Se poate vedea cu ochiul liber, de către orice persoană interesată de soarta patrimoniului Timișoarei și a județului Timiș, cum sunt “măcinate” de timp sau abandonate cu bună știință palate și vile de o frumusțe arhitecturală răpitoare. În 29 de ani, nici o autoritate publică nu a avut o intervenție clară în protejarea unor astfel de clădiri, că la un program de salvare al  patrimoniului cultural construit al orașului de pe Bega și al județului Timiș nici nu ne gândim, nici pentru prezent și nici pentru următorul “cincinal”, cu mici excepții, ce se pot număra pe degete, dintre care cea mai mediatizată a fost Fabrica de Ciorapi.

Dezastrele urbanistice produse în ultimele două decenii în Timișoara, incoerenţa restituirii proprietăţii după 1989, furturile de identitate pentru retrocedarea clădirilor, incompetenţa şi indolenţa din numeroase instituţii ale statului, precum şi miopia unei logici economice bazate pe profitul imediat, au condus la degradarea ultimelor rămăşite de mândrie locală şi tradiţie a Timișoarei și a Banatului.

Patrimoniul industrial al Timișoarei, una dintre cele mai mari resurse urbane ale oraşului, mărturie a evoluţiei orașului modern, continuă să dispară sub ochii nepăsători ai autorităţilor şi ai comunităţii. Ignorată de municipalitate şi vânată de investitorii imobiliari pentru valoarea terenului, soarta acestor clădiri cu o valoare istorică incontestabilă ajunge să depindă de hoţii de fier vechi și de cei nepăstuiți de soartă ce își găsesc adăpostul prin ruinele lor.

La acest moment, majoritatea vestigiilor industriale din Timișoara sunt abandonate, dar sunt și distruse voluntar de propietari din această cauză Asociația Culturală Salvați Patrimoniul Timișoarei atrage atenţia asupra faptului că reconversiile acestor clădiri nu ţin cont de valoarea lor culturală şi de cele mai multe ori, acest proces este echivalentul demolării lor. Iar cei care încearcă să facă ceva nu primesc nici un fel de ajutor, vezi Asociația MISC – Fabrica de Tigari din cartierul istoric Josefin.

Legislaţia ar trebui să fie mult mai dură şi să nu permită astfel de situaţii. Ar trebui ca orice monument distrus să nu poată decât să fie reconstruit. De asemenea, în România nu există legislaţie care să-i oblige pe proprietari să-şi întreţină monumentele istorice, iar în cazul celor care nu o fac, trebuie, să se recurgă la exproprieri prin declararea lor ca utilitate publică. Dar pentru asta avem nevoie de politicieni care să țină la indentitatea culturală a Timișoarei și a Banatului și să nu garanteze declasarea lor pentru a fi demolate așa cum s-a întâmplat cu Liceul de Arte (Izraelit)

Banatul la sfârșitul Primul Război Mondial a devenit spațiul în care pentru prima dată în istoria lumii a avut loc o misiune de menținere a păcii (1918-1919). Trupele franceze, chiar în inima Banatului au născut un model de intervenție postconflictuală. Nu e vorba despre învingători sau perdanți, ci pur și simplu despre o situație creată de război între două state aliate-învingătoare, România și Serbia. Banatul, această țară dintre ape, promisă României de către aliați pentru a intra în Marele Război de partea Antantei.

România a fost singura țară a Europei care și-a făcut foarte bine temele pentru Marele Examen și a fost singura țară aflată în acest război care a avut numai de câștigat: cu un sistem bancar foarte bine pus la punct, o regiune puternic industrializată, cu mii de kilometri de linie ferată, străbătut și de celebrul Orient Expres, cu un canal perfect navigabil ce asigura o iesire ușoară spre Europa fără “chinurile”Cazanelor Dunării, cu o Industrie Metalurgică înfloritoare, cu unul dintre cele mai mănoase pământuri ale Europei, cu locuitori harnici și educați în majoritate români – vorbitori de mai multe limbi de circulație zonală, cu sate sistematizate, cu orașe moderne, elegante și cu cireașa tortului promis … Timișoara. Iar Franța a fost cea care a împărțit Banatul în trei, în numele unei păci zonale, ce a adus atât de multă suferință în rândul locuitorilor. Neamul bănățenilor s-a răspândit în trei zări. Sacrificiul bănățenilor în numele Primului Război Mondial a fost imens, iar pentru Unirea cu România, urmașii “acelor viteji vorbitori de o limbă aproape ca noastră” (Napolean Bonaparte) încă mai plătesc… nerecunoscut niciodată oficial.

Patrimoniul cultural construit al Timișoarei și al Județului Timiș ar putea intra în ultima pagină al existenței sale. Integritatea acestui patrimoniu ar putea fi compromisă defintiv în mod serios de lipsurile Legii 422 – Legea care îl protejează. Dacă nu se vor lua măsuri imediate în completarea acestei legi pentru a da puteri celor care constată în numele Statului fapte de distrugere a patrimoniului cultural construit, foarte multe clădiri din Timișoara  vor dispărea. Deja “se lucrează” intens la asta în Timișoara și județul Timiș, (Casa Muhle, Liceul Izraelit, La trei Crai în Timișoara și  bisericile din lemn din zona Fagetului și altele lăsate să ajungă ruine, aria în care noi funcționăm). În cele constatate de noi o contribuție pentru starea lor o au următoarele instituții: Direcția Judeteană pentru Cultură Timiș, Arhitectul Șef al municipiului Timișoara, Arhitectul Șef al Județului Timiș, Direcția de Urbanism a Municipiului Timișoara, Serviciul Urbanism și Amenajarea Teritoriului al Județului Timiș, Biroul de Combatere a Criminalității contra Patrimoniului din cadrul Inspectoratului de Poliție Timiș, Poliția Locală, Inspectoratul de Stat în Construcții Timiș, Primarul Timișoarei. Fiecare instituție nominalizată de noi are obligații față de protejarea Patrimoniului Cultural Construit al Timișoarei și al județului Timiș

În cei patru ani de existență Asociația Culturală Salvați Patrimoniul Timișoarei a constatat în Legislația Protejării Patrimoniului o serie de lipsuri, care duc spre distrugerea iremediabilă, în mod voit, a clădirilor istorice de patrimoniu. În nenumăratele sesizări adresate instituțiilor statului în încercarea de a clarifica situația unor clădiri aflate în stare avansată de degradare, de a clarifica neconcordanțe în Autorizatiile de Construire emise și starea de fapt a imobilelor aflate în reabilitare, răspunsurile primite au fost uluitoare. Ne temem pentru că Autoritățile locale ale statului, sunt părtașe la distrugerea patrimoniului. Spunem asta în anul 2018, la trei ani înainte ca Timișoara să devină Capitală Europeană a Culturii și în Anul European al Patrimoniului. Într-un răspuns primit de la Primăria Municipiului Timișoara prin Direcția Comunicare-Relaționare că  faptele de distrugere a patrimoniului cultural construit constatate (?!) a fi mai vechi de trei ani se prescriu, iar Articolul 54 din Legea 422/2001, care spunea la aliniatele 1 si 2 că: “(1)Desființarea neautorizată, distrugerea parțială sau totală, exproprierea fără avizul Ministerului Culturii și Cultelor, degradarea, precum și profanarea monumentelor istorice constituie infracțiuni și se sancționează conform legii.(2)În toate cazurile prevăzute la alin. (1) făptuitorul este obligat la recuperarea materialului degradat și la reconstituirea monumentului sau a părților de monument lezat, conform avizelor prevăzute de prezenta lege”, a fost abrogat de articolul 92 din Legea nr. 187/2012. Răspunsul adresat Asociației Culturale salvați Patrimoniul Timișoarei a fost semnat cu bucurie și ușurare de directorul Poliției Locale(interimar de mulți ani)  – Dorel Cojan și de Sef-Serviciu – Aurel Știrb. Adresa noastră era o sesizare ce se referea la distrugerea unor ornamente ale unor clădiri protejate de Legea 422 prin amplasarea de bancomate, în clădirea Politehnicii în care funcționează Rectoratul Universității Politehnica din Timișoara, imobilul de pe strada 9 Mai nr. 1, în care a funcționat BCR, Casa Maghiară de pe Bulevardul Revoluției nr. 8, unde funcționează, încă, ziarul Renașterea bănățeană și imobilul de pe strada A. Pacha nr. 1 unde funcționează o Agenție a Băncii Transilvania. În concluzie, dacă nu mai constituie infracțiune distrugerea clădirilor de patrimoniu s-a dat liber oficial la distrugerea acestora. Nu oricine își permite astfel de fapte, ci doar cine poate, oase roade,(iertați-ne expresia).  Calculați la o investiție de 50 de milioane de Euro cât înseamnă 10000 de lei cât face contravenția?! Nimic! La care se adugă și teama care domnește în Administrația locală, că cine știe ce relații are Boss-ul cu bani și funcționarul public își pierde locul călduț, bine plătit!(Constatare în urma unor discuții private cu unii angajați din Administrația Locală), la care se adaugă un protocol primejdios, ce poate crea un precedent pentru soarta patrimoniului cultural construit al Timișoarei. Este vorba despre un protocol semnat între Primarul Timișoarei – împuternicit de Consiliul Local Timișoara și Fundația “Caritatea” fondată de Federația Comunităților Evreiești din România, înregistrat cu numărul SC2013-031497/04.11.2013 prin care în Preambulul acestuia la aliniatul VII litera b) în baza Hotarârii Consiliului Local nr. 308 din 18.12.2013 s-a stabilit „propunerea documentaţiei pentru declasarea construcţiilor edificate pe terenurile aferente Imobilului 1 şi Imobilul 2”, clădiri aflate în Ansamblul TM-II-a-B-06100, protejate de Legea 422. Imobilul 1 aflat pe Bulevardul Mihai Eminescu nr. 2, în care a funcţionat dealungul timpului Liceul Izraelit, Liceul Sportiv, Liceul de Arta, iar Imobilul 2 situat pe Bulevardul C. D. Loga nr. 3 a funcţionat Internatul Liceului Israelit, astăzi, Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş conceput de arhitectul timişorean Laszlo Szekely. Tot în acest Contract de Parteneriat la Articolul 4. Obligatiile Municipiului Timişoara, aliniatul 4.1. „Municipiul Timişoara va acorda sprijinul necesar şi legal Fundaţiei Caritatea, în vederea declasării Ansamblului, după inițierea de către Fundaţie a procedurilor legale…”(?!)

Asociația Culturală Salvați Patrimoniul Timișoarei trage un semnal de alarmă față de starea de ruină pe care o au cartierele istorice ale Timișoarei, conacele și bisericile din lemn din județul Timiș, față de golurile legislative, care permit distrugerea patrimoniului cultural construit, cât și lipsa de implicare a autorităților locale în protejarea patrimoniului cultural construit al Timișoarei și județului Timiș.

Asociatia Culturala Salvati Patrimoniul Timisoarei a organizat un Atelier de Socializare prin Caligrafie la Casa cu Ax de Fier din Timisoara, Piata Ionel C. Bratianu nr. 1. Surpriza noastra a fost mare cand sala s-a umplut de copii, care ne-au bucurat prin seriozitatea si ravna lor pentru scris.Ne-a bucurat prezenta strabunicii noastre doamna Anamaria Caraghiaur care este nelipsita de la evenimentele noastre. Multumim doamnei Komlosi Iuliana, Ioanei Bica pentru implicare in acest proiect, cat si celor care s-au indemnat sa ne vizitieze si sa aprofundeze alaturi de noi scrisul caligrafic.

Textele date spre spre copiere au fost despre istoria Timisoarei. Multumim domnului Rusan Mircea Marius pentru istoricul prezentat cat si pentru superba colectie de penite pusa la dispozitia noastra. Evenimentul de astazi, ne da speranta ca identitatea culturala a Timisoarei nu va pieri. Alte Ateliere de Socializare prin Caligrafie vor urma.