Timișoara anului 2018. Îndoiala că primăvara nu mai vine a fost risipită de norul de praf ridicat la imobilul de pe strada Virgil Madgearu nr. 10. Clădirea din zona albă a bătrânului cartier Elisabetin a fost lovită cu sete din toate părțile cu baroase de muncitori plătiți prost din veniturile suspecte ale unui Cetățean de Rang Înalt al Timișoarei. De ce de Rang Înlat? Pentru că un cetățean din marea pătură a orașului nostru  nu-și permite nici să gândească la sfidarea legii, dar să construiască sau să demoleze după bunul său plac încalcând Legea 50. Direcția de Urbanism a Municipiului Timișoara cu Poliția Locală, Inspectoratul de Stat în Construcții, Instituția Primăriei Timișoara ne-au demonstrat din nou că fac diferențe între cetățeni. Mare parte a timișorenilor sunt cuminți, asculători și supuși legilor. După cum se știe în popor, în Timișoara există o categorie de cetățeni privilegiați, noi le spunem Cetățeni de Rang Înalt, respectați de Instituțiile Statului de Forță și de Control. Sunt respectați pentru că mulți dintre ei sunt analfabeți – nu au cum să se supună legilor, pentru că nu știu a citi, se înțelege asta – și pun în aplicare propriile lor legi.

Foto:Alex Mișvinschi

Să revenim la primăvara de pe strada Virgil Madgearu nr. 10. În acest spațiu alb al Timișoarei, cum ne mărturiseste șeful Disciplinei în Construcții din Poliția Locală, pentru că nu e în zonă protejată, poți să-ți faci de cap fără stres prea mult. S-a dovedit a câtă oară, că nimeni nu urmărește autorizațiile de construcție după ce au fost emise. Proprietarii, Biroul de Arhitectura, firma care a a pus în aplicare desființarea clădirii, dirigintele de șantier  au speculat aceasta slăbiciune, cine va plăti?!  Istoria, fie și recentă dacă nu o iei în serios, se repetă, cu sau fără voia unui profesor universitar aflat vremelnic la cârma acestui oraș. Primăverile tind să semene cu iernile. Sperăm să nu ajungem să traim când iarna va fi ca vara. Clădirea de la această adresă, practic nu mai există, dar proprietarii sunt “siluiți” să intre în legalitate. Dar cum? Prin reconstrucție, dar nu după planurile vechi, ci după planurile noi ale Cetățeanului de Rang Înalt (CRÎ), după care se va emite o nouă Autorizație de Construire, care va fi respectată la punct și virgule. Pe Bega, pentru unii, curge lapte și miere. Noul Plan Urbanistic al Timișoarei este deja istorie. Trecutul este prezent printr-un PUG vechi, depăsit, intenționat prelungit ilegal. Între timp, noi, timișorenii ca niște plebei cuminți, în anul centenarului TREBUIE să ne împăcăm cu Legea așa cum este ea, prost scrisă și prost aplicată. Trăiască Timișoara Liberă!

Referitor la modul  „ciudat” in care Directia de Urbanism a Municipiului Timisoara elibereaza Autorizatii de Construire in zonele protejate de Legea 422, fara a fi insotite de Avize de specialitate de Directia Judeteana pentru Cultura Timis, am semnalat prin nenumarate sesizari ca se incalca legea si ca autorizatiile de construire emise nu mai sunt verificate.

Legea 422, Capitolul III, Interventii asupra monumentelor istorice, Art. 23. Aliniatul (3) Autorizatia de construire, autorizatia de desfiintare, precum si autorizatiile referitoare la interventiile prevăzute la alin. (2) se eliberează numai pe baza si in conformitate cu avizul Ministerului Culturii si Cultelor sau, dupa caz, al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor si cu celelalte avize, potrivit dispozitiilor legale in vigoare. Aliniatul(4) Autorizatiile prevazute la alin. (3), emise fara avizul institutiilor abilitate prin lege si fara respectarea conditiilor acestora, sunt nule de drept.

Am fost ignorati ca de obicei, rezultatul se vede… abuz! Raspunsul la sesizarea noastra referitoare la imobilul de pe strada Virgil Madgearu nr. 10 din Timisoara are numarul ww2018-000637 trimisa catre Directia de Urbanism la data de 15 martie 2018. Va prezentam raspunsul mai jos:

WW2018-000637

Asociatia Culturala Salvati patrimoniul Timisoarei a solicitat in scris chiar in aceiasi zi clarificari, in care am subliniat incalcarea articolul de Lege incalcat de Directia de Urbanism a Municipiului Timisoara.

Sursa foto:

Alex Mișvinschi

Ramași anonimi pentru contemporani, maistorii satelor bănățene au fost cei care au susținut prin măiestria lor pe paorii bănățeni – mândria Banatului. Tot acești maistori anonimi  au învățat meserie, au perfecționat unelte și au inventat scule sau procedee de prelucrare, ce au constituit pași înainte pentru ca Banatul să devină un etalon în această parte a Europei.

Ucenicii acestor meștesugari deprindeau, în afara de secretele meseriei, un alt fel de învățătura, mai importantă decât meștesugul în sine: învățau să fie riguroși, să respecte normele meseriei și dorințele clienților. Se integrau, cu alte cuvinte, într-o cultură a muncii, care constituia o bază socială prin valorile pe care le impunea.

Organizați în bresle sau independenți, ei au transmis din generație în generație ceea ce azi numim „know-how”. Generația noastră nu a mai fost “antrenată” să continue acest lucru de mână, în alte părți numit ARTĂ. La începutul secolului XXI, 90 % din aceste meserii nu se mai practică nici măcar ocazional. Unele ateliere recuperate, zac fără viață în Muzee fără viață.

Brâgle – dispozitiv folosit în covăcie pentru potcovitul boilor și vacilor folosite la tracțiune (putrezește în Teregova)

În anul Patrimoniului European, atragem atenția, celor care sunt vremelnic la frâiele unor instituții ale statului, că nu au făcut nimic din punct de vedere legal să protejeze acești meșteșugari. În 2018, când Europa se fălește cu un Patrimoniu, România, încă este încorsetată de mințile unor slujbași respectuoși cu politica celor care i-au instalat în funcții dar orbi la valorile poporului din care fac parte. Nu știm de ateliere conservate în satele bănățene, sau de campanii ale Ministerului Culturii ori a Direcțiilor Județene pentru Cultură, prin care să îndemne tinerii să ducă mai departe o meserie “de patrimoniu”, constituind astfel, un patrimoniu viu pentru celelalte generații.

Băile Imperiale,  putrezesc în Stațiunea Băile Herculane

Nu ne mirăm, pentru că directorii acestor direcții de cultură nu sunt capabil să gestioneze un patrimoniu cultural construit, vezi bisericile din lemn din zona Făgetului care putrezesc, Stațiunea Buziaș, Stațiunea Băile Herculane, dar să gândească pe termen lung și foarte lung asemenea proiecte. Ei  nu văd și nu înțeleg mai mult de ce se întâmplă în biroul isi petrec orele obligatorii de serviciu. Legea le permite multe, dar nu au curaj, preferă să rămână vasalii unor politicieni submediocrii, dirijați de o politică ce nu are nimic în comun cu cei care i-au votat.

În anul Patrimoniului European, în anul Centenarului, aproape, că nu mai avem nimic în comun cu ceea ce am fost cândva!