Cunoașterea a ceea ce reprezintă patrimoniul cultural ar duce la mai puțin vandalism și la mai mult respect pentru bunurile culturale ale comunității. Educația este soluția pentru protejarea imensului patrimoniu pe care îl deține Timișoara.  Creșterea gradului de conștientizare ar permite dezvoltarea de oportunități pentru timișoreni, implicarea lor în protejarea patrimoniului material și imaterial într-un mod de viață. Asta ar însemna ca teoria să fie transformată în practică, cel puțin așa cum se întâmplă în una dintre cele mai descentralizate țări ale Europei și anume, Norvegia.

Alături de Universitatea Politehnică Timișoara și în colaborare cu College for Green Development (HGUt), Norvegia, împreună cu mai mulți experți români și norvegieni am participat la dezvoltarea proiectului ”Valorificarea culturii urbane prin promovarea moștenirii culturale și a antreprenoriatului cultural” (Capitalizing on urban culture by promoting cultural heritage and cultural entrepreneurship), finanţat din Fondul pentru Relaţii Bilaterale 2014-2021, Mecanismul Financiar al Spațiului Economic European.

Caracterul bilateral al acestei inițiative se bazează pe armonizarea expertizei Universității Politehnica Timișoara cu cea a HGUt prin abordarea sinergiei dintre cultură, educație și tehnică, aspecte care interacționează permanent în procesul de dezvoltare urbană. Timp de două decenii HGUt a fost activ pe scena norvegiană, studiind, analizând și proiectând procese durabile pentru promovarea unei noi dezvoltări economice bazate pe resursele și capacitățile existente în comunități. Reutilizarea patrimoniului cultural (pentru promovarea unui nou mod de utilizare a bunurilor tradiționale în vederea asigurării nevoilor viitoarei societăți) este o specialitate dezvoltată la HGUt.

Cele două instituții participante vor contribui astfel, prin organizarea de întâlniri și evenimente culturale comune, la punerea bazelor unui parteneriat pe termen lung care va urmări dezvoltarea cooperării în domeniul promovării patrimoniului cultural, îmbunătățirea cunoștințelor privind revitalizarea acestui patrimoniu și a culturii urbane în medii multiculturale. aceste acţiuni ale proiectului au demarat în perioada 12-16 februarie 2023, având loc mai multe întâlniri bilaterale (mese rotunde şi workshopuri) la sediul partenerului norvegian din Bryne, axate pe schimbul de expertiză norvegiano-român în legătură cu aceste teme de interes. Proiectul face parte din șase proiecte finanţate prin apelul pentru inițiative bilaterale „Timișoara Capitala Europeană a Culturii 2023”, și este coordonat de către dr. ing. Rareș Hălbac-Cotoară-Zamfir.

Proiectul Capitalizing on urban culture by promoting cultural heritage and cultural entrepreneurship beneficiază de un grant în valoarede 44.635.12 euro din Islanda, Liechtenstein si Norvegia prin granturile SEE si Norvegiene. Granturile SEE și norvegiene reprezintă contribuția Islandei, Principatului Liechtenstein și Norvegiei pentru o Europă verde, competitivă și incluzivă. Sunt două obiective generale: reducerea disparităților economice și socialeîn Europa și consolidarea relațiilo rbilaterale între statele donatoare și 15 state UE din Centrul și Sudul Europei și statele baltice. Cele trei state donatoare cooperează îndeaproape cu UE în baza Acordului privind Spațiul Economic European (SEE). Între 1994 și 2014, statele donatoare au contribuit cu €3,3 miliarde prin scheme consecutive de grant. Pentru perioada 2014-2021, Granturile SEE și norvegiene se ridică la €2,8 miliarde. Mai multe detalii sunt disponibile pe: www.eeagrants.org și www.eeagrants.ro

În urma întâlnirilor avute cu partenerii norvegieni, am înțeles cum conceperea unui festival inspirat din traiul comunității de zi cu zi din alte vremuri s-a putut dezvolta în aproape o industrie. Festivalul de nave (Nave de pescuit) a dus la recuperarea unor porturi tradiționale abandonate. Așa s-a dedezvoltat un imens mecanism care a crescut numărul de  producători de mancare și băutură artizanală, constructori de nave tradiționale așa cum erau cele vikinge și de case de pescari tradiționale ce cuprind și spații pentru construirea bărcilor și alte meșteșuguri conexe.

Toate acestea au dus la apariția Asociației Inelul Mării Nordului creată de oameni cu aceleași idei, care au readus modul de trai al pescarilor de pe coastă, având ca membrii cetățeni din Novergia, Scoția, Danemarca, Franța, Olanda. Implicarea mai multor comunități în acest proiect au dus la reapariția Culturii maritime-tradiționale, un patrimoniu, aproape pierdut. Această organizație a declanșat reapariția unor meserii aproape pierdute. Astfel, responsabilitatea protejării patrimoniului cultural a trecut la tânăra generație, ale căror acțiuni cu siguranță va constribui, nu numai la supraviețuirea unui stil de viață aproape pierdut, ci și la recuperarea memoriei colective, care poate fi un important generator de fonduri prin care se poate autosusține. Foarte mulți tineri sunt interesați să trăiască în acest fel cel puțin în Norvegia!

În vederea indeplinirii acestui obiectiv, Universitatea Politehnica Timișoara va organiza în luna octombrie 2023 o expoziție mixtă „Cultura urbană versus urbanizarea culturii”, la care se așteaptă participarea a peste 1000 vizitatori. Totodată, cele două instituții vor realiza un volum ce va contribui la promovarea patrimoniului cultural din capitalele europene ale culturii din cele două țări. Antreprenoriatul cultural va reprezenta un capitol distinct în acest volum, având în vedere relevanța sa în sprijinirea regenerării urbane.

Așa cum noi am mai spus de mai multe ori, singura soluție pentru reabilitarea bogatului patrimoniu cultural al Municipiului Timișoara este: declararea de utilitate publică a fațadelor și acoperișurilor, cu finanțarea realizării expertizelor tehnice dintr-un buget pus la dispoziție de către primărie. În acest sens, există și cadrul legal. Pentru declararea de utilitate publică există Legea nr. 33 din 27 mai 1994, în care Articolul 1 scrie: ”Exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauza de utilitate publică, după o dreaptă şi prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească.” și Articolul 6 ”Sunt de utilitate publică lucrările privind: prospectiunile şi explorarile geologice; extractia şi prelucrarea substanţelor minerale utile; instalaţii pentru producerea energiei electrice; căile de comunicaţii, deschiderea, alinierea şi lărgirea strazilor; sistemele de alimentare cu energie electrica, telecomunicaţii, gaze, termoficare, apa, canalizare; instalaţii pentru protecţia mediului; îndiguiri şi regularizări de riuri, lacuri de acumulare pentru surse de apa şi atenuarea viiturilor; derivatii de debite pentru alimentari cu apa şi pentru devierea viiturilor; staţii hidrometeorologice, seismice şi sisteme de avertizare şi prevenire a fenomenelor naturale periculoase şi de alarmare a populaţiei, sisteme de irigaţii şi desecări; lucrări de combatere a eroziunii de adîncime; clădirile şi terenurile necesare construcţiilor de locuinţe sociale şi altor obiective sociale de învăţământ, sănătate, cultura, sport, protecţie şi asistenţa socială, precum şi de administraţie publică şi pentru autorităţile judecătoreşti; salvarea, protejarea şi punerea în valoare a monumentelor, ansamblurilor şi siturilor istorice, precum şi a parcurilor naţionale, rezervaţiilor naturale şi a monumentelor naturii; prevenirea şi înlăturarea urmărilor dezastrelor naturale – cutremure, inundaţii, alunecări de terenuri; apărarea tarii, ordinea publică şi siguranţă naţională.”Expropriator, în înţelesul prezentei legi, este statul, prin organismele desemnate de Guvern, pentru lucrările de interes naţional, şi judeţele, municipiile, oraşele şi comunele, pentru lucrările de interes local. Iar pentru rezolvarea finanțării expertizelor tehnice Legea 422, Articolul 39 clarifică prin aliniatele (1) și (2): (1) Costul lucrărilor de proiectare, expertizare, conservare, reparare, consolidare, restaurare și punere în valoare a monumentelor istorice, indiferent de grupa în care sunt clasate, ori a altor imobile din ansambluri sau situri istorice, aflate în proprietate publică ori privată, incluse în programe de importanță națională sau internațională, stabilite prin hotărâre a Guvernului inițiată la propunerea ministerelor implicate în realizarea acestora, poate fi acoperit integral ori parțial de la bugetul de stat sau al unităților administrativ-teritoriale, prin bugetul ordonatorilor de credite care participă la realizarea programelor.(2) Pentru acoperirea costului lucrărilor prevăzute la alin. (1) nu este obligatorie constituirea de garanții de către beneficiarii contribuției.”Din punctul de vedere al Asociației Culturale Salvați Patrimoniul Timișoarei ”Programul de sprijin financiar pentru creşterea calității arhitectural-ambientale a clădirilor din zonele prioritare de intervenție din Municipiul Timișoara” și Regulamentul de aplicare par a fi editate de către o autoritate financiară și în nici un caz de către o autoritate publică. Sprijinul financiar acordat timișorenilor plătitori de impozite este condiționat de tehnici și subtilități de garanții întâlnite doar la instituțiile bancare și la cei care practică ”cămătăria” sub orice formă.
Ceea ce au uitat cei care au gândit acest regulament este faptul că aceste palate și case ale Timișoarei au fost ”furate”de la proprietari prin ”Marea Naționalizare” de statul comunist. Prin proceduri neclare, comuniștii le-au apartament, pe unele le-au transformat în ”blocuri sociale” în care au fost cazați oameni cărora nu le-a păsat de valoarea lor arhitecturală și istorică.
Prin emiterea unui astfel de regulament, Primăria Municipiului Timișoara contribuie, în mod voit, la distrugerea Patrimoniului Cultural Construit continuând lucrărilor începute de Partidul Comunist la sfârșitul anilor `40. Faptul că administrația Timișoarei nu este capabilă să găsească o soluție pentru păstrarea identității arhitecturale a orașului nostru ne demonstrează și că nu are oameni capabili și vizionari. Întreg proiectul ”Program de sprijin financiar pentru creşterea calității arhitectural-ambientale a clădirilor din zonele prioritare de intervenție din Municipiul Timișoara” este blocat în impotența folosirii bugetului local, fiind lăsat fără perspective de finanțare venite din spațiul European. Practic, cei care acceptă ”Sprijinul Financiar” al Primăriei Municipiului Timișoara încuviințează înjugarea lor din punct de vedere financiar și confirmă neputința Primăriei Timișoara de a găsi soluții accesibile pentru timișorenii plătitori de taxe și impozite.

Punct de vedere al Asociației Cullturale Salvați Patrimoniul Timișoarei pentru dezbaterea publică în ceea ce privește Programul de sprijin financiar pentru creşterea calității arhitectural-ambientale a clădirilor din zonele prioritare de intervenție din Municipiul Timișoara și Regulamentul de aplicare al acestuia.
Se face referire la Inventarul stării clădirilor monument istoric, ansamblu sau aflate în raza de protecție conform Planului Urbanistic General al Municipiului Timișoara elaborat în anul 2003.
Am dori să vedem acest Inventar al stării clădirilor monument istoric…și să ni se transmită în format electronic, dacă în acest inventar sunt incluse atât fișele de constatare a fiecărui imobil în parte cât și dacă în acest inventar sunt incluse și clădirile care sunt proprietatea Primăriei Municipiului Timișoara.
În situația în care un proprietar are înscrisă o ipotecă imobiliară în favoarea unei bănci, înainte de încheierea contractului de sprijin financiar, se comunică băncii noua stare de fapt înscrierea în Cartea Funciară și suma garantării sprijinului financiar. Ce se întâmplă, dacă banca nu este de acord?
Cine stabilește actualizarea sumelor din contractul de sprijin financiar în condițiile în care prețurile nu au o stabilitate constantă?
Contractul de sprijin financiar este semnat de Primăria Municipiului Timișoara cu asociația de locatari dar este garantat de un contract individual de garanție imobiliară însoțit de o scrisoare de garanție imobiliară? Cum se explică legalitatea acestui contract?!
Acordarea sprijinului financiar se efectuează prin virarea de către Primăria Municipiului Timișoara direct către executant a sumelor facturate conform Contractului de Achiziție Publică. Cu toate acestea Primăria Municipiului nu-și asumă nici un fel de obligație cu privire atât la obligațiile constructorului, ale dirigintelui de șantier, dar nici la Obligațiile Primăriei în condițiile în care nu face plățile către constructor. În prezentul Regulament nu se explică situația în care Primăria nu face plățile către Constructor, către cine se îndreaptă constructorul pentru nerespectarea contractului?