Arhive categorie: COMUNICATE DE PRESA

PUG-ul Timișoarei, anulat în instanță: un nou eșec pentru administrația useristă Fritz

Timișoara se confruntă cu un nou moment de impas în domeniul urbanismului. Tribunalul Timiș a decis, în primă instanță, anularea Hotărârii Consiliului Local nr. 457/17.10.2023, prin care fusese aprobat noul Plan Urbanistic General (PUG) al municipiului. Este o lovitură serioasă adusă unei administrații care promitea modernizare, dar care acum adaugă încă un dosar pierdut pe lista gafelor juridico-administrative.

Alături de PUG, a fost anulat și Regulamentul Local de Urbanism aferent, ceea ce înseamnă că întregul cadru de planificare urbană, pe care se bazau dezvoltările viitoare ale orașului, este suspendat.

Instanța a respins toate excepțiile ridicate de Primăria Timișoara, inclusiv cele privind lipsa calității procesuale active și lipsa de interes a reclamantei. Cu alte cuvinte, tribunalul a considerat acțiunea perfect justificată și bine întemeiată.

Pe lângă anularea hotărârii, Primăria Timișoara a fost obligată să plătească și cheltuieli de judecată în valoare de 23.735,76 lei – o sumă care, deși pare modestă, este încă un cost al neglijenței administrative, plătit tot din buzunarele contribuabililor.

Acest nou eșec juridic ridică întrebări serioase cu privire la modul în care administrația locală tratează chestiunile esențiale ale orașului, cum este urbanismul. În loc să aducă ordine și viziune, pare că avem de-a face cu improvizații și documente vulnerabile legal, care nu rezistă în fața instanței.

Prioritate pentru patrimoniu

Municipiul Timișoara ar trebui să facă un pas important în direcția protejării patrimoniului arhitectural printr-o inițiativă curajoasă care ar putea schimba modul în care se dezvoltă orașul. Un proiect de hotărâre al Consiliului Local propune ca emiterea autorizațiilor de construire pentru proiecte noi să fie condiționată de reabilitarea în prealabil a clădirilor monument istoric aflate pe aceeași parcelă.

Inițiatorul proiectului este Sîrbu Ilie-Vasile, fondatorul Asociației Culturale Salvați Patrimoniul Timișoarei, consilier local din partea AUR, recunoscut pentru implicarea sa activă în campaniile de conservare a clădirilor istorice din oraș. Acesta atrage atenția că Timișoara riscă să își piardă identitatea dacă nu sunt luate măsuri urgente și ferme.

„Este timpul ca dezvoltarea urbană să țină cont de memoria orașului. Nu putem ridica clădiri moderne și să lăsăm în ruină patrimoniul care ne definește. Această măsură este un apel la responsabilitate, atât pentru investitori, cât și pentru comunitate”, a declarat Sîrbu Ilie-Vasile.

Un mecanism simplu, dar cu impact major.

Concret, autorizațiile de construire pentru clădiri noi, modernizări sau extinderi vor putea fi emise doar dacă, înainte, clădirile istorice de pe parcelă au fost reabilitate sau intră într-un proces clar de restaurare.

Propunerea vine pe fondul unei realități tot mai vizibile în Timișoara: clădiri noi ridicate lângă monumente istorice abandonate, o imagine care degradează vizual orașul și pune în pericol siguranța cetățenilor.

„Nicio construcție nouă nu poate fi autorizată dacă, în același ansamblu urban, o clădire istorică este lăsată în paragină. Vrem să stopăm specula și neglijența față de patrimoniu”, a adăugat Sîrbu Ilie-Vasile.

Implementarea acestui proiect ar avea multiple efecte pozitive:

Reabilitarea accelerată a clădirilor monument istoric

Creșterea valorii urbanistice și culturale a zonelor protejate

Reducerea riscurilor de accidente și prăbușiri

O dezvoltare urbană coerentă și sustenabilă, în armonie cu trecutul orașului

 

Inițiativa are la bază prevederi legale solide, printre care Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice și Legea 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții, și se aliniază la bunele practici europene în materie de protecție a patrimoniului.

Un semnal clar: Timișoara își asumă identitatea

Proiectul reprezintă un mesaj ferm al Consiliului Local și al comunității timișorene: dezvoltarea orașului trebuie să se bazeze pe respectul față de patrimoniu și față de istoria care definește Timișoara ca oraș european.

Hotărârea urmează să fie supusă votului în Consiliul Local Timișoara în perioada următoare.

„Fațade pentru voturi, ruine pentru cetățeni”

În timp ce administrația useristă condusă de un primar peocupat de orice altceva decât de Timișoara își construiește imaginea de „reformatoare”, „transparentă” și „modernizatoare”, realitatea urbană a Timișoarei spune o poveste diametral opusă. Orașul este sufocat de probleme cronice, rostogolite cu un cinism abil sub forma unor promisiuni vagi sau proiecte „în consultare publică perpetuă”. Un exemplu grăitor: clădirea de pe strada Ion Ghica nr. 18, o veritabilă rană urbanistică ignorată complet de autorități.

Această casă, cu valoare arhitecturală evidentă și potențial de patrimoniu local, stă să cadă sub greutatea nepăsării. Fațada este degradată, intervențiile sunt neconforme, iar zona din jur exprimă haos urbanistic și dezinteres pentru spațiul public. În loc de intervenții clare și coerente, vedem o administrație care mimetizează grija pentru patrimoniu, dar ocolește cu grijă orice decizie fermă sau acțiune reală.

De la cadastrul neactualizat din 1954, până la un Plan Urbanistic General iluzoriu, administrația USR preferă să livreze comunicate elegante, în locul unor intervenții sistemice și asumate. Nici până azi, Timișoara nu știe cât teren are în intravilan și cât în extravilan. Proiectele majore de urbanism sunt amânate la infinit, în timp ce clădirile monument istoric se prăbușesc, la propriu și la figurat, în uitare.

Actualul Plan Urbanistic General (PUG) al Timișoarei este, în fapt, o construcție iluzorie, care nu reflectă fidel realitatea din teren. Situații absurde apar constant, iar la elaborarea fiecărui nou Plan Urbanistic Zonal (PUZ), „răsare” un nou hectar de teren fără proprietar — o anomalie care nu poate fi explicată decât prin lipsa unei evidențe clare și corecte asupra patrimoniului funciar.

Această lipsă de coerență generează nu doar confuzie administrativă, ci și deschide larg ușa pentru acte speculative și interese obscure. Terenurile „ale nimănui” devin brusc interesante pentru diverse grupuri de interese, iar orașul pierde controlul asupra dezvoltării sale. În plus, cetățenii de rând sunt afectați prin insecuritate juridică, întârzieri în obținerea autorizațiilor sau conflicte de proprietate.

Este imperativ ca administrația locală, împreună cu instituțiile naționale responsabile de cadastru și urbanism, să demareze de urgență o campanie de măsurători cadastrale pentru ca noul Plan Urbanistic General al Timișoarei să aibă un fundament solid.

Administrația locală a reușit performanța de a transforma fiecare problemă gravă într-un discurs ideologic, fără să își asume responsabilitatea guvernării reale. Ipocrizia devine evidentă atunci când, în paralel cu aceste neajunsuri, sunt promovate festivaluri, proiecte pilot și imaginea unei „Timișoare europene”, în timp ce cetățenii se confruntă cu incoerență urbană, blocaje administrative și nesiguranță juridică.

În loc să se apuce de reconstrucția temeliilor orașului, de la cadastrul de bază, până la regenerarea urbană coerentă, nu selective, useriștii din Școala de Comerț de pe bulevardul C. D. Loga nr. 1 preferă să mimeze progresul, păstrând aparențele și evitând confruntarea reală cu disfuncționalitățile care macină orașul.

Timișoara nu are nevoie de PR politic. Are nevoie de viziune, curaj și acțiune administrativă reală. Iar acest lucru lipsește crunt în actuala guvernare locală.

Administrația useristă a lui Fritz calcă în picioare Constituția României

Timișoreni sunt clasificați în cetățeni de mâna I și mâna II. Timișorenii se află în fața unei situații de segregare fiscală și urbanistică. Timișorenii sunt tratați diferit, iar patrimoniul orașului este ignorat.
În ultima perioadă, Primăria Timișoara a adoptat o serie de măsuri care creează un sistem de segregare fiscală și urbanistică în oraș, afectând diferit cetățenii în funcție de zona în care locuiesc și de tipul de proprietate pe care o dețin. În acest context, unii timișoreni se confruntă cu impozite considerabil mărite, de până la 500%, în timp ce alte zone, cu terenuri care adăpostesc clădiri industriale monumente istorice de clasă A și B, beneficiază de o toleranță inexplicabilă din partea autorităților locale.
Proprietarii terenurilor ce includ locații precum Cazarma U, Abatorul, Guban și Moara Prohaska sau Fabrica de Pălării sunt privilegiați în comparație cu cei din alte zone, beneficiind de politici fiscale favorabile, în timp ce locuitorii altor cartiere sunt supuși unei presiuni fiscale exagerate. Această discrepanță ridică întrebări serioase legate de transparența și echitatea administrativă a Primăriei Timișoara. Practic unii timișoreni au fost supraimpozitați pentru 18 mp de fațadă, alții, care au în proprietate monument de clasă A au fost tolerați și nu au fost supraimpozitați.
În mod ideal, PUZ-urile (Planurile Urbanistice Zonale) pentru terenurile pe care se află clădiri istorice de patrimoniu ar trebui să fie elaborate cu un accent prioritar pe conservarea și punerea în valoare a acestora, mai ales având în vedere importanța lor culturală și istorică pentru oraș.
Clădirile de patrimoniu fie și industrial sunt parte integrantă din identitatea orașului. Acestea pot fi reabilitate pentru a găzdui diverse activități culturale, spații comerciale sau chiar locuințe, dar doar dacă se asigură protecția lor în fața deteriorării și respectarea normelor de conservare.
Așadar, înainte de a începe dezvoltarea unor zone care includ astfel de clădiri monument, ar trebui să existe un plan clar de protejare și restaurare a clădirilor de patrimoniu. În multe orașe din lume, acest tip de patrimoniu este protejat prin lege și există reglementări stricte privind intervențiile asupra acestor clădiri. Noi avem lege, dar este aplicată după chipul și asemănarea primarului și după voia consilierului local Răzvan Negrișanu. Un userist care profită la maximum de scăpările legislative și elaborează proiecte urbanistice cu cântec pe care le propune Consiliului Local Timișoara (dominat de useriști), contribuind consistent la bugetul usereului.
Oricum, conservarea acestora nu ar trebui să fie o opțiune, ci o obligație.
Așadar, da, PUZ-urile care includ terenuri ce găzduiesc clădiri istorice de patrimoniu industrial ar trebui să pună un accent semnificativ pe protejarea și punerea în siguranță a acestor clădiri, înainte ca orice altă dezvoltare să fie autorizată în zonele respective.
Un alt aspect alarmant este ignorarea constantă a clădirilor monument istoric din oraș. Aceste edificii, care fac parte din patrimoniul cultural al Timișoarei, continuă să fie neglijate de autoritățile locale, care obligația legală să le protejeze, nu să facă afaceri cu ele. Deși sunt surse valoroase de identitate locală și turism, aceste clădiri nu sunt protejate și nu sunt puse în siguranță, fapt care poate aduce prejudicii serioase imaginii orașului, dar și patrimoniului său cultural.
În acest context, cer Primăriei Timișoara să reanalizeze măsurile fiscale și să pună în aplicare politici care să garanteze un tratament echitabil pentru toți cetățenii orașului, indiferent de locația sau natura proprietății lor.
Eu nu sunt de acord cu supraimpozitarea acestor proprietăți, am votat împotrivă, dar dacă așa a hotărât majoritarea din Consiliul Local, legea să se aplice uniform nu prin segregare pentru că se încalcă articolul 16 aliniatul 1 din Constituție, care spune: Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
De asemenea, am elaborat un proiect de hotărâre prin care se va condiționa emiterea autorizației de construire de reabilitarea în prealabil a clădirilor monument istoric de clasă A și B în scopul protejării și punerii în valoare a acestora.
Timișoara merită o administrare echitabilă și o protecție adecvată a patrimoniului său cultural, pentru a deveni un exemplu de dezvoltare sustenabilă și de respect față de istoria sa.

Incendiul bisericii de la Muzeul Satului ar trebui să spulbere neghiobia de la Consiliul Județean Timiș

Incendiul care a distrus biserica din Topla, aflată la Muzeul Satului din Timișoara, este o tragedie care depășește granițele unei simple pierderi materiale. Este o reflecție dureroasă a neglijării protejării patrimoniului nostru cultural, o dovadă a lipsei de profesionalism și implicare în gestionarea valorilor care ar trebui să definească identitatea noastră națională. Acest incident subliniază o problemă structurală mult mai profundă: nivelul de salarizare insuficient al personalului din muzee, care descurajează profesioniștii din domeniu să se dedice cu adevărat protecției patrimoniului, dar și absența unei politici clare și coerente de conservare a acestuia.

În lipsa unei strategii bine definite, care să sprijine atât formarea continuă a personalului, cât și implementarea unor măsuri de prevenire a riscurilor, patrimoniul cultural devine vulnerabil în fața factorilor de risc. Fiecare astfel de incident pune în evidență nu doar o iresponsabilitate administrativă, ci și o realitate sumbră: patrimoniul nostru nu este considerat o prioritate. Ignorarea nevoilor muzeelor, subfinanțarea și lipsa de strategii de protecție adecvate se traduc, în final, în pierderi ireparabile.

Acest incident ar trebui să fie un semnal de alarmă. Protejarea patrimoniului cultural nu este doar o chestiune de responsabilitate administrativă, ci de respect față de istoria noastră. Este esențial să înțelegem că, fără o politică clară, o implicare activă și un sistem de salarizare care să motiveze profesioniștii din domeniu, vom continua să pierdem treptat nu doar obiecte, ci și legătura profundă cu rădăcinile noastre.

Dictatura useristă s-a instaurat la Primăria Timișoara

Asociația Salvați Patrimoniul Timișoarei a solicitat o dezbatere publică în baza prevederilor Legii nr. 52/2003 privind transparență decizională în administrația publică pe marginea Proiectului de Hotărâre privind aprobarea Planului Urbanistic Zonal „Reabilitare, reamenajare și extindere cazarmă” generat de imobilul identificat prin CF nr. 416867, CF nr. 449773, Piața Mărăști, str. General Grigorescu nr. 2 a fost înregistrată cu numărul MTM2025-003150 în data de 27.01.2025.

Am solicitat această dezbatere publică pentru că am constatat că în documentația elaborării acestui PUZ sunt încălcare o serie de legi.

Una dintre ilegalitățile pe care le-am constatat este legată de Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 care spune clar că străzile aparțin domeniului public:

Articolul 8

(1) Drumurile de interes local aparţin proprietăţii publice a unităţii administrative pe teritoriul căreia se află şi pot fi

clasificate ca:

  1. a) drumuri comunale, care asigură legăturile:

(i) între reşedinţa de comună şi satele componente sau cu alte sate;

(ii) între oraş şi satele care îi aparţin, precum şi cu alte sate;

(iii) între sate;

  1. b) drumuri vicinale – drumuri ce deservesc mai multe proprietăţi, fiind situate la limitele acestora;
  2. c) străzi – drumuri publice din interiorul localităţilor, indiferent de denumire: stradă, bulevard, cale, chei, splai, şosea, alee, fundătura, uliţă etc.
  3. d) drumurile pentru ciclişti de interes local.

În timp ce Ordonanța Guvernului nr. 71/2002 specifică clar la:

Articolul 4

(1) Bunurile aparţinând domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale nu pot fi utilizate decât potrivit destinaţiei pentru care au fost create sau dobândite potrivit legii.

(2) Pe terenurile/spaţiile aparţinând domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale este interzisă amplasarea construcţiilor de orice fel.

cu excepţia celor necesare desfăşurării serviciului propriu-zis şi a reţelelor

Din nou, acest proiect este realizat de consilierul userist Răzvan Negrișanu, a cărui influență în Primăria Municipiului Timișoara este de nestăvilit, chiar dacă a creat probleme seriose de integritate primarului Timișoarei.

În consecință considerăm cu administrația useristă a încălcat cu bună știință Legea 52/2003,  prevederile Capitolului II – Proceduri privind participarea cetatenilor si a asociatiilor legal constituite la procesul de elaborare a actelor normative si la procesul de luare a deciziilor Sectiunea 1 – Dispozitii privind participarea la procesul de elaborare a actelor normative, Articolul 7: (9) ”Autoritatea publica in cauza este obligata sa decida organizarea unei intalniri in care sa se dezbata public proiectul de act normativ, daca acest lucru a fost cerut in scris de catre o asociatie legal constituita sau de catre o alta autoritate publica”, pentru a nu răspunde unor întrebări clarificatoare la cele constatate de noi.

Drept urmare, vom ataca în instanță acest proiect de hotărâre în cazul în care va fi adoptat.

 

Ilie Sîrbu