alee, fundătura, uliţă etc.
  3. d) drumurile pentru ciclişti de interes local.

În timp ce Ordonanța Guvernului nr. 71/2002 specifică clar la:

Articolul 4

(1) Bunurile aparţinând domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale nu pot fi utilizate decât potrivit destinaţiei pentru care au fost create sau dobândite potrivit legii.

(2) Pe terenurile/spaţiile aparţinând domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale este interzisă amplasarea construcţiilor de orice fel.

cu excepţia celor necesare desfăşurării serviciului propriu-zis şi a reţelelor

Din nou, acest proiect este realizat de consilierul userist Răzvan Negrișanu, a cărui influență în Primăria Municipiului Timișoara este de nestăvilit, chiar dacă a creat probleme seriose de integritate primarului Timișoarei.

În consecință considerăm cu administrația useristă a încălcat cu bună știință Legea 52/2003,  prevederile Capitolului II – Proceduri privind participarea cetatenilor si a asociatiilor legal constituite la procesul de elaborare a actelor normative si la procesul de luare a deciziilor Sectiunea 1 – Dispozitii privind participarea la procesul de elaborare a actelor normative, Articolul 7: (9) ”Autoritatea publica in cauza este obligata sa decida organizarea unei intalniri in care sa se dezbata public proiectul de act normativ, daca acest lucru a fost cerut in scris de catre o asociatie legal constituita sau de catre o alta autoritate publica”, pentru a nu răspunde unor întrebări clarificatoare la cele constatate de noi.

Drept urmare, vom ataca în instanță acest proiect de hotărâre în cazul în care va fi adoptat.

 

Ilie Sîrbu

 

 

 

FOTOGRAFII

Activitatea noastră pentru a proteja patrimoniul Timișoarei continuă, indiferent de modalitățile de intimidare la care suntem supuși

Libertatea de exprimare, precum și dreptul de a participa la viaţa publică sunt garantate de Constituția României, cât și de legislația aflată în vigoare. Printr-o activitate civică intensă putem construi o societate civilă puternică în Timișoara. Restricţionarea acestora subminează progresul colectiv la dezvoltarea orașului nostru.

Din nefericire, în cadrul dezbaterii publice solicitate de Asociația Salvați Patrimoniul Timișoarei, ce a avut loc în data de 14 ianuarie 2024, ora 14.00, în sala de consiliu a Municipiului Timișoara, colegul nostru Ilie-Vasile Sîrbu a fost supus unui șir întreg de acuzații, denigrări, atac la persoană cu tendința repetată a viceprimarului Timișoarei, doamna Paula Romocean, de a încuraja atitudinea ostilă și denigratoare a celor prezenți în sală. Persoanele prezente care au luat cuvântul nu au prezentat opinii în ceea ce privește proiectul suspus dezbaterii pubilice, principala lor țintă a fost colegul nostru Ilie Vasile Sîrbu, care este și consilier local din partea Alianței pentru Unirea României (AUR). Principala învinuire a celor prezenți la adresa colegului nostru a fost: că nu s-a alăturat sprijinirii bolnavilor oncologici și mai mult a pus piedică pentru elaborarea acestui PUZ și construirea acestei clinici oncologice. O altă acuzație a fost că de ce a solicitat dezbatere publică pentru acest proiect în a 117 –a zi de transparență decizională, întârziind proiectul cu două luni. Trebuie să menționăm faptul că orice proiect de hotărâre este supus analizării şi aprobării plenului Consiliului Local al municipiului Timișoara.

Considerăm ca primăria prin atitutdinea viceprimarului a dorit să justifice nevoia de a veni în sprijinul beneficiarului, folosind modalități abuzive pentru a intimida demersul nostru legal.

În același timp, apreciem calmul și răbdarea consilierului local Răzvan Negrișanu și modul prin care ne-a explicat starea proiectului la acel moment. Acuzația sa la adresa noastră a fost că am întârziat prin acest demers legal dezvoltarea proiectului cu două luni.

În procesul de elaborare a actelor normative, Primăria Municipiului Timișoara are obligația să respecte prevederile Legii nr.52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, lege care stabileşte regulile procedurale minimale aplicabile pentru asigurarea transparenţei decizionale.

Scopul acestei legi este, pe de o parte, de a spori gradul de responsabilitate a administraţiei publice faţă de cetăţean, ca beneficiar al deciziei administrative, şi de a stimula participarea activă a cetăţenilor în procesul de luare a deciziilor administrative şi în procesul de elaborare a actelor normative. Pe de altă parte, această lege are menirea să sporească gradul de transparenţă la nivelul întregii administraţii publice.

Dezbaterea publică pentru Planul Urbanistic de Zonal „Extindere zonă de servicii medicale și funcțiuni complementare” a fost solicitată în baza Legii 52 de către Asociația Salvați Patrimoniul Timișoarei ca urmare a constatării unei serii de nereguli, dar și a unei lipse de profesionalism din partea reprezentanților primăriei și a proiectantului. Asociația dorește să apere patrimoniul orașului, indiferent care ar fi acesta, mai ales că există o măsură a Curții de Conturi prin care toate imobilele din oraș trebuie să fie inventariate. Însă, această acțiune de inventariere bate pasul pe loc. Problemele semnalate de noi au fost de natură juridică. Am mai solicitat informații despre parcaje, volumetrie, acces pompieri.

La solicitarea noastră de natură juridica ni s-a răspuns că nu a fost cazul de obținere a unei Hotărâri de Guvern, întrucât terenul propus a fi reglementat prin Planul Urbanistic Zonal menționat mai sus, nu a fost la data elaborării proiectului de hotărâre în proprietatea Statului Român, ci a Municipiului Timișoara pentru care s-a obținut acordul Consiliului Local al Municipiului Timișoara de elaborare PUZ printr-o Hotărârede de Consiliu Local.

Ni s-a mai explicat că Planul Urbanistic Zonal „Extindere zonă de servicii medicale și funcțiuni complementare” propune extinderea unei zone de servicii medicale și funcțiuni complementare, și anume funcțiunea de clinică medicală, și nu spital. Din acest motiv nu se aplică prevederile Normativului pentru construcții spitalicești Indicativ NP 015-2022, pe care l-am invocate în solicitarea noastră.

Locurile de parcare vor fi amenajate cu preponderență la subsol și în conformitate cu avizul Comisiei de Circulație.

Suplimentar am adresat trei solicitări reprezentanților Primăriei Municipiului Timișoara:

  1. Dacă proprietarii printre care și doamna SCHWENGLER ALEXANDRA și-au dat acordul pentru elaborarea acestui PUZ?
  2. Dacă doamna SCHWENGLER ALEXANDRA a depus solicitare pe Legea 87 în anul 2020 pentru suprafața de teren de 228 de metri patrați pe care acum figurează acum Municipiul Timișloara în CF?
  3. Primăria Municipiului Timișoara să ne comunice data depunerii cererii de emitere a titlului de proprietate conform Legii 87/2020 sau a Legii 263/2024 de către toți SCHWENGLER ALEXANDRA, Negru Șerban, Negru Alina-Gabriela, Sîrbu Ioan-Ovidiu, Sîrbu Daniela-Elvira și Oprea Cristina-Marinela?