Născut la 21 decembrie 1845 în localitatea Satchinez, judeţul Timiş, Emanuil Ungurianu a fost alături de Alexandru Mocioni, Vicențiu Babeș, P. Rotariu. Andrei Mocioni, Coriolan Brediceanu, Aurel Cosma reprezentantul unei generaţii de cxcepție a Banatului, care şi-a dedicat întreaga sa viaţă şi avere binelui neamului său. După ce a urmat şcoala primară în comuna sa natală, a absolvit cursurile gimnaziale la Timişoara în perioada 1860 – 1868. În perioada  1869 – 1872 a fost studentul Facultăţii de Drept din Budapesta, apoi după terminarea studiilor universitare, timp de 35 de ani, a practicat avocatura în capitala Banatului.

Emanuil Ungurianu a fost conştient de rolul pe care îl avea cultura în emanciparea românilor bănățeni. În opinia sa, numai din cultură răsăre bunăstarea economică, dar, în același timp era conștient că fără bani nu se putea face  cultură. În perioada 1898 – 1906, fruntașul bănăţean a fost directorul despărţământului Timişoara al ASTREI. Potrivit lui Emanuil Ungurianu, despărţământul urma să contribuie la propăşirea culturală şi economică a românilor bănăţeni. El a donat pentru înzestrarea bibliotecilor despărţământului foarte multe cărți, iar pentru scopurile culturale ale Asociaţiunii importante sume importante de bani.

Potrivit lui Emanuil Ungurianu. biserica şi şcoala reprezentau două instituţii deosebit de importante pentru românii bănăţeni. Până la 1918, el a activat in vederea păstrării autonomiei şcolilor confesionale româneşti, a Bisericii Ortodoxe Române, iar după realizarea Uniriia făcut eforturi pentru consolidarea celor două instituții. Fruntașul român bănăţean susținea şi necesitatea ca învăţătorii şi preoţii să fie bine pregătiţi profesional şi să aibă o înaltă ţinută morală. În domeniul învăţământului, E. Ungurianu a făcut o serie de donaţii in contul şcolilor româneşti din Banat, fiind preocupat şi de dezvoltarea şcolilor profesionale în care să înveţe tineri români din mediul rural. În același timp a avut in vedere îmbunătățirea situației materiale a învățătorilor români din Banat. După anul, 1918, E. Ungurianu a activat pentru înfiinţarea la Timişoara a unei Academii Comerciale, precum şi a unei Universităţi.

Emanuil Ungurianu a fost reprezentant al românilor timişeni în Sinodul Episcopiei Aradului și deputat în Congresul Naţional Bisericesc de la Sibiu, Emanuil Ungurianu a depus eforturi multiple pentru reinfiinţarea Episcopiei Timişoarei. Totodată el a făcut donaţii mai multor biserici din Banat.

Ridicarea stării economice a neamului său a constituit unul dintre obiectivele vieţii sale. A evidenţiat necesitatea păstrării pământului în mâinile ţăranului român, iar după 1918 s-a pronunţat pentru sprijinirea financiară a acestuia de către statul român. În concepţia sa era necesară îmbogăţirea cunoştinţelor profesionale ale ţăranilor prin organizarea de conferinţe de către specialiştii din agricultură.

Emanuil Ungurianu a urmărit crearea unei clase de meseriasi si comercianti români, proveniţi in special din mediul rural, eforturile sale s-au concentrat pentru  înfiinţărea de şcoli profesionale şi cămine pentru cursanţi.

Tot pentru propăşirea economică a neamului său Emanuil Ungurianu a activat pentru crearea unui sistem bancar românesc în Banat, deţinând o bună perioadă de timp functia de director executiv al băncii „Timișana” .

În plan politic a participat la principalele momente ale luptei pentru emancipare naţională a românilor din Imperiul Austro-ungar. A făcut parte din organizaţiile judeţene Timiş-Torontal ale Partidului Naţional Român şi respectiv Partidului Naţional Ţărănesc, solicitând oamenilor politici seriozitate şi moralitate.

Alături de Alexandru Mocioni, V. Babeş, C. Brediceanu,  E. Ungurianu a fost preocupat de înfiinţarea unor ziare româneşti în Banat, pe care apoi le-a sprijinit financiar pentru a le ajuta să supravieţuiască precum ”Luminătorul” și ”Dreptatea”.

În anul 1912, Emanuil Ungurianu a depus întreaga sa avere de aproximativ jumătate de milion de coroane în scopul sprijinirii instituţiilor şcolare, culturale şi bisericeşti româneşti. (Analele Banatului)

Chiar dacă dezvoltarea unei infrastructuri culturale nu a fost o prioritate pentru administrațiile precedente, Timișoara, în ultimii douăzeci de ani, a devenit atractivă din punct de vedere cultural. Timișoara este Capitală Culturală a Europei. În acest an încărcat, administrația locală nu mai poate face nimic pentru infrastructura culturală. Sper că în acest an să avem cu adevărat, înțelepciunea prin care să analizăm, înainte de toate lipsurile care ni se arată pe parcursul derulării proiectelor din acest an și cu toții să ne punem la masă și să dezvoltăm o infrastructură culturală cu care să ne mândrim în viitor. Sperăm, să avem capacitatea de îndrepta cu mintea cea de pe urmă, greşelile trecutului recent și să îmbogățim Timișoara cu Săli de spectacole, Spații Culturale de Anvergură, Zone Culturale Dedicate și să lăsăm ceva util în urma noastră pentru că evenimentele culturale reprezintă acceleratori de creștere urbană și joacă un rol major în reînnoirea urbană.

Pe lângă infrastructura sportivă, avem obligația de a investi și în infrastructura culturală, pentru a acoperi acest deficit clar. Trebuie să recuperăm aceste lipsuri. În noul Plan Urbanistic General sper să se regăsească zone culturale construite special pentru a gazdui manifestari de mari dimensiuni dar și dezvoltarea unei infrastructuri urbane de mai mici dimensiuni, precum săli de concerte și spectacole sau spații expoziționale. Vedem cu toții, din păcate, ce consecinte nefaste poate avea lipsa accesului la astfel de facilități în comunitate, cazul ”Colectiv” este elocvent în acest sens. Astfel, putem susține industriile creative precum cea muzicală și cea a artelor spectacolului, cărora le lipsesc spațiile de expresie. Dezvoltarea acestei infrastructuri este unul dintre elementele-cheie care pot stimula turismul cultural în Timișoara.

Cuplată cu dezvoltarea de activități culturale, urbanizarea gândită strategic poate să stimuleaze, apariția unei noi clase economice – clasa creativă, ce poate include oameni de știință, artiști, ingineri și scriitori „super-creativi”, precum și „profesioniști ai creației”, care activează într-o gamă largă de ocupații bazate pe cerectare, cunoaștere și creativitate.

Potenţialul cultural imens al Timișoarei şi toţi artiştii tineri care simt nevoia unor platforme de exprimare înfăptuite, nu doar în declarații prelectorale și electorale. Pentru asta e nevoie de o politică culturală strategică limpede atent dezbătută și gândită pentru a ne aşeze valorile adevărate într-un dialog productiv cu celelalte culturi ale Europei și de ce nu ale lumii.