Toate articolele scrise de SalvatiPatrimoniulTimisoarei

COMUNICATE DE PRESA, EVENIMENTE

Andrei Ivanovich, în recital la Timișoara

Asociația Culturală Salvați Patrimoniul Timișoarei împreună cu Universitatea  Politehnica Timișoara organizează, la Sinagoga din Cetate,  în data de 3 octombrie 2023, ora 19, un recital de pian susținut de Andrei Ivanovich, strănepotul lui Iosif Ivanovici, în memoria lui Dinu Lipatti.

Andrei Ivanovich s-a născut la București, într-o familie cu ruși, sârbi și rădăcini românești. Numele de familie Ivanovici a obținut o popularitate largă mulțumită străbunicului său  Ioan Ivanovici, născut la Timișoara,  care a compus cunoscutul vals „Valurile Dunării”.

Educația sa muzicală timpurie a început la vârstă de șase ani când a fost acceptat la liceul de muzică în București. Un an mai târziu, cu  recomandarea celebrului pianist român Valentin Gheorghiu, Andrei a plecat în URSS, unde a învățat la Conservatorul din Leningrad. Din în acest moment, viața lui a fost strâns legată de Rusia. Andrei Ivanovici și-a desăvârșit măiestria la Academia de Muzică din Moscova și la cea din Karlsruhe. În anii de studii, a primit multe premii la concursuri naționale și internaționale de pian pentru tineret. Andrei Ivanovici a lansat 15 CD-uri de muzică de Mozart, Debussy, Mussorgsky, Prokofiev, Shchedrin, Rachmaninov, Grieg și Chopin. Este Membru al Societății Chopin.  Din anul 2015, el a intrat in Consiliul Societății Rachmaninov. Concertează și predă cursuri de pian în întreaga lume, ca un adevărat navetist ce unește toate meridianele. Dar este legat sufletește de Conservatorul din Shanghai unde predă cursuri de măiestrie artistică. Câteva din orchestrele cu care a cântat: Orchestra Națională a Filarmonicii din Sankt Petersburg Orchestra Simfonică Academică (Rusia)Orchestra St. Petersburg, Orchestra Filarmonicii Baden-Baden,Orchestra Filarmonicii din Osaka etc.

 

Recitalul este organizat în cadrul proiectului SEE 691 „Capitalizing on urban culture by promoting cultural heritageand cultural entrepreneurship”, prin apelul Timișoara – Capitală Europeană a Culturii 2023, al cărui promotor este Universitatea Politehnica Timișoara, având ca partenerun colegiu norvegian din vecinatatea orașului Stavanger (oraș fostă capitală europeană a culturii in 2008), respectiv Høgskulen for grønutvikling (HGUt).

Proiectul Capitalizing on urban culture by promoting cultural heritage and cultural entrepreneurship beneficiază de un grant în valoare de 44.635.12 euro din Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin graturile SEE și norvegiene.

Granturile SEE și norvegiene reprezintă contribuția Islandei, Principatului Liechtenstein și Norvegiei pentru o Europă verde, competitivă și incluzivă. Sunt două obiective generale: reducerea disparităților economice și sociale în Europa ș iconsolidarea relațiilor bilaterale între statele donatoare și 15 state UE din centrul și sudul Europei și statele baltice. Cele trei state donatoare cooperează îndeaproape cu UE în baza Acordului privind Spațiul Economic European (SEE). Între anii 1994 și 2014, statele donatoare au contribuit cu 3,3 miliarde euro prin scheme consecutive de grant. Pentru perioada 2014-2021, Granturile SEE și norvegiene se ridică la 2,8 miliarde de euro. Mai multe detalii sunt disponibile pe: www.eeagrants.org și www.eeagrants.ro.

 

Informații suplimentare pot fi obţinute de la:

președinte Asociaţia Culturală ,,Salvaţi Patrimoniul Timișoarei’’, Ilie Sîrbu,

email: salvatipatrimoniultimisoarei@gmail.com,

sau director proiect, dr.ing. Rareș Hălbac-Cotoară-Zamfir,

e-mail: rares.halbac-cotoara-zamfir@upt.ro.

Mulțumim Comunitatea Evreilor din Timișoara, Filarmonica Banatul Timișoara, SC Constructim SA, Ziua de Vest, Banatul Azi pentru tot sprijinul acordat!

 

PATRIMONIU

Canalul Bega

Dezvoltarea economică a Banatului se datorează și existenţei canalului Bega. În anul 1732 a fost efectuat primul transport de marfă, de la Pancevo la Timişoara fiind încărcat cu carne sărată și slănină… Traseul pe care îl are în ziua de astăzi Canalul Bega a fost definitivat de inginerul Fremaut, care a găsit soluţia pentru regularizarea debitului acestuia, construind nodul hidrotehnic de la Coştei.
În anul 1869 s-au realizat primele curse de pasageri pentru transportul în comun, primele de acest fel de pe teritoriul actual al României.

Cândva Portul Timișoara era viu cu o activitate intensă. În trecut, pe Canalul Bega, soseau șlepuri încărcate cu sfeclă pentru Fabrica de Zahăr. Țăranii erau aduși de la sate tot pe Bega, cu vapoare, pentru a face comerț cu fructe și legume în Timișoara.

În anii ’30, pe Canalul Bega puteau circula vapoare de până la 70 de metri lungime, cu circa 50 de vagoane încărcate. Tot atunci, pe Bega se transportau în jur de 250.000 de tone de mărfuri pe an şi aproape 500.000 de pasageri.
Lipsa de activitate de pe Canalul Bega ne prezintă o clasă politică ștearsă, neimplicată în exploatarea resurselor Banatului pentru bunăstarea bănățenilor.

PATRIMONIU

Porțile Cetății Timișoarei

În anul 1875 în Cetatea Timișoarei se putea intra numai prin cele trei porti: spre cartierul Fabric prin Poarta Transilvania, spre Mehala, Arad, Viena prin Poarta Vienei, spre Josefin, Belgrad prin Poarta Petrovaradinului, care era aproximativ unde este Palatul Lloyd (Rectorarul Politehnicii). Portile au devenit o piedică pentru dezvoltarea armonioasă a Timișoarei, mai ales că se inchideau la ora nouă spre Mehala și Fabric, iar la ora 11 se inchidea si poarta spre Iosefin. De multe ori, cetățenii care intîrziau în Cetate nu se mai puteau duce acasă. iar pentru asta erau amendați. Cetatea Timișoarei avea regim de unitate militară.

Foto: 1. Poarta Petrovaradinului, Foto: 2. Poarta Petrovaradinului din interior, văzută dinspre colțul Operei, Foto: 3, Poarta Transilvaniei, Foto: 4. Poarta Vienei.

COMUNICATE DE PRESA

Patrimoniul cultural construit în România, protejat doar pe hârtie

Concluziile Primul Congres Internaţional al Arhitecţilor şi Tehnicienilor Monumentelor Istorice au fost cuprinse într-un document elaborat la sfârşitul unei conferinţe privind restaurarea monumentelor istorice şi a clădirilor, care a avut loc la Atena, în 1931. Acest document a introdus importante concepte şi principii de conservare:
• ideea unui patrimoniu mondial comun;
• importanţa localizării monumentelor;
• principiul de integrare a noilor materiale.

Consiliul Europei a declarat anul1975 ca, fiind Anul European de Arhitectură, care conduce la adoptarea prezentei Carte, care are ca scop dezvoltarea unei politici europene comune pentru protecţia patrimoniului arhitectural. Documentul defineşte natura patrimoniului arhitectural european, importanţa acesteia la Comunitatea Europeană, precum şi pericolul care există asupra patrimoniului datorită ignoranţei, neglijenţei şi a deteriorării, sau datorită presiunilor economice, traficului autovehiculelor, restaurării necorespunzătoare şi a speculaţiilor de proprietate.

În anul 1997, Parlamentul României ratifică Convenţia pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei, adoptată la Granada la 3 octombrie 1985.  Convenţia semnată la Granada defineşte măsuri legislative şi de protecţie pentru a proteja patrimoniul cultural al Statelor Europene, precum şi politici de conservare pentru protejarea patrimoniului arhitectural. Printre măsurile recomandate sunt:

• conservarea patrimoniului arhitectural ca o componentă de urbanism;
• refolosirea adaptivă a clădirilor;
• educaţia în meşteşugurile tradiţionale implicate în conservare-restaurare;
• limitarea accesului public ca o măsură de conservare;
• creşterea gradului de conştientizare publică şi suportul programelor educaţionale pentru formare profesională;
• asistenţă tehnică şi schimbul de informaţii.

Cu toate acestea, România este departe de punerea în practică a acestor convenții internaționale. Politicienii români sunt patrioți doar în declarațiile politice, în realitate distrug tot ce le stă în calea propriei bunăstări.

FOTOGRAFII

Fostele restaurante al Timișoarei, ”La Regina Angliei”,

Unul dintre cele mai frecventate localuri din cartierul timișorean Fabric în perioada antebelică a fost Ospătăria ”La Regina Angliei”. Pe lângă bucatele alese degustate în acest spațiu și-a găsit locul și teatrul, pentru că în curtea acestui han a funcționat Teatrul de Vară ”Arena”.

Succesul acestui local boem din Fabric se datorează poate și faptului că linia de tramvai tras de cai inaugurat în anul 1869, a făcut ca migrația timișorenilor să fie mai ușoară la întoarcere, în special în condițiile în care în cetate lucrurile erau mai restrictive. Seara, după spectacole (teatru, concerte), ori după petreceri, la cerere, se asigura transportarea publicului cu vagoane speciale.

PATRIMONIU

Patrimoniul Cultural Industrial al Timișoarei, neinteresant pentru administrația locală

Timisoara a fost un depozitar al unui patrimoniu cultural construit şi a unui patrimoniu industrial – construit sau mobil remarcabil pentru Sud-Estul Europei, datând în principal din perioada secolelor al XIX-lea – al XX-lea.
Situaţia economică precară a multora dintre timişoreni, proprietari sau chiriaşi ori dintre societăţile ce au avut patrimoniu industrial a dus la pierderea lui. Printr-o politică absurdă, au fost forţaţi, să abandoneze ori să vândă patrimoniul a cărui întreţinere era prea costisitoare, fie să-l „refuncţionalizeze”, cu investiţii distructive ieftine şi de slabă calitate, pentru a-l închiria. Din comoditate sau din lipsa unei strategii de perspectivă, sunt preferate construcţiile noi intervenţiilor mai pretenţioase pentru recuperare-restaurare, sunt casate şi distruse utilaje valoroase sub motivul retehnologizării… Aceste iniţiative au fost girate de toți cei care s-au perindat atât prin administrația locală cât și pe la guvern.
Au împărţit şi fragmentat întreg Patrimoniul Timişoarei până ce l-au făcut să dispară, ca printr-o magie. La inceputul comunismului, ”vizionarii roșii” au clădit o industrie ce a avut ca bază, tocmai, industria burgheză. După 33 de ani de la Revoluție, Timișoara încă pierde Patrimoniul Industrial şi multe clădiri istorice, fără nici un regret din partea Administrației Locale, care a preferat o dezvoltare spre interiorul vetrei orașului, nu spre exterior, călcând în picioare tot ce reprezintă identitatea Timișoarei. Așa cum la executarea deținuților politici, bunicii și parintii noștri au asistat neputincioși, tot așa şi noi asistăm la executarea Patrimoniului Cultural Construit al Timișoarei. Noul Plan Urbanistic General al Timisoarei este practic unul vechi, fiind întârziat mulți ani cu bună ştiinţă, probabil, încă nu sunt clarificate influenţele unor grupuri. Timişoara este un magnet pentru ”Rechinii Imobiliari”, chiar dacă pe Bega curge apă dulce. Din nefericire, Timişoara va rămâne fără Identitate, iar moștenirea lăsată de noi o să fie bogată în fier beton, sticlă, multe metale nepreţiose, venin și mult prost gust…