Cunoașterea a ceea ce reprezintă patrimoniul cultural ar duce la mai puțin vandalism și la mai mult respect pentru bunurile culturale ale comunității. Educația este soluția pentru protejarea imensului patrimoniu pe care îl deține Timișoara.  Creșterea gradului de conștientizare ar permite dezvoltarea de oportunități pentru timișoreni, implicarea lor în protejarea patrimoniului material și imaterial într-un mod de viață. Asta ar însemna ca teoria să fie transformată în practică, cel puțin așa cum se întâmplă în una dintre cele mai descentralizate țări ale Europei și anume, Norvegia.

Alături de Universitatea Politehnică Timișoara și în colaborare cu College for Green Development (HGUt), Norvegia, împreună cu mai mulți experți români și norvegieni am participat la dezvoltarea proiectului ”Valorificarea culturii urbane prin promovarea moștenirii culturale și a antreprenoriatului cultural” (Capitalizing on urban culture by promoting cultural heritage and cultural entrepreneurship), finanţat din Fondul pentru Relaţii Bilaterale 2014-2021, Mecanismul Financiar al Spațiului Economic European.

Caracterul bilateral al acestei inițiative se bazează pe armonizarea expertizei Universității Politehnica Timișoara cu cea a HGUt prin abordarea sinergiei dintre cultură, educație și tehnică, aspecte care interacționează permanent în procesul de dezvoltare urbană. Timp de două decenii HGUt a fost activ pe scena norvegiană, studiind, analizând și proiectând procese durabile pentru promovarea unei noi dezvoltări economice bazate pe resursele și capacitățile existente în comunități. Reutilizarea patrimoniului cultural (pentru promovarea unui nou mod de utilizare a bunurilor tradiționale în vederea asigurării nevoilor viitoarei societăți) este o specialitate dezvoltată la HGUt.

Cele două instituții participante vor contribui astfel, prin organizarea de întâlniri și evenimente culturale comune, la punerea bazelor unui parteneriat pe termen lung care va urmări dezvoltarea cooperării în domeniul promovării patrimoniului cultural, îmbunătățirea cunoștințelor privind revitalizarea acestui patrimoniu și a culturii urbane în medii multiculturale. aceste acţiuni ale proiectului au demarat în perioada 12-16 februarie 2023, având loc mai multe întâlniri bilaterale (mese rotunde şi workshopuri) la sediul partenerului norvegian din Bryne, axate pe schimbul de expertiză norvegiano-român în legătură cu aceste teme de interes. Proiectul face parte din șase proiecte finanţate prin apelul pentru inițiative bilaterale „Timișoara Capitala Europeană a Culturii 2023”, și este coordonat de către dr. ing. Rareș Hălbac-Cotoară-Zamfir.

Proiectul Capitalizing on urban culture by promoting cultural heritage and cultural entrepreneurship beneficiază de un grant în valoarede 44.635.12 euro din Islanda, Liechtenstein si Norvegia prin granturile SEE si Norvegiene. Granturile SEE și norvegiene reprezintă contribuția Islandei, Principatului Liechtenstein și Norvegiei pentru o Europă verde, competitivă și incluzivă. Sunt două obiective generale: reducerea disparităților economice și socialeîn Europa și consolidarea relațiilo rbilaterale între statele donatoare și 15 state UE din Centrul și Sudul Europei și statele baltice. Cele trei state donatoare cooperează îndeaproape cu UE în baza Acordului privind Spațiul Economic European (SEE). Între 1994 și 2014, statele donatoare au contribuit cu €3,3 miliarde prin scheme consecutive de grant. Pentru perioada 2014-2021, Granturile SEE și norvegiene se ridică la €2,8 miliarde. Mai multe detalii sunt disponibile pe: www.eeagrants.org și www.eeagrants.ro

În urma întâlnirilor avute cu partenerii norvegieni, am înțeles cum conceperea unui festival inspirat din traiul comunității de zi cu zi din alte vremuri s-a putut dezvolta în aproape o industrie. Festivalul de nave (Nave de pescuit) a dus la recuperarea unor porturi tradiționale abandonate. Așa s-a dedezvoltat un imens mecanism care a crescut numărul de  producători de mancare și băutură artizanală, constructori de nave tradiționale așa cum erau cele vikinge și de case de pescari tradiționale ce cuprind și spații pentru construirea bărcilor și alte meșteșuguri conexe.

Toate acestea au dus la apariția Asociației Inelul Mării Nordului creată de oameni cu aceleași idei, care au readus modul de trai al pescarilor de pe coastă, având ca membrii cetățeni din Novergia, Scoția, Danemarca, Franța, Olanda. Implicarea mai multor comunități în acest proiect au dus la reapariția Culturii maritime-tradiționale, un patrimoniu, aproape pierdut. Această organizație a declanșat reapariția unor meserii aproape pierdute. Astfel, responsabilitatea protejării patrimoniului cultural a trecut la tânăra generație, ale căror acțiuni cu siguranță va constribui, nu numai la supraviețuirea unui stil de viață aproape pierdut, ci și la recuperarea memoriei colective, care poate fi un important generator de fonduri prin care se poate autosusține. Foarte mulți tineri sunt interesați să trăiască în acest fel cel puțin în Norvegia!

În vederea indeplinirii acestui obiectiv, Universitatea Politehnica Timișoara va organiza în luna octombrie 2023 o expoziție mixtă „Cultura urbană versus urbanizarea culturii”, la care se așteaptă participarea a peste 1000 vizitatori. Totodată, cele două instituții vor realiza un volum ce va contribui la promovarea patrimoniului cultural din capitalele europene ale culturii din cele două țări. Antreprenoriatul cultural va reprezenta un capitol distinct în acest volum, având în vedere relevanța sa în sprijinirea regenerării urbane.

Așa cum noi am mai spus de mai multe ori, singura soluție pentru reabilitarea bogatului patrimoniu cultural al Municipiului Timișoara este: declararea de utilitate publică a fațadelor și acoperișurilor, cu finanțarea realizării expertizelor tehnice dintr-un buget pus la dispoziție de către primărie. În acest sens, există și cadrul legal. Pentru declararea de utilitate publică există Legea nr. 33 din 27 mai 1994, în care Articolul 1 scrie: ”Exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauza de utilitate publică, după o dreaptă şi prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească.” și Articolul 6 ”Sunt de utilitate publică lucrările privind: prospectiunile şi explorarile geologice; extractia şi prelucrarea substanţelor minerale utile; instalaţii pentru producerea energiei electrice; căile de comunicaţii, deschiderea, alinierea şi lărgirea strazilor; sistemele de alimentare cu energie electrica, telecomunicaţii, gaze, termoficare, apa, canalizare; instalaţii pentru protecţia mediului; îndiguiri şi regularizări de riuri, lacuri de acumulare pentru surse de apa şi atenuarea viiturilor; derivatii de debite pentru alimentari cu apa şi pentru devierea viiturilor; staţii hidrometeorologice, seismice şi sisteme de avertizare şi prevenire a fenomenelor naturale periculoase şi de alarmare a populaţiei, sisteme de irigaţii şi desecări; lucrări de combatere a eroziunii de adîncime; clădirile şi terenurile necesare construcţiilor de locuinţe sociale şi altor obiective sociale de învăţământ, sănătate, cultura, sport, protecţie şi asistenţa socială, precum şi de administraţie publică şi pentru autorităţile judecătoreşti; salvarea, protejarea şi punerea în valoare a monumentelor, ansamblurilor şi siturilor istorice, precum şi a parcurilor naţionale, rezervaţiilor naturale şi a monumentelor naturii; prevenirea şi înlăturarea urmărilor dezastrelor naturale – cutremure, inundaţii, alunecări de terenuri; apărarea tarii, ordinea publică şi siguranţă naţională.”Expropriator, în înţelesul prezentei legi, este statul, prin organismele desemnate de Guvern, pentru lucrările de interes naţional, şi judeţele, municipiile, oraşele şi comunele, pentru lucrările de interes local. Iar pentru rezolvarea finanțării expertizelor tehnice Legea 422, Articolul 39 clarifică prin aliniatele (1) și (2): (1) Costul lucrărilor de proiectare, expertizare, conservare, reparare, consolidare, restaurare și punere în valoare a monumentelor istorice, indiferent de grupa în care sunt clasate, ori a altor imobile din ansambluri sau situri istorice, aflate în proprietate publică ori privată, incluse în programe de importanță națională sau internațională, stabilite prin hotărâre a Guvernului inițiată la propunerea ministerelor implicate în realizarea acestora, poate fi acoperit integral ori parțial de la bugetul de stat sau al unităților administrativ-teritoriale, prin bugetul ordonatorilor de credite care participă la realizarea programelor.(2) Pentru acoperirea costului lucrărilor prevăzute la alin. (1) nu este obligatorie constituirea de garanții de către beneficiarii contribuției.”Din punctul de vedere al Asociației Culturale Salvați Patrimoniul Timișoarei ”Programul de sprijin financiar pentru creşterea calității arhitectural-ambientale a clădirilor din zonele prioritare de intervenție din Municipiul Timișoara” și Regulamentul de aplicare par a fi editate de către o autoritate financiară și în nici un caz de către o autoritate publică. Sprijinul financiar acordat timișorenilor plătitori de impozite este condiționat de tehnici și subtilități de garanții întâlnite doar la instituțiile bancare și la cei care practică ”cămătăria” sub orice formă.
Ceea ce au uitat cei care au gândit acest regulament este faptul că aceste palate și case ale Timișoarei au fost ”furate”de la proprietari prin ”Marea Naționalizare” de statul comunist. Prin proceduri neclare, comuniștii le-au apartament, pe unele le-au transformat în ”blocuri sociale” în care au fost cazați oameni cărora nu le-a păsat de valoarea lor arhitecturală și istorică.
Prin emiterea unui astfel de regulament, Primăria Municipiului Timișoara contribuie, în mod voit, la distrugerea Patrimoniului Cultural Construit continuând lucrărilor începute de Partidul Comunist la sfârșitul anilor `40. Faptul că administrația Timișoarei nu este capabilă să găsească o soluție pentru păstrarea identității arhitecturale a orașului nostru ne demonstrează și că nu are oameni capabili și vizionari. Întreg proiectul ”Program de sprijin financiar pentru creşterea calității arhitectural-ambientale a clădirilor din zonele prioritare de intervenție din Municipiul Timișoara” este blocat în impotența folosirii bugetului local, fiind lăsat fără perspective de finanțare venite din spațiul European. Practic, cei care acceptă ”Sprijinul Financiar” al Primăriei Municipiului Timișoara încuviințează înjugarea lor din punct de vedere financiar și confirmă neputința Primăriei Timișoara de a găsi soluții accesibile pentru timișorenii plătitori de taxe și impozite.

Punct de vedere al Asociației Cullturale Salvați Patrimoniul Timișoarei pentru dezbaterea publică în ceea ce privește Programul de sprijin financiar pentru creşterea calității arhitectural-ambientale a clădirilor din zonele prioritare de intervenție din Municipiul Timișoara și Regulamentul de aplicare al acestuia.
Se face referire la Inventarul stării clădirilor monument istoric, ansamblu sau aflate în raza de protecție conform Planului Urbanistic General al Municipiului Timișoara elaborat în anul 2003.
Am dori să vedem acest Inventar al stării clădirilor monument istoric…și să ni se transmită în format electronic, dacă în acest inventar sunt incluse atât fișele de constatare a fiecărui imobil în parte cât și dacă în acest inventar sunt incluse și clădirile care sunt proprietatea Primăriei Municipiului Timișoara.
În situația în care un proprietar are înscrisă o ipotecă imobiliară în favoarea unei bănci, înainte de încheierea contractului de sprijin financiar, se comunică băncii noua stare de fapt înscrierea în Cartea Funciară și suma garantării sprijinului financiar. Ce se întâmplă, dacă banca nu este de acord?
Cine stabilește actualizarea sumelor din contractul de sprijin financiar în condițiile în care prețurile nu au o stabilitate constantă?
Contractul de sprijin financiar este semnat de Primăria Municipiului Timișoara cu asociația de locatari dar este garantat de un contract individual de garanție imobiliară însoțit de o scrisoare de garanție imobiliară? Cum se explică legalitatea acestui contract?!
Acordarea sprijinului financiar se efectuează prin virarea de către Primăria Municipiului Timișoara direct către executant a sumelor facturate conform Contractului de Achiziție Publică. Cu toate acestea Primăria Municipiului nu-și asumă nici un fel de obligație cu privire atât la obligațiile constructorului, ale dirigintelui de șantier, dar nici la Obligațiile Primăriei în condițiile în care nu face plățile către constructor. În prezentul Regulament nu se explică situația în care Primăria nu face plățile către Constructor, către cine se îndreaptă constructorul pentru nerespectarea contractului?

În prezent, dacă cineva dorește să construiască un bloc într-o zonă protejată de Legea 422, cu clădiri monument istoric sau ansamblu de clădiri istorice, proiectul este discutat în Comisia Zonală a Monumentelor Istorice, unde se află mai mulți specialiști și există mai multă transparență și de cele mai multe ori este ajustat până ajunge cât mai aproape de specificul zonei. La fel și în cazul demolărilor clădirilor vechi, care de multe ori au fost respinse de comisie.

Principalele prevederi în proiectul de Ordonanță pentru modificarea și completarea Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, aflat în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Culturii, până în 30 august, sunt:

”Art. 34: Membrii comisiilor zonale, exceptând arhitecții șefi și supleanții lor, fac parte din categoria personalului de specialitate atestat, potrivit legii în domeniul protejării patrimoniului cultural imobil.

Art. 34 cu 2: Serviciile publice deconcentrate ale Ministerul Culturii pot emite avize privind intervențiile asupra imobilelor din zonele lor de protecție sau din zonele protejate fără consultarea Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, respectiv a comisiilor zonale ale monumentelor istorice, în afara cazurilor prevăzute la art. 26 alin. (5), dacă documentația supusă avizării este elaborată de un arhitect atestat de Ministerul Culturii în domeniul protejării patrimoniului cultural imobil și respectă procedura privind avizarea intervențiilor în zonele de protecție a monumentelor istorice și zonele protejate aprobată prin ordin al ministrului culturii.

Poate fi avizată și autorizată, conform legii, desființarea parțială a monumentelor istorice, în baza unui studiu istorico-științific de fundamentare privind evaluarea culturală a imobilului asupra căruia a fost instituit regimul juridic de monument istoric și a relației acestuia cu contextul lui, conținând restricții și permisivități de intervenție și realizat de personal de specialitate atestat ca parte a unei documentații avizate conform propunerilor comisiilor de specialitate.

Printre intervențiile asupra monumentelor, actul normativ prevede: lucrări de conservare, construire, extindere, consolidare, desființare parțială, restructurare, amenajări peisagistice și de punere în valoare, care modifică substanța sau aspectul monumentelor istorice.”

Proiectul de ordonanță pentru modificarea legii 422/2001 a protejării patrimoniului prin adoptarea lui, ar fi una dintre cele mai grave lovituri date patrimoniului cultural construit. Eliminarea filtrului Comisiilor Zonale și Naționale pentru Monumentele Istorice din procesul de avizare a lucrărilor de edificare sau demolare în zonele protejate înseamnă mână liberă pentru rechinii imobiliari, un dezastru pentru țesutul construit istoric. Vor putea să dărâme mai ușor imobile monument istoric și vor putea să autorizeze fără probleme ansambluri care distrug coerența și calitatea arhitecturală a zonelor construite protejate. Modificările propuse slăbesc și mai mult protecția patrimoniului.

În ceea ce privește situația reală a patrimoniului cultural construit al României, situația se apropie de colaps. La care se adaugă și completarea defectuasă a Legii 50 care de la data de 7 februarie 2020 a avut efecte juridice în cel mai rău sens, prin acceptarea unor clădiri parazitare lângă clădiri monument istoric. Lipsa unei politici coerente la nivel de țară în ceea ce privește protejarea clădirilor istorice, lipsa acțiunilor de prevenire prin informarea românilor în cadrul unei campanii de informare sunt un factor în plus de presiune pe existența vechilor clădiri, la care se adaugă și posibilele modificări ale Legii 422, în sens negativ din punctul nostru de vedere.

Modificările propuse ale Legii 422 vor permite ca intervenția neautorizată asupra clădirilor monument istoric să fie în creștere și poate însemna sporirea unor fapte de corupție la această lege, care după cum se știe, articolul 54 a fost abrogat, ceea ce înseamnă că pentru distrugerea unei clădiri de patrimoniu nu mai există infracțiune. Rolul avizării unor lucrări de intervenție într-o zonă protejată înseamnă trecerea spre aprobare prin ”atenția” mai multor specialiști care formează o comisie de specialitate care să se asigure că lucrarea este una cât mai puțin intruzivă pentru valoarea și rezistența clădirii. Prin modificările propuse se legalizează astfel mutilarea sau demolarea monumentelor istorice!

Mai mult, modificările propuse de modificare ale Legii 422 încalcă articolul 4 și 5 al Convenției de la Paris din anul 1972 care spune că:

Articolul 4. Fiecare din Statele participante la prezenta Convenţie recunoaşte că obligaţia de a asigura identificarea, ocrotirea, conservarea, valorificarea şi transmiterea către generaţiile viitoare a patrimoniului cultural şi natural, la care se referă art. 1 şi 2, şi care este situat pe teritoriul său, îi revine în primul rând. Se va strădui să acţioneze în acest scop atât prin propriul său efort, în limita maximă a resurselor sale disponibile, cât şi, când este cazul, prin intermediul asistenţei şi cooperării internaţionale de care va putea beneficia, în special pe plan financiar,artistic, ştiinţific şi ethnic.

Articolul 5. Pentru a asigura o ocrotire şi o conservare cât mai eficientă şi o valorificare cât mai intensă posibil a patrimoniului cultural şi natural situat pe teritoriul lor, şi în condiţii specifice fiecărei ţări, Statele-părţi la prezenta Convenţie se vor strădui în măsura posibilului:

1. Să adopte o politică generală prevăzând atribuirea unei funcţii patrimoniului cultural şi natural în viaţa colectivă şi să integreze ocrotirea acestui patrimoniu în programele de planificare generală;
2. Să înfiinţeze pe teritoriul lor, în măsura în care încă nu există, unul sau mai multe servicii de ocrotire,

de conservare şi de valorificare a patrimoniului cultural şi natural, prevăzute cu un personal corespunzător şi dispunând de mijloace care să le permită să îndeplinească sarcinile ce le revin;

1. să extindă studiile şi cercetările ştiinţifice şi tehnice şi să perfecţioneze metodele de intervenţie care

permit unui stat să facă faţă pericolelor care ameninţă patrimoniul cultural sau natural;

1. să ia măsurile juridice, ştiinţifice, tehnice, administrative şi financiare corespunzătoare pentru identificarea, ocrotirea, conservarea, valorificarea şi introducerea în circuit public a acestui patrimoniu;
2. să înlesnească crearea sau dezvoltarea de centre naţionale sau regionale de pregătire în domeniul ocrotirii, conservării şi valorificării patrimoniului cultural şi natural şi să încurajeze cercetarea ştiinţifică în acest domeniu.