Încet, încet investitorii și proprietarii au înteles parțial rolul economic al patrimoniului construit, al caselor vechi din Timișoara. Șantierele de reabilitare se înmulțesc. Corul văicărelilor cu pretenții se aude tot mai puțin. Asta și pentru că se mai găsesc bani. Dacă nu de la noi, atunci de la alții, de la care avem de învățat cum și de ce să ne păstrăm moștenirea, salvând-o înainte de toate de noi înșine, că nu e așa, e mai simplu să vinzi, să demolezi decât să păstrezi „vie” o clădire. Salvarea înseamnă acţiuni concrete, nu vorbărie ridicolă şi blocarea proiectelor neconvenabile. Nu înțelegem de ce demolare (desființare) înseamnă vitalizare, așa cum încearcă unii să ne convingă. ZEII de Direcția de Urbanim a Timișoarei și Direcția Județeană pentru Cultură Timiș ne pregătesc pentru PUZ-ul cvartalului unde se află Liceul Izraelit și Internatul acestuia o mare păcăleală cu o documentație raportată la NOUL PUG, care nu există!!!
Internatul Liceului Izraelit – Inspectoratul Școlar
Din nefericire Legea Patrimoniului atârnă de fire invizibile, este neclară, ciuntită parcă în ciudă de politicieni, care traiesc doar clipa. Cine mai negociază la vedere prin dezbateri interesul public de a păstra memoria colectivă înzidită şi dreptul inalienabil al proprietăţii private individuale? De ce toate aceste se fac în taină? De ce Direcția de Urbanism a Municipiului Timișoara invită o instituție profesională, la vizionarea proiectelor rezultate dintr-un concurs de arhitectură și nu firma direct implicata – Studium Green?! În aceste situații apar speculanții de Lege și de slăbiciune a organelor de control. Există un păienjeniș fin, aproape neobservat care leagă instituțiile statului de investitori. Se vrea distrugerea identității Timișoarei indiferent de pretul plătit! Acum este momentul să ieșim din tranșeele frontului impuse de politicieni și să discutăm despre soarta patrimoniului construit al Timișoarei cu partenerii şi actorii urbani implicaţi, începînd cu proprietarii de monumente şi cu potenţialii investitori. De la Direcția de Urbanism nu mai avem nici o așteptare. Sunt prinși într-o ideologie perimată în spatele unei false baricade pe care și-au creat-o singuri având în față Asociația Culturală Salvați Patrimoniul Timișoarei ca dușman al celor care „investesc” în patrimoniul cultural construit. Principala scuză a organelor de control urnite de prin birouri la sesizările noastre este: „cei de la Salvați Patrimoniul Timișoarei v-au pârât, altfel, noi nu am fi avut treaba!” Iar când Poliția Locală este prinsă în păienjenișul despre care am scris mai sus, se pune serios pe treabă, cercetează, depistează pe cei care ne-au furnizat informații precise și îi supun unor presiuni uriașe. Identificându-le adresa și solicitandu-le tot felul de documente, adică căutându-le nod în papură. Cam cu răzbunarea se ocupă cei din Primăria Municipiului Timișoara și Consiliul Local Timișoara în timp ce patrimoniul cultural construit se prăbușește, iar „investitorii” își văd liniștiți de treabă, A fost Casa Muhle, acum e casa de pe strada V. Madgearu și vor urma, probabil, cateva case de pe strada Sorin Titel și altele. În ceea ce privește Direcția Județeană pentru Cultură Timiș, de acolo, câțiva oameni, ar trebui sa plece, au făcut prea mult rău patrimoniului cultural construit al acestui oraș prin neștiință și neimplicare. În rest, 2018 – Anul European al Patrimoniului la Timișoara este bifat prin suspendarea de către Ministerul Culturii a unui renumit arheolog, Dorel Micle, pentru grave abateri la Legea Patrimoniului.
