Granițele Imperiului Roman în atenția UNESCO

După cucerirea unei părți importante din Dacia și intergarrea acestei provincii, strategii militari ai Imperiului Roman au gândit întărirea noilor granițe. Consolidarea puterii în zona noastră, la începutul sec. al II-lea d.Hr., a fost începută prin construirea sistemului defensiv al provinciei Dacia. Poziția geografică de avanpost a determinat trimiterea în provincie a unor forţe militare considerabile, printre care legiunea XIII Gemina la Apulum (Alba-Iulia) şi după războaiele marcomanice, legiunea V Macedonica la Potaissa (Turda). Pentru a întări apărarea în interiorul provinciei, de-a lungul drumurilor principale, au fost plasate unităţi auxiliare, iar unitățile cantonate de-a lungul graniţelor au format un sistem defensiv liniar (limes) şi au controlat drumul limes-ului care mergea paralel cu granita.

Limes este un sistem de apărare folosit de romani, care consta dintr-un zid de piatră sau un val de pământ construit la granițele provinciilor. Structura limesului constă dintr-un sistem extrem de complex de turnuri, valuri de pământ, ziduri, fortificații de mici dimensiuni, castrele din spatele limesului plasate de regulă la o distanță de circa 5 km față de limes, așezările civile aferente și structurile ne-romane.

Limes-ul roman a avut cea mai mare întindere în sec. al II-lea d.Hr., având o lungime de peste 5000 km: de la malul la Atlantic al Scoţiei a străbătut întreaga Europa, a ajuns la Marea Neagră și a continuat până la Marea Roşie, a parcurs nordul Africii, pentru a ajunge înapoi la malul Oceanului Atlantic. Urmele limes-ului (ziduri, şanţuri, turnuri de observație, fortificaţii şi clădiri civile) au fost parţial dezvelite, conservate sau reconstruite, însă, în marea lor majoritate, nu au rezistat trecerii timpului. În anul 1987, graniţa fortificată romană cunoscută sub numele de Zidul lui Hadrian, din Marea Britanie, probabil cea mai cunoscută porțiune a limes-ului a fost inclusă pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. În anul 2005, sectorul de limes al provinciilor Germania superior și Raetia (aprox. 550 de kilometri) a fost inclus, la rândul lui, pe lista UNESCO. În același an, cu ocazia adunării Comitetului Patrimoniului Cultural Mondial, a fost aprobată începerea demersurilor pentru constituirea la nivel internațional a unui nou obiectiv patrimonial transfrontalier: Granițele Imperiului Roman (Frontiers of the Roman Empire). Scopul pe termen lung al acestui demers îl reprezintă includerea pe lista Patrimoniului Cultural Mondial a tuturor elementelor care au format granița Imperiului Roman, în Europa, în Orientul Apropiat și în Africa. În anul 2008, a fost inclus Zidul lui Antoninus Pius (aprox. 60 kilometri), din Scoția, reprezentând cea mai nord-vestică parte a limes-ului și demersurile continuă.

În România se cunosc în total peste 70 de castre, 50 de mici fortificații si mai mult de 150 de turnuri, deși se consideră că numărul lor ar fi fost mai mare. În plus, mai sunt alte structuri care făceau parte din sistemul de frontieră, dintre cele mai importante fiind barajele artificiale, în general formate din valuri de pământ, dar și cu zid de piatră. Dintre castre doar patru-cinci sunt vizitabile și accesibile publicului, dar nici o porțiune de val, zid sau turn. În cele mai multe locuri limesul nu mai este vizibil, motiv pentru care este greu de identificat. Topografic, limesul este parțial protejat, nici un element aflând-se în zone urbanizate.

Cercetarea graniței romane a debutat în sec. XIX, cu preocupări intense în anii 1970. Totuși, în acest moment monumentele care compun granița romană sunt necartate topografic, având oricum informații arheologice extrem de reduse. Studiul tematic care trebuie întocmit și propunerile pentru lista tentativă națională presupun o documentare exhaustivă pentru întocmirea unei liste a monumentelor care vor fi incluse, după criterii aplicate de celelalte state europene și adaptate specificului regional, pe lista tentativă UNESCO. Documentarea acestor monumente, având în vedere caracterul sitului din România, este foarte dificilă, de aceea derularea programului în condiții optime este esențială.

În această cercetare complexă a granițelor Imperiului Roman sunt atrase toate muzeele din România cu specialiști din această perioadă pentru a dezvolta un nou interes pe harta turistică a țării noastre.