Toate articolele scrise de SalvatiPatrimoniulTimisoarei

Pipeta salvarii patrimoniului cultural construit al Timisoarei e goală

Atât statul român cât și administrația locală refuză să se achite de datoria morală față de timișoreni făcută în anii socialismului multilateral-dezvoltat prin transformarea palatelor Timișoarei în case sociale prin apartamentarea acestora. Unii politicieni nu percep valoarea moștenirii urbanistice a acestui oraș sau se fac că nu înțeleg. Atunci când pricep câte ceva, o interpretează într-un mod ciudat și neprietenos cu Timișoara.

Filosofia și ideologia urbanismului în Timișoara se oprește undeva pe la anul 1974. De atunci, concepțiile urbanistice și arhitecturale depind de voința partidului, practică păstrată și după anul 1989, cu particulitatea că Partidul Comunist Român a luat o față democratică, împărțindu-se în mai multe partide. Singura opoziție la această voință de partid ”neocomunist” a fost Departamentul Securității Statului cunoscut în popor ca ”securitatea”,care, la rândul ei, era formată tot din membrii de partid cu origini ultra sănătoase. ”Securitatea” ”și-a tras” un partid la rândul ei, conform trendului. Acest fapt a fost recunoscut și întărit de fostul președinte al Republicii România, domnul Traian Băsescu, în urma ultimei confruntări televizate de dinainte de turul doi al alegerilor prezidențiale din anul 2004: „Măi, Adriane, ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns până la urmă să aleagă între doi foşti comunişti”.

Anii s-au scurs, iar măiestria de arhitect sau urbanist se confundă din ce în ce mai mult cu cea a voinței celui care plătește proiectul pentru construirea unui imobil pentru că de edificii nici nu mai aducem vorba. De la voința partidului s-a trecut la voința dezvoltatorului imobiliar ce întruchipează interesele de partid. Autoritatea orașului este la cheremul celui care plătește cu școală sau fără școală. Cum o fi ca în calitate de inginer, arhitect ori urbanist să gândești după indicațiile unuia care îți semnează planșele cu degetul?! Cu mici excepții, mai toate Planurile Urbanistice Zonale au fost elaborate și acceptate în defavoarea timișorenilor, uneori cu sacrificarea legislației. Unde a ajuns Timișoara în secolul al XXI-lea din punct de vedere urbanistic, în condițiile în care în acest oraș există o școală superioară de arhitectură și de urbanism?! Răspunsul e – la cel mai de jos nivel al existenței sale, mai jos decât în perioada 1974-1989. Timișoara este astăzi un ”oraș-uitat” de a cărui fațade scorojite sunt agațate cu disperare legendele urbane pentru a ține încă vie ”speranța” că ”cadoul” Timișoara Capitală Culturală Europeană o să fie un succes, dincolo de meterezele operatorilor culturali locali. Timișorenii sunt la fel de singuri ca în 16-22 Decembrie 1989, dacă iasă bine Timișoara se va vorbi de bine în toată țara, dacă nu, am prins data nasoală…

Pentru a susține cele scrise mai sus, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Timișoara era unul dintre cele mai avansate orașe ale Imperiului Austro-Ungar din punct de vedere al urbansimului. Ce-i drept, am avut și șansa unui PRIMAR cu viziune, care a avut curajul să expună în fața împăratului necesitatea demolării zidurilor Cetății Timișoarei pentru a dezvolta un oraș ce a avea ca principal scop unul militar. Conceptul de ”oraș-frontieră” nu includea ideea de periferie. Acest concept a fost preluat și dezvoltat și de administrația românească de după anul 1919, păstrarea statutului de unul dintre cele mai importante orașe din Europa de Sud-Est, din acest motiv a beneficiat de măsuri politice și economice care să-i susțină și întărească poziția.

Marius Rusan

 

Granițele Imperiului Roman în atenția UNESCO

După cucerirea unei părți importante din Dacia și intergarrea acestei provincii, strategii militari ai Imperiului Roman au gândit întărirea noilor granițe. Consolidarea puterii în zona noastră, la începutul sec. al II-lea d.Hr., a fost începută prin construirea sistemului defensiv al provinciei Dacia. Poziția geografică de avanpost a determinat trimiterea în provincie a unor forţe militare considerabile, printre care legiunea XIII Gemina la Apulum (Alba-Iulia) şi după războaiele marcomanice, legiunea V Macedonica la Potaissa (Turda). Pentru a întări apărarea în interiorul provinciei, de-a lungul drumurilor principale, au fost plasate unităţi auxiliare, iar unitățile cantonate de-a lungul graniţelor au format un sistem defensiv liniar (limes) şi au controlat drumul limes-ului care mergea paralel cu granita.

Limes este un sistem de apărare folosit de romani, care consta dintr-un zid de piatră sau un val de pământ construit la granițele provinciilor. Structura limesului constă dintr-un sistem extrem de complex de turnuri, valuri de pământ, ziduri, fortificații de mici dimensiuni, castrele din spatele limesului plasate de regulă la o distanță de circa 5 km față de limes, așezările civile aferente și structurile ne-romane.

Limes-ul roman a avut cea mai mare întindere în sec. al II-lea d.Hr., având o lungime de peste 5000 km: de la malul la Atlantic al Scoţiei a străbătut întreaga Europa, a ajuns la Marea Neagră și a continuat până la Marea Roşie, a parcurs nordul Africii, pentru a ajunge înapoi la malul Oceanului Atlantic. Urmele limes-ului (ziduri, şanţuri, turnuri de observație, fortificaţii şi clădiri civile) au fost parţial dezvelite, conservate sau reconstruite, însă, în marea lor majoritate, nu au rezistat trecerii timpului. În anul 1987, graniţa fortificată romană cunoscută sub numele de Zidul lui Hadrian, din Marea Britanie, probabil cea mai cunoscută porțiune a limes-ului a fost inclusă pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. În anul 2005, sectorul de limes al provinciilor Germania superior și Raetia (aprox. 550 de kilometri) a fost inclus, la rândul lui, pe lista UNESCO. În același an, cu ocazia adunării Comitetului Patrimoniului Cultural Mondial, a fost aprobată începerea demersurilor pentru constituirea la nivel internațional a unui nou obiectiv patrimonial transfrontalier: Granițele Imperiului Roman (Frontiers of the Roman Empire). Scopul pe termen lung al acestui demers îl reprezintă includerea pe lista Patrimoniului Cultural Mondial a tuturor elementelor care au format granița Imperiului Roman, în Europa, în Orientul Apropiat și în Africa. În anul 2008, a fost inclus Zidul lui Antoninus Pius (aprox. 60 kilometri), din Scoția, reprezentând cea mai nord-vestică parte a limes-ului și demersurile continuă.

În România se cunosc în total peste 70 de castre, 50 de mici fortificații si mai mult de 150 de turnuri, deși se consideră că numărul lor ar fi fost mai mare. În plus, mai sunt alte structuri care făceau parte din sistemul de frontieră, dintre cele mai importante fiind barajele artificiale, în general formate din valuri de pământ, dar și cu zid de piatră. Dintre castre doar patru-cinci sunt vizitabile și accesibile publicului, dar nici o porțiune de val, zid sau turn. În cele mai multe locuri limesul nu mai este vizibil, motiv pentru care este greu de identificat. Topografic, limesul este parțial protejat, nici un element aflând-se în zone urbanizate.

Cercetarea graniței romane a debutat în sec. XIX, cu preocupări intense în anii 1970. Totuși, în acest moment monumentele care compun granița romană sunt necartate topografic, având oricum informații arheologice extrem de reduse. Studiul tematic care trebuie întocmit și propunerile pentru lista tentativă națională presupun o documentare exhaustivă pentru întocmirea unei liste a monumentelor care vor fi incluse, după criterii aplicate de celelalte state europene și adaptate specificului regional, pe lista tentativă UNESCO. Documentarea acestor monumente, având în vedere caracterul sitului din România, este foarte dificilă, de aceea derularea programului în condiții optime este esențială.

În această cercetare complexă a granițelor Imperiului Roman sunt atrase toate muzeele din România cu specialiști din această perioadă pentru a dezvolta un nou interes pe harta turistică a țării noastre.

În Consiliul Local Timișoara, Comisiile de Specialitate sunt de decor

Nu ne mai surprinde nici un fel de anomalie care vine dinspre Primăria Timișoara după scandalul cu trotuarele din cartierul Cetate, când a fost încălcată cu bună știință Legea 50 , Articolul 24. Constituie infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda urmatoarele: b) continuarea executarii lucrarilor dupa dispunerea opririi acestora de catre organele de control competente, potrivit legii. (Directia de Cultura Timis în acest caz este organ de control). După o analiză amănunțită a Hotărârii de Consiliu Local nr. 357/ 01.09.2020 am constatat că un funcționar public a tras pe sfoară consilierii locali. La o primă citire a Proiectului de Hotărâre adăugat, ca de obicei, pe listă suplimentară, nu e nimic grav. Dar dacă ne uităm în anexe observăm cum un HCL bate o lege organică. Pentru a ne dumiri am întrebat câțiva dintre consilierii locali, dacă la Proiectul de Hotărâre au avut și anexele? Nimeni nu a dat un răspuns clar. Nici nu e de mirare, pentru că din anul 2015, ședințele comisiilor de specialitate sunt de decor, la fel si si consilierii care le alcătuiesc. Comisiile de specialitate au printre atribuții principale analizarea proiectelor de hotărâri ale consiliului local. Dar, ”Legea sunt eu!”, un dicton aplicat cu succes în clădirea de pe Bulevardul C.D. Loga nr. 1. De puține ori s-au auzit voci din consiliu, care să reteze acest elan muncitoresc. Elan, care uneori se întoarce împotrivă. Proiectul ”Timișoara civică” funcționează, chiar dacă haosul de pe site-ul Primăriei Timișoara este întreținut cu bună știință.

Foto: adevarul.ro

Legea 196/2018 este o lege organică, iar modificarea ei sau completarea ei se face tot printr-o lege organică şi nu printr-o Hotărâre de Consiliu Local. Legea 196/2018 prevede următoarele: Art.2, e) atestat – actul care dovedește calitatea de administrator de condominii, prin care persoanele fizice care dețin certificate de calificare, conform lit. f), sunt atestate de către primar, la propunerea compartimentelor specializate în sprijinirea, îndrumarea și controlul asociațiilor de proprietari din cadrul autorității administrației publice locale, în baza unei hotărâri a consiliului local; f) certificat de calificare profesională – actul care dovedește calificarea profesională a persoanelor fizice pentru a îndeplini ocupația de administrator de condominii, în conformitate cu legislația privind învățământul superior sau privind formarea profesională a adulților. Din cele două prevederi rezultă clar că persoanele fizice nu se examinează de către Primărie, pentru că pregătirea lor este asigurată prin curs. La art.10, Legea spune că:  (5) La propunerea compartimentelor specializate în sprijinirea, îndrumarea și controlul asociațiilor de proprietari din cadrul autorității administrației publice locale, primarul, în baza unei hotărâri a consiliului local, atestă persoanele fizice în vederea dobândirii calității de administrator de condominii; (6) Atestatul prevăzut la alin. (5) se emite în baza următoarelor documente: a) certificatul de calificare profesională pentru ocupația de administrator de condominii, conform prevederilor art. 2 lit. f); b) cazierul judiciar care să ateste că nu a suferit nicio condamnare, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru o infracțiune de natură economico-financiară. Se observă că legea prevede concret ce documente stau la baza emiterii atestatului. Atestatul administratorului poate fi suspendat sau retras, ca urmare a unei hotărâri judecătorești definitive, în cazul în care instanțele judecătorești competente au stabilit existența unui prejudiciu cauzat de administrator. Atestatul este valabil 4 ani de la data emiterii și poate fi reînnoit în aceleași condiții în care a fost emis.

Spre surprinderea nostră, Proiectul de Hotărâre nu apare pe ordinea de zi făcută publică, acesta a fost pe lista suplimentară şi a fost aprobat de către consilierii locali. În referatul de aprobare se oservă ca primăria îşi propune să asigure un cadru legal pentru atestare, deşi Legea 196/2018 prevede clar cum se obţine atestarea. Atât în referat, cât şi în raport nu se motivează, nu se aminteşte de prevederi introduse în metodologie. Hătărârea de Consiliu nr. 357 prevede două metodologii, una pentru atestare şi una pentru reatestare, dar în anexe. Anexe pe care la momentul ședinței nu au fost aduse spre înștiințarea consilierilor. Anexa 1:  la Hotărârea de Consiliu local, la art.5 se prevăd condiţiile pentru atestare, prevede articole altele decât cele din Legea 196/2018. În art.6 se prevede certificare calităţilor profesionale, ori acest lucru nu mai este prevăzut în noua lege, întrucât s-a prevăzut obligativitatea cursului, care în vechea lege nu era şi ca atare era necesar un examen. La art.8.1se observă că se cer documente care nu sunt prevăzute în legea 196/2018, printre care enumerăm: Adeverinţa medicală care trebuie solicitată la la angajare, conform codului muncii şi nu la atestare; Aviz psihologic în original (pentru candidații la funcțiile politice nu e necesar). Se introduce capitolul 3 cu prevederi care nu sunt cuprinse în Legea 196/2018. De exemplu: Art.12 21.1 paragraful 2: Suspendarea certificatului de atestare va opera până la achitarea prejudiciului stabilit prin hotărârea judecătorească, cu excepția cazului în care prejudiciul a fost stabilit prin hotărâre judecătorească pronunțată de către o instanță penală, prin care s-a dispus și condamnarea administratorului. Art.12 punctele 12.2, 12.3, 12.4, Art.14, art. 15, art.18.2, 18.3, art.20; Similar,aceste condiţionări se pun şi la persoane juridice, la art. 40 se prevede o comisie de atestare, dar această comisie nu îşi mai are rostul atât timp cât legea nu mai prevede examen. Art. 43 se prevede o comisie de soluţionare a contestaţiilor, la fel nu mai este necesară pentru că nu sunt examene. Toată procedura de atestare trebuie să se facă de către funcţionarii din primărie, iar contestaţiile să se rezolve ca orice contestaţie la un document al primăriei. Referitor la Anexa 2, observăm că la art.2 din nou se cer documente ca şi la Anexa 1, care nu sunt necesare, nefiind prevăzute de lege. La art. 3 la fel, primăria doreşte să organizeze examen, contrar Legii 196/2018. Art.4 (1), (2) se observă că vor să organizeze examen, deşi legea nu prevede aşa ceva. Reatestarea se face pe baza aceleiaşi metodologii ca şi atestarea, dacă dosarul este complet. La articolele 5 și 6 la fel, se vrea examen.

Ce am constata noi, dincolo de de această Hotărâre de Consiliu Local? Funcționarul care a pregătit documentația pentru această hotărâre predă cursuri la o societate comercială abilitată în a pregăti persoane pentru a obține atestatul pentru administrator.

Ceea ce am prezentat mai sus este un abuz girat de superficialitatea unor oameni aleși în funcția de consilieri ai Consiliului Local al Municipiului Timișoara.  L-am contactat pe domnul Petru Olariu, președintele Federației Asociațiilor de Locatari din Timișoara, care ne-a mărturisit că și dânșii au constatat aceleași nereguli. Mai mult, FALT-ul a trimis un document către prefectura Județului Timiș în care solicită să fie analizată cu mai mare atenție prevederile Hotărârii de Consiliu nr. 357/ 01.09.2020 în raport cu legea 196/2018 privind  infiinţarea organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi administrarea condominiilor.

Așteptăm răspunsul prefecturii Județului Timiș! Chiar daca e campanie electoralaă suntem atnți la tot ce se mișcă în Primăria Timișoara…

Am solicitat clasarea în regim de urgență a Podului de Fier din Lugoj

Asociația Culturală Salvați Patrimoniul Timișoarei a solicitat Direcției Județene pentru Cultură Timiș clasarea de urgență a Podului de Fier din Lugoj. Argumentul   pentru clasare este conform încadrării criteriilor stabilite de Norma metodologică de clasare și inventariere a monumentelor istorice (Ordinul nr. 2260/2008 al Ministerului Culturii și Cultelor privind aprobarea Normelor metodologice de clasare și inventariere a monumentelor istorice).

Fotografie de la inaugurarea Podului de Fier din Lugoj, Colecția Gaidoș Cristian Oliviu

Podul de Fier din Lugoj  a fost un martor tăcut al procesului de urbanizare prin care a trecut Lugojul la începutul secolului XX, podul de fier peste râul Timiș reprezintă astăzi un reper arhitectural, atât pentru localnici, cât și  pentru turiștii dornicii să se familiarizeze cu istoria fostei “capitalei culturale a românilor bănățeni”  din periaoda dualistă. La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe fondul dezvoltării economice a Lugojului, respectiv creșterea traficului dintre cele două comunități despărțite de râul Timiș, română și germană, s-a simțit nevoia înlocuirea punții de lemn, veche de două secole. Deși chestiunea unui pod nou a fost ridicată în 1887 în mandatul primarului Constantin Rădulescu, proiect s-a materializat abia la începutul anilor 1900, grație unui împrumut de 320.000 de coroane, pe care primăria l-a facut pentru ridicarea efectivă a podului. Licitația, la care s-au înregistrat 17 oferte, a fost câștigată de firma „MANDEL (Julius), HOFFMANN (Sándor) & QUITTNER (Vilmos)” din Budapesta (Nádor-u. 20), cu suma de 187. 807 coroane, restul banilor (din cei 320.000) fiind utilizati pentru construirea celor patru căsuțe de vămă, montarea lămpilor electrice, astfaltarea trotuarelor etc.  Lucrările au început în luna iulie 1901, circulația fiind deviată pe celălalt pod de lemn, numit al Economilor (unde se află podul de beton astăzi). Podul de fier are două deschizături de 35 metri fiecare, susţinute de un pilon central si cele două rambleuri. Are o structură din grinzi cu zăbrele, iar partea carosabilă, dublată de două trotuare, este aşezată pe legăturile ce unesc traversele (platelajul). Piesele din fier au fost fabricate la Uzinele StEG din Reșița și montate ulterior la Lugoj. Cantitatea de fier folosită la realizarea podului a fost de 185.554 tone. Inaugurarea solemnă  a avut loc  în  data de 31 august 1902, într-o zi de duminică la ora 11.

Deși podul a rezistat vremelnic la numeroase indundații ((1910,1912,1926,1949, 1966, 2000, 2020), starea lui s-a înrătățit in ultimul deceniu (anexă poze din iul. 2020). De la ultima verficare temeinică a podului (singura!), efectuată în 1962, când au fost întărite și completate niturile existente, s-au mai executat periodic lucrări superficiale de mentenanță care au vizat însă suprastructura podului: sablarea şi remedierea căii de rulare.  În aceste condiții, raporându-ne la valoarea arhitecturală a obiectivului, considerăm necesară clasarea lui ca monument istoric, respectiv urgentarea procesului de consolidare (structură metalică, picior de beton și zidărie) și conservare a bătrânului pod de fier.

Prin urmare, considerăm extrem de relevante atât vechimea podului, considerabilă din punctul nostru de vedere, dar și celelalte criterii indicate în cadrul prevederii legale de clasare a Podului de Fier din Lugoj. Din punctul nostru de vedere faptul ca acest pod nu este deja monument istoric este o scăpare și o eroare pe care dorim, prin efortul nostru și bunăvoința Primăriei Municipiului Lugoj, a Direcției Județene pentru Cultură Timiș, sa o reparăm.

Mulțumim domnului Cristian Ovidiu Gaidoș, muzeograf la Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă Plastică din Lugoj,  pentru spijinul acordat în documentarea și studiul istoric preliminar necesar documentației de clasare.

Program Electoral – Ilie-Vasile Sîrbu, candidat independent pentru funcția de primar al Municipiului Timișoara

Ilie-Vasile Sîrbu, candidat independent pentru funcția de primar și consilier al Municipiului Timișoara

În urma acceptării candidaturii mele la funcția de primar și consilier al Municipiului Timișoara, de către Biroul Electoral de Circumscripție Timișoara, am ajuns să trăiesc prima zi a campaniei electorale. Mă simt obligat și onorat să vă mulțumesc pentru întreg sprijinul acordat în campania de strângere de semnături, pentru susținerea fermă în demersul meu electoral. Mă simt privilegiat că ați fost și sunteți alături de mine într-un moment foarte important pentru comunitatea noastră.

Program electoral:

Elaborarea de urgență a unui Plan Urbanistic General fără de care nu putem discuta despre dezvoltarea orașului nostru într-un mod armonios.

Declararea clădirilor din cartierele istorice ale Timișoarei ca utilități publice de interes local, pentru reabilitarea fațadelor conform Legii 422.

Demararea proiectelor „CASA MEMORIALA WILHELM şi ARPAD MUHLE” şi „MUZEUL ROZELOR” şi parcurgerea procedurii de expropiere pentru casa şi terenul aferent, situate pe Bulevardul Mihai Viteazul la nr. 3.

Îmbunătăţirea condițiilor de viaţa ale timișorenilor prin plantarea în jurul orașului a unor perdele de păduri cu soiuri de arbori autohtoni pentru ameliorarea efectelor poluării excesive.

Redresarea Societații de Termoficare a Timișoarei prin exploatarea apei termale. Pe cele 45 de hectare care aparțin COLTERM este posibilă dezvoltarea unei stațiuni balneare și a unui Aqualand funcțional în toate lunile anului, iar prin construirea unei stații de transformare, apa termală cu o temperatură de peste 90 de grade, ce va fi adusă de la o adâncime de 3.000 de metri, va încălzi agentul termic care poate ajunge la caloriferele a mii de locuințe din cartierele Timișoarei.

Revitalizarea Societații de Termoficare a Timișoarei COLTERM prin implementarea unui proiect care să dezvolte o Uzină de Gazificare care să acopere nevoile energetice ale Timișoarei prin utilizarea resturilor lemnoase, a nămolurilor de la stația de epurare, a deșeurilor din plastic, a deșeurilor menajere și a oricărui tip de deșeu care prin ardere se descompune rezultând gaz metan pe lângă alte gaze de ardere. Ambiția mea este de a eficientiza această companie prin ecologie, reciclare și protecția mediului. Pentru a pune în funcține acest plan de rentabilizare a companiei Colterm am intrat în legătură cu un consorțiu din Austria care se va implica în acest demers. Mai mult se vor strădui să găsească fonduri pentru a achita datoria istorică a COLTERM-ului. Timișoara a fost un oraș al premierelor și așa trebuie să rămână!

Construirea unui nou Spital Municipal, în condițiile în care Centrul Oncologic de pe Calea Torontalului va rămâne în proprietatea Ministerului Sănătății.

Construirea a unor puncte de primiri urgență pentru a degreva Spitalul Județean Timișoara și Spitalul Municipal.

Redresarea Societații de Termoficare a Timișoarei prin exploatarea apei termale. Pe cele 45 de hectare care aparțin COLTERM este posibilă dezvoltarea unei stațiuni balneare și a unui Aqualand funcțional în toate lunile anului, iar prin construirea unei stații de transformare, apa termală cu o temperatură de peste 90 de grade, ce va fi adusă de la o adâncime de 3.000 de metri, va încălzi agentul termic care poate ajunge la caloriferele a mii de locuințe din cartierele Timișoarei.

Anveloparea blocurilor mai vechi de 25 de ani. Majoritatea blocurilor de locuinţe prezintă un nivel scăzut de izolare termică, iar asta înseamnă facturi mari pentru încălzire.

Demararea procedurilor de închidere a fondului funciar pe teritoriul Municipiului Timișoara conform Legii 165/2013, pentru a opri retrocedările frauduloase în folosul grupărilor mafiote imobiliare.

Elaborarea Registrului Local al Spațiior Verzi într-o formă actualizată, pentru asigurarea calității vieții cetățenilor și pentru dezvoltarea proiectelor locale. Timișoara este orașul florilor, dar nu al mușcatelor la ghiveci sau al palmierilor.

Înființarea unor noi cimitire și extinderea parcelelor sau cimitirelor existente potrivit legii, cu respectarea documentațiilor de urbanism și amenajarea teritoriului și a normelor sanitare.

Construirea unor noi grădinițe în cartierele mărginașe care să respecte toate normele sanitare.

Redresarea Societății de Transport Public Timișoara și reabilitarea liniilor de tramvai care în prezent sunt nefuncționale sau au fost dezafectate în urma deciziilor unor funcționari corupți și iresponsabili.

Reabilitarea și refuncționalizarea unor clădiri vechi prin transformarea lor în săli de spectacol. Regândirea spațiului pentru evenimente din Parcul Rozelor pentru a putea față unor spectacole de teatru, opera în aer liber.

Organizarea unui Festival Internațional de Muzică ”Ioan Ivanovici” care să se desfășoare în Timișoara – Galați – Novi Sad – Viena, coordonat din punct de vedere artistic de Andrei Ivanovicth, profesor la Universitatea din Sankt Petersburg, străstrănepotul lui Ioan Ivanovici, celebrul compositor al valsului ”Valurile Dunării”.

Organizarea unui festival de blues, care să se desfășoare în Piața Traian din cartierul istoric Fabric.

Revitalizarea sporturilor nautice, reabilitarea bazei sportive Uszoda, construirea unui stadion modern în Ronaț pentru echipa de Rugby. Dezvoltarea unei baze sportive cu clinici de recuperare pentru sportivi.

 

 

 

Reprezentantul nostru, Ilie-Vasile Sîrbu va candida ca independent la funcția de primar al Timișoarei

Prin prezentul comunicat, facem publică decizia asumării domnului Ilie-Vasile Sîrbu de a candida, ca independent, pentru funcția de primar al Municipiului Timișoara și la cea de consilier al Consiliului Local Timișoara. Susținem hotărârea reprezentantului nostru prin dreptul de a folosi numele Asociației Culturale Salvați Patrimoniul Timișoarei și activitatea întreprinsă în numele nostru. Membrii asociației se vor implica în acțiunea de strângere de semnături necesare pentru a intra în cursa electorală. De asemenea,  precizăm că orice  parteneriat cu diverse alte organizații, realizat de domnul
Ilie-Vasile Sîrbu, pentru a-și obține obiectivul propus, vor fi încheiate în nume propriu, nu și în numele organizației noastre. Noi îi dorim succes în această dificilă cursă electorală!
Decizia domnului Ilie-Vasile Sîrbu:
”Vă anunț faptul că am decis să-mi asum candidatura pentru funcția de primar al Municipiului Timișoara. Am luat această hotârâre, după o îndelungă cumpătare, la îndemnul membrilor și simpatizanților Asociației Culturale Salvați Patrimoniul Timișoarei. Implicarea mea în campania electorală se datorează și faptului că administrația locală și-a arătat adversitatea față de moștenirea patrimoniului cultural local, considerându-l neînsemnat. Consider că, atâta timp cât politica locală nu este orientată spre păstrarea identității Timișoarei, promovarea transparenţei decizionale a autorităţilor, cât și susţinerea dreptului cetăţenilor de a fi consultați în legătură cu deciziile importante ale orașului, respectul faţă de diversitatea culturală, o viziune clară în dezvoltarea Timișoarei, decizia de a candida la funcția de primar al Municipiului Timișoara este întemeiată.”