Banatul la sfârșitul Primul Război Mondial a devenit spațiul în care pentru prima dată în istoria lumii a avut loc o misiune de menținere a păcii (1918-1919). Trupele franceze, chiar în inima Banatului au născut un model de intervenție postconflictuală. Nu e vorba despre învingători sau perdanți, ci pur și simplu despre o situație creată de război între două state aliate-învingătoare, România și Serbia. Banatul, această țară dintre ape, promisă României de către aliați pentru a intra în Marele Război de partea Antantei.

România a fost singura țară a Europei care și-a făcut foarte bine temele pentru Marele Examen și a fost singura țară aflată în acest război care a avut numai de câștigat: cu un sistem bancar foarte bine pus la punct, o regiune puternic industrializată, cu mii de kilometri de linie ferată, străbătut și de celebrul Orient Expres, cu un canal perfect navigabil ce asigura o iesire ușoară spre Europa fără “chinurile”Cazanelor Dunării, cu o Industrie Metalurgică înfloritoare, cu unul dintre cele mai mănoase pământuri ale Europei, cu locuitori harnici și educați în majoritate români – vorbitori de mai multe limbi de circulație zonală, cu sate sistematizate, cu orașe moderne, elegante și cu cireașa tortului promis … Timișoara. Iar Franța a fost cea care a împărțit Banatul în trei, în numele unei păci zonale, ce a adus atât de multă suferință în rândul locuitorilor. Neamul bănățenilor s-a răspândit în trei zări. Sacrificiul bănățenilor în numele Primului Război Mondial a fost imens, iar pentru Unirea cu România, urmașii “acelor viteji vorbitori de o limbă aproape ca noastră” (Napolean Bonaparte) încă mai plătesc… nerecunoscut niciodată oficial.

Patrimoniul cultural construit al Timișoarei și al Județului Timiș ar putea intra în ultima pagină al existenței sale. Integritatea acestui patrimoniu ar putea fi compromisă defintiv în mod serios de lipsurile Legii 422 – Legea care îl protejează. Dacă nu se vor lua măsuri imediate în completarea acestei legi pentru a da puteri celor care constată în numele Statului fapte de distrugere a patrimoniului cultural construit, foarte multe clădiri din Timișoara  vor dispărea. Deja “se lucrează” intens la asta în Timișoara și județul Timiș, (Casa Muhle, Liceul Izraelit, La trei Crai în Timișoara și  bisericile din lemn din zona Fagetului și altele lăsate să ajungă ruine, aria în care noi funcționăm). În cele constatate de noi o contribuție pentru starea lor o au următoarele instituții: Direcția Judeteană pentru Cultură Timiș, Arhitectul Șef al municipiului Timișoara, Arhitectul Șef al Județului Timiș, Direcția de Urbanism a Municipiului Timișoara, Serviciul Urbanism și Amenajarea Teritoriului al Județului Timiș, Biroul de Combatere a Criminalității contra Patrimoniului din cadrul Inspectoratului de Poliție Timiș, Poliția Locală, Inspectoratul de Stat în Construcții Timiș, Primarul Timișoarei. Fiecare instituție nominalizată de noi are obligații față de protejarea Patrimoniului Cultural Construit al Timișoarei și al județului Timiș

În cei patru ani de existență Asociația Culturală Salvați Patrimoniul Timișoarei a constatat în Legislația Protejării Patrimoniului o serie de lipsuri, care duc spre distrugerea iremediabilă, în mod voit, a clădirilor istorice de patrimoniu. În nenumăratele sesizări adresate instituțiilor statului în încercarea de a clarifica situația unor clădiri aflate în stare avansată de degradare, de a clarifica neconcordanțe în Autorizatiile de Construire emise și starea de fapt a imobilelor aflate în reabilitare, răspunsurile primite au fost uluitoare. Ne temem pentru că Autoritățile locale ale statului, sunt părtașe la distrugerea patrimoniului. Spunem asta în anul 2018, la trei ani înainte ca Timișoara să devină Capitală Europeană a Culturii și în Anul European al Patrimoniului. Într-un răspuns primit de la Primăria Municipiului Timișoara prin Direcția Comunicare-Relaționare că  faptele de distrugere a patrimoniului cultural construit constatate (?!) a fi mai vechi de trei ani se prescriu, iar Articolul 54 din Legea 422/2001, care spunea la aliniatele 1 si 2 că: “(1)Desființarea neautorizată, distrugerea parțială sau totală, exproprierea fără avizul Ministerului Culturii și Cultelor, degradarea, precum și profanarea monumentelor istorice constituie infracțiuni și se sancționează conform legii.(2)În toate cazurile prevăzute la alin. (1) făptuitorul este obligat la recuperarea materialului degradat și la reconstituirea monumentului sau a părților de monument lezat, conform avizelor prevăzute de prezenta lege”, a fost abrogat de articolul 92 din Legea nr. 187/2012. Răspunsul adresat Asociației Culturale salvați Patrimoniul Timișoarei a fost semnat cu bucurie și ușurare de directorul Poliției Locale(interimar de mulți ani)  – Dorel Cojan și de Sef-Serviciu – Aurel Știrb. Adresa noastră era o sesizare ce se referea la distrugerea unor ornamente ale unor clădiri protejate de Legea 422 prin amplasarea de bancomate, în clădirea Politehnicii în care funcționează Rectoratul Universității Politehnica din Timișoara, imobilul de pe strada 9 Mai nr. 1, în care a funcționat BCR, Casa Maghiară de pe Bulevardul Revoluției nr. 8, unde funcționează, încă, ziarul Renașterea bănățeană și imobilul de pe strada A. Pacha nr. 1 unde funcționează o Agenție a Băncii Transilvania. În concluzie, dacă nu mai constituie infracțiune distrugerea clădirilor de patrimoniu s-a dat liber oficial la distrugerea acestora. Nu oricine își permite astfel de fapte, ci doar cine poate, oase roade,(iertați-ne expresia).  Calculați la o investiție de 50 de milioane de Euro cât înseamnă 10000 de lei cât face contravenția?! Nimic! La care se adugă și teama care domnește în Administrația locală, că cine știe ce relații are Boss-ul cu bani și funcționarul public își pierde locul călduț, bine plătit!(Constatare în urma unor discuții private cu unii angajați din Administrația Locală), la care se adaugă un protocol primejdios, ce poate crea un precedent pentru soarta patrimoniului cultural construit al Timișoarei. Este vorba despre un protocol semnat între Primarul Timișoarei – împuternicit de Consiliul Local Timișoara și Fundația “Caritatea” fondată de Federația Comunităților Evreiești din România, înregistrat cu numărul SC2013-031497/04.11.2013 prin care în Preambulul acestuia la aliniatul VII litera b) în baza Hotarârii Consiliului Local nr. 308 din 18.12.2013 s-a stabilit „propunerea documentaţiei pentru declasarea construcţiilor edificate pe terenurile aferente Imobilului 1 şi Imobilul 2”, clădiri aflate în Ansamblul TM-II-a-B-06100, protejate de Legea 422. Imobilul 1 aflat pe Bulevardul Mihai Eminescu nr. 2, în care a funcţionat dealungul timpului Liceul Izraelit, Liceul Sportiv, Liceul de Arta, iar Imobilul 2 situat pe Bulevardul C. D. Loga nr. 3 a funcţionat Internatul Liceului Israelit, astăzi, Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş conceput de arhitectul timişorean Laszlo Szekely. Tot în acest Contract de Parteneriat la Articolul 4. Obligatiile Municipiului Timişoara, aliniatul 4.1. „Municipiul Timişoara va acorda sprijinul necesar şi legal Fundaţiei Caritatea, în vederea declasării Ansamblului, după inițierea de către Fundaţie a procedurilor legale…”(?!)

Asociația Culturală Salvați Patrimoniul Timișoarei trage un semnal de alarmă față de starea de ruină pe care o au cartierele istorice ale Timișoarei, conacele și bisericile din lemn din județul Timiș, față de golurile legislative, care permit distrugerea patrimoniului cultural construit, cât și lipsa de implicare a autorităților locale în protejarea patrimoniului cultural construit al Timișoarei și județului Timiș.

Asociatia Culturala Salvati Patrimoniul Timisoarei a organizat un Atelier de Socializare prin Caligrafie la Casa cu Ax de Fier din Timisoara, Piata Ionel C. Bratianu nr. 1. Surpriza noastra a fost mare cand sala s-a umplut de copii, care ne-au bucurat prin seriozitatea si ravna lor pentru scris.Ne-a bucurat prezenta strabunicii noastre doamna Anamaria Caraghiaur care este nelipsita de la evenimentele noastre. Multumim doamnei Komlosi Iuliana, Ioanei Bica pentru implicare in acest proiect, cat si celor care s-au indemnat sa ne vizitieze si sa aprofundeze alaturi de noi scrisul caligrafic.

Textele date spre spre copiere au fost despre istoria Timisoarei. Multumim domnului Rusan Mircea Marius pentru istoricul prezentat cat si pentru superba colectie de penite pusa la dispozitia noastra. Evenimentul de astazi, ne da speranta ca identitatea culturala a Timisoarei nu va pieri. Alte Ateliere de Socializare prin Caligrafie vor urma.

Asociatia Culturala Salvati Patrimoniul Timisoarei si-a exprimat dorinta de a concesiona strandul  Uszoda situat in Parcul Central din Timisoara printr-o solicitare trimisa, ieri, catre Directia Comunicare a Municipiului Timisoara.

Am motivat solicitare a noastra prin faptul ca in aceasta locatie s-au format mii de sportivi timisoreni care au adus prestigiu urbei noastre. Timisoara in alte vremuri era cunoscuta ca un oras al sporturilor pe apa, iar strandul Uszoda a intrat in memoria timisorenilor ca un spatiu dedicat sporturilor pe apa si asa ar trebui sa ramana.

Asociatia Culturala Salvati Patrimoniul Timisoarei poate capacita resurse pentru a reabilita aceasta locatie in doi ani de zile, iar din sumele obtinute dupa intrarea in exploatare sa contribuim la reabilitarea patrimoniului cultural construit al Timisoarei.

Asociatia Culturală Salvati Patrimoniul Timisoarei are urmatoarele observatii la:

Plan Urbanistic Zonal  ”MIXED USE – ZONA CENTRALA. Construire cladiri cu functiuni mixte: locuire colectiva, activitati administrative de administrarea afacerilor, financiar – bancare, comerciale (tertiare), culturale, de turism, parcaj colectiv public si privat”, Bd.. Mihai Eminescu nr. 2 – bd. C.D. Loga nr. 3, Timisoara, proiectant S.C. ANDREESCU & GAIVORONSCHI  S.R.L., beneficiar SC STUDIUM GREEN SRL.

Relaţia concept propus / memoria locului

La pagina 15 din memoriul de prezentare se afirmă că : „ Propunerea priveşte ca prioritate includerea memoriei locului în soluţie, încă din faza de concept volumetric.”

Întrebare: Întrucât în capitolul dezvoltarea conceptului şi în general nu se mai face referire la memoria locului, vă rog să explicaţi care este memoria locului pe care aţi luat-o în considerare şi cum se reflectă în conceptul propus?

De asemenea, cum se justifica din punct de vedere al memoriei locului favorizarea, respectiv integrarea / păstrarea în noul concept a anexei, adică a internatului liceului israelit şi nimic din clădirea liceului?

Relaţia concept propus / valori identificate şi studii de fundamentare

Studiul istoric propune trei variante de intervenţie asupra sitului în cauză:

1. Restructurarea parţială – prin lucrări care conduc la transformarea parţială a clădirii prin demolare şi reconstrucţie locală a unor componente inclusiv structurale şi redistribuiri de spaţii, consolidarea structurii fără modificarea suprafeţei construite totale, a închiderii şi volumetriei.
2. Restructurarea globală – prin lucrări ce conduc la transformarea de ansamblu a clădirilor ce ocupă în prezent cvartalul.
3. Demolare şi reconstruire – în funcţie de prevederile urbanistice pentru dezvoltarea zonei, în limitele aceleiaşi geometrii a lotului, păstrarea tipului de implantare, cu respectarea tipologiei de ocupare a terenului din zona centrală a oraşului.

În care dintre acestea se încadrează conceptul propus şi cum respectă indicaţiile acestuia, în mod concret.

Vă rugăm, de asemenea, să precizaţi concret ce anume se păstrează din actualele obiecte de arhitectură, ce anume se demolează şi reconstruieşte, ce anume se demolează şi se înlocuieşte.

Situl studiat face parte dintr-un ansamblu urban clasat ca monument istoric. Care sunt caracteristicile ansamblului urban valoroase (datorită cărora situl a fost clasat) care sunt integrare noului concept arhitectural urbanistic propus?

Fundamentare concept propus

Plan_incadrare_Eminescu_2

Întrucât sistemul de justificare pe baza căruia a fost elaborat conceptul arhitectural urbanistic prezentat este structurat de axele de perspectivă identificate de autori ca relevante dorim să facem observaţia că deşi ele contează atât de mult pentru conformarea propunerii nu sunt susţinute de nici un studiu, în schimb ele contrazic înţelegere istorică a modului de construcție a oraşului Timişoara, aşa cum detaliem în cele ce urmează:

Pentru ca anumite puncte de perspectiva care creează imagini reprezentative să fie percepute în realitate, simţul comun ne spune ca acestea trebuie să fie plasate pe axe accesibile unui număr mare de indivizi, adică ele trebuie corelate cu direcţii importante de circulaţie din oraş prin care se perindă un număr important de cetăţeni.  Întrebarea este dacă direcţiile de vizibilitate propuse se corelează cu astfel de circulaţii şi axe de circulaţie şi vizibilitate din oraş? De aceea vă rugăm să prezentaţi un studiu de percepţie care să includă simulări ale vizibilităţii de la nivelul ochiului trecătorului pe axele propuse cât şi să ne indicaţi care este estimarea populaţiei care ar percepe perspectivele propuse şi dacă aceasta ar fi reprezentativă sociologic pentru oraş.

Concept_propus_Eminescu_2

Întrucât conceptul propus are la bază aceste direcţii de perspectivă, întrebarea este ca în cazul în care, aceste direcţii de perspectivă nu sunt perceptibile, în realitate, ce se va întâmpla?

Punem aceste întrebări întrucât considerăm forţată evidenţierea acestor axe de perspectivă (mai ales că nu există nici un studiu pe care să se bazeze) şi realizate fără a se înţelege spiritul de construcţie în această parte a oraşului.  Considerăm că ele denaturează ţesutul urban actual al Timișoarei prin faptul că induc, în mod artificial, volumetrii care contrazic modul de construcţie nu numai al ansamblului urban clasat din care situl face parte, dar şi întregul mod de construcţie al zonei centrale a Timisoarei caracterizat de un  sistem închis care urmăreşte limitele de parcelă, creând axe de vizibilitate pe traseele de circulaţie dintre parcele şi nu transversal parcelelor aşa cum sugerează conceptul propus.

De asemenea, dorim să ne prezentaţi studiul care a stat la baza propunerii înălţimilor volumelor mai precis cum se corelează compoziţional şi simbolic clădiri care depăşesc sensibil clădirea primăriei, în cele mai apropiate puncte, când simţul comun nu simte decât că ar sufoca-o.

Concluzii

În concluzie, considerăm conceptul propus total inoportun şi în contradicţie cu valorile de pe situl studiat, dar şi cu oraşul şi dorim să cunoaştem pozitia oficiala fata de aceasta solutie a Directiei de Cultura Judeteana Timis si a Ministerului Culturii

Asociatia Culturala Salvati Patrimoniul Timisoarei organizeaza, in data de 22 iunie 2017, ora 17, la Casa cu Ax de Fier din Piata I.C. Bratianu nr. 1 din Timisoara un Atelier de Informare pentru reabilitarea cladirilor istorice. Atelierul va fi prezentat de ing. Sevastian Susaru, care va prezenta Probleme des intalnite la restaurarea unei fatade istorice si cum trebuie evitate si de ing. Marius Dan Pascariu, care va prezenta Principalele cauze ale degradarii unei cladiri istorice.

Atelierul de Informare se adreseaza tuturor celor care sunt interesati de salvarea patrimoniului Timisoarei. Intrarea este libera!