Dealungul anilor democrației scurși din 1989 până acum, nu s-a realizat nici o analiză temeinică a stării clădirilor vechi din cartierele istorice ale Timișoarei, cu excepția a câtorva clădiri prin GTZ. Nici o instituție publică din Timișoara nu a realizat o estimare valorică a clădirilor din cartierele vechi. Din această cauză ne întrebăm: Cine urmărește clădirile aflate în șantier de  reabilitare? În afară de descrierea arhitecturii în linii mari și a unui scurt istoric mai mult presupus decât real, nu se prea știe mare lucru.

Clădirile istorice nu sunt cuprinse în marele proiect al Dezvoltării în Forță al Timișoarei deși se vorbește tot mai mult despre turism în Timișoara. Renumele orașului l-au creat, culmea, aceste clădiri istorice, de care, astăzi, fuge administrația locală. Turiștii vin, dar se întorc spre casele lor dezmăgiți de felul în  care “bijuterii arhitecturale” sunt mutilate și părăsite. E stânjenitor să prezinți străinilor un astfel de oraș urâțit de vreme și nesimțire. Ce ne facem?! GTZ a apus! S-au pierdut sume importante de bani. Direcția de Urbanism a Municipiului Timișoara este sub presiunea marilor investitori imobilari și a neștiinței, de unde, probabil, apare lipsa de interes pentru Planul Urbanistic General al Timișoarei. Regulamentul de Urbanism al Timișoarei e depăsit, PUG-ul este expirat. Asociațiile de proprietari și proprietarii sunt depășiți de situație. Se vrea moartea Timișoarei din interior, nu numai din alte părți. Direcția Județeană pentru Cultură Timiș nu există, nu au nici o strategie în acest sens: Ce studii au elaborat, ce clădiri au clasat în ultimii opt ani, în afară de tunelurile canalizării din perioada austriacă, descoperite recent cu ocazia săpăturilor pentru ridicarea clădirii ADR Vest de pe strada Gheorghe Lazăr, semnalate de ACSPT, ce strategii au în vederea protejării patrimoniului cultural construit din Timișoara că din județ nici nu ne gândim, că ne cuprinde teama? E haos! Asta se și dorește. Administrația locală nu are o evidență clară a clădirilor, apartamentelor și terenurilor la care este proprietar. Cine sancționează Primăria Timișoara pentru starea proastă a clădirilor pe care le administrează? DJC Timiș? Biroul pentru Combaterea Infracțiunilor contra Patrimoniului din cadrul IPJ Timiș? Cine?! Nimeni! 2018 este Anul Patrimoniului European, și ce dacă… În 10 iunie 2018, Institutul Național al Patrimoniului a organizat  o serie de evenimente dedicate patrimoniului Art Nouveau, în diferite orașe din România, printre care și la Timișoara. În orașul nostru evenimentul a fost marcat în parteneriat cu Filiala Teritorială Timiș a Ordinului Arhitecților din România și Tur de arhitectură. Au fost realizate tururi ghidate de arhitectură prin cartierele istorice Fabric, Cetate și Elisabetin. În realitatea a fost o prezentare a unui oraș ce prezintă urme Art Nouveau așa cum pe ambalajele produselor de POST scrie, că prezintă urme de lapte. Timișoara a devenit o umbră a ceea ce a fost cândva și cu sprijinul multor arhitecți. Câți arhitecți au fost excluși din ordin pentru că nu au supravegheat “corespunzător” proiectele concepute? Există o evidență a arhitecților care își vând semnătura unor așa zise firme de proiectare? Noi știam că arhitectul trebuie să fie în centrul procesului de restaurare pentru a reduce deteriorările, a proteja valoarea istorică şi substanţa originală şi în acelaşi timp pentru a aplica o viziune nouă ce propune elemente sau materiale arhitecturale moderne cu scopul de a creşte valoarea de utilizare în timp.

În anul Patrimoniului European Cultural spunem că se încearcă reducerea la tăcere a arhitectului. Se vrea transformarea lui într-un funcționăraș, care să gândească neconform cu pregătirea pe care o are, să lucreze pentru un interes mult mai confortabil. Această acțiune se face prin Iuzi strecurați în această  tagmă de elită, ce sunt dispuși să primească arginții, conform dictonului plebei: “dacă nu eu, cineva o va face…” După care încărcați cu balast “material suficient”, cu “crezul” vândut se urcă în amvonul Cetății și ne țin predici despre deontologie. Știm că doare, dar trebuie dați afară din Ordin fără nici un resentiment!

Asociația Culurală Salvați Patrimoniul Timișoarei cere arhitectilor Timișoarei să nu se lase intimidați, să ignore presiunile de tot felul la care sunt supuși, să nu renunțe la CREZUL lor, pentru că Timișoara este cunoscută în lume și datorită arhitecților. Szekely Laszlo a îndrăznit și a reușit, îndrăzniți și voi să credeți în valorile morale și în identitatea orașului nostru. Sunteți ultimul Bastion spiritual și intelectual al Timișoarei! Ne este teamă să scriem mai departe… pentru că civismul în Timișoara nu mai există!

La mulți ani Timișoara, în anul Centenarului și al Patrimoniului European Cultural! În anul 2019, avem de sărbătorit propriul nostru Centenar, de care Bucureștiul va uita… cu siguranță!

Presiunile asupra celor din Primaria Timisoara încep sa se concretizeze dupa ce imobilul de pe strada Virgil Madgearu nr. 10 a fost demoat cu buna stiinta de proprietari sub supravegherea atenta a arhitectului, a dirigintelui de santier si a Directiei de Urbanism a Municipiului Timisoara, a Inspectoratului de Stat in Constructii al Judetului Timis. Desi proprietarul a fost amendat ca nu a respectat Autorizatia de Construire nr. 1652 din 12.12 2014, lucrarile la acest santier continua. Astazi, 25 mai 2018 am sesizat telefonic Politia Locala ca se lucreaza la santierul de pe Virgil Madgearu 10, raspunsul a fost unul scurt, practic naucitor: „Politia Locala nu mai are competente in acest caz”. Noi am sesizat atat Directia de Urbanism cat si Inspectoratul de Stat in Constructii, iar raspunsurile primite ne indeamna sa suspectam de lucruri necurate in ceea ce priveste Acest santier. Noi am intrebat ce masuri s-au luat pentru dirigintele de santier care conform Ordinului M.D.R.T. nr. 1.496/13.05.2011 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a Diriginţilor de Şantier are obligatia sa urmareasca urmareasca ceea ce se intampla in santier. raspunsul lor a fost unul extraordinar:

Pana la momentul de fata nu s-a retinut nici o neconformitate care sa necesite sanctionarea dirigintelui de santier. Nemultumiti de raspuns am sesizat serviciul de integritate al Ministerului Dezvoltarii, care le-a solicitat in numele nostru sa clarifice situatia, nu am primit raspuns. Cu toate aceste lucrarile se desfasoara cu o viteza naucitoare. In ceea ce priveste Directia de Urbanism a Municipiului Timisoara, raspunsurille primite ne-au ajutat sa intelegem cum functioneaza acest sistem. Chiar am primit sfaturi in cazul in care avem suspiciuni. Pentru cei de la Directia de Urbanism nu exista nici un fel de suspiciune din moment ce Consiliului Local Timisoara a incercat de doua ori  sa-l premieze pe proprietarul Gringo Bivolaru cu 85 de metri patrati pentru nerespectarea si stirbirea autoritatii statului in Timisoara.

WW2018-000637, WW2018-000918, Untitled_20180426_163500 (1), ww2018-001187 Sirbu

La solicitarea Asociatiei Culturale Salvati Patrimoniul Timisoarei in scris, Primaria organizeaza dezbatere publica in data, de 31 Mai 2018, pentru ca acest proprietar sa dobandeasca gratuit 85 de metri patrati pentru ca „sa dezvolte in forta” in spatiul fostului imobil de pe Strada Virgil Madgearu nr. 10 o frumusete de Palat. Am inteles perfect ca toate amenzile primite au fost luate in calcul de proprietar, de la inceput, pentru ca sa arate cine e Bulibasa in Timisoara. Felcitam Consiliul Local Timisoara, initiatorul Proiectului de Hotarare, domnul primar Nicolae Robu pentru perseverenta si dorinta de a-l premia  cu orice risc pe acest propritar in ciuda legilor incalcate! Amin!

Încet, încet investitorii și proprietarii au înteles parțial rolul economic al patrimoniului construit, al caselor vechi din Timișoara. Șantierele de reabilitare se înmulțesc. Corul văicărelilor cu pretenții se aude tot mai puțin. Asta și pentru că se mai găsesc bani. Dacă nu de la noi, atunci de la alții, de la care avem de învățat cum și de ce să ne păstrăm moștenirea, salvând-o înainte de toate de noi înșine, că nu e așa, e mai simplu să vinzi, să demolezi decât să păstrezi „vie” o clădire. Salvarea înseamnă acţiuni concrete, nu vorbărie ridicolă şi blocarea proiectelor neconvenabile. Nu înțelegem de ce demolare (desființare) înseamnă vitalizare, așa cum încearcă unii să ne convingă.  ZEII de Direcția de Urbanim a Timișoarei și Direcția Județeană pentru Cultură Timiș ne pregătesc pentru PUZ-ul cvartalului unde se află Liceul Izraelit și Internatul acestuia o mare păcăleală cu o documentație raportată la NOUL PUG, care nu există!!!

Internatul Liceului Izraelit – Inspectoratul Școlar

Din nefericire Legea Patrimoniului atârnă de fire invizibile, este neclară, ciuntită parcă în ciudă de politicieni, care traiesc doar clipa. Cine mai negociază la vedere prin dezbateri interesul public de a păstra memoria colectivă înzidită şi dreptul inalienabil al proprietăţii private individuale? De ce toate aceste se fac în taină? De ce Direcția de Urbanism a Municipiului Timișoara invită o instituție profesională, la vizionarea proiectelor rezultate dintr-un concurs de arhitectură și nu firma direct implicata – Studium Green?! În aceste situații apar speculanții de Lege și de slăbiciune a organelor de control. Există un păienjeniș fin, aproape neobservat care leagă instituțiile statului de investitori. Se vrea distrugerea identității Timișoarei indiferent de pretul plătit! Acum este momentul să ieșim din tranșeele frontului impuse de politicieni și să discutăm despre soarta patrimoniului construit al Timișoarei cu partenerii şi actorii urbani implicaţi, începînd cu proprietarii de monumente şi cu potenţialii investitori. De la Direcția de Urbanism nu mai avem nici o așteptare. Sunt prinși într-o ideologie perimată în spatele unei false baricade pe care și-au creat-o singuri având în față Asociația Culturală Salvați Patrimoniul Timișoarei ca dușman al celor care „investesc” în patrimoniul cultural construit. Principala scuză a organelor de control urnite de prin birouri la sesizările noastre este: „cei de la Salvați Patrimoniul Timișoarei v-au pârât, altfel, noi nu am fi avut treaba!” Iar când Poliția Locală este prinsă  în păienjenișul despre care am scris mai sus, se pune serios pe treabă, cercetează, depistează pe cei care ne-au furnizat informații precise și îi supun unor presiuni uriașe. Identificându-le adresa și solicitandu-le tot felul de documente, adică căutându-le nod în papură. Cam cu răzbunarea se ocupă cei din Primăria Municipiului Timișoara și Consiliul Local Timișoara în timp ce  patrimoniul cultural construit se prăbușește, iar „investitorii” își văd liniștiți  de treabă, A fost Casa Muhle, acum e casa de pe strada V. Madgearu și vor urma, probabil, cateva case de pe strada Sorin Titel și altele. În ceea ce privește Direcția Județeană pentru Cultură Timiș, de acolo, câțiva oameni, ar trebui sa plece, au făcut prea mult rău patrimoniului cultural construit al acestui oraș prin neștiință și neimplicare. În rest, 2018 – Anul European al Patrimoniului la Timișoara este bifat prin suspendarea de către Ministerul Culturii a unui renumit arheolog, Dorel Micle, pentru grave abateri la Legea Patrimoniului.

Timișoara anului 2018. Îndoiala că primăvara nu mai vine a fost risipită de norul de praf ridicat la imobilul de pe strada Virgil Madgearu nr. 10. Clădirea din zona albă a bătrânului cartier Elisabetin a fost lovită cu sete din toate părțile cu baroase de muncitori plătiți prost din veniturile suspecte ale unui Cetățean de Rang Înalt al Timișoarei. De ce de Rang Înlat? Pentru că un cetățean din marea pătură a orașului nostru  nu-și permite nici să gândească la sfidarea legii, dar să construiască sau să demoleze după bunul său plac încalcând Legea 50. Direcția de Urbanism a Municipiului Timișoara cu Poliția Locală, Inspectoratul de Stat în Construcții, Instituția Primăriei Timișoara ne-au demonstrat din nou că fac diferențe între cetățeni. Mare parte a timișorenilor sunt cuminți, asculători și supuși legilor. După cum se știe în popor, în Timișoara există o categorie de cetățeni privilegiați, noi le spunem Cetățeni de Rang Înalt, respectați de Instituțiile Statului de Forță și de Control. Sunt respectați pentru că mulți dintre ei sunt analfabeți – nu au cum să se supună legilor, pentru că nu știu a citi, se înțelege asta – și pun în aplicare propriile lor legi.

Foto:Alex Mișvinschi

Să revenim la primăvara de pe strada Virgil Madgearu nr. 10. În acest spațiu alb al Timișoarei, cum ne mărturiseste șeful Disciplinei în Construcții din Poliția Locală, pentru că nu e în zonă protejată, poți să-ți faci de cap fără stres prea mult. S-a dovedit a câtă oară, că nimeni nu urmărește autorizațiile de construcție după ce au fost emise. Proprietarii, Biroul de Arhitectura, firma care a a pus în aplicare desființarea clădirii, dirigintele de șantier  au speculat aceasta slăbiciune, cine va plăti?!  Istoria, fie și recentă dacă nu o iei în serios, se repetă, cu sau fără voia unui profesor universitar aflat vremelnic la cârma acestui oraș. Primăverile tind să semene cu iernile. Sperăm să nu ajungem să traim când iarna va fi ca vara. Clădirea de la această adresă, practic nu mai există, dar proprietarii sunt “siluiți” să intre în legalitate. Dar cum? Prin reconstrucție, dar nu după planurile vechi, ci după planurile noi ale Cetățeanului de Rang Înalt (CRÎ), după care se va emite o nouă Autorizație de Construire, care va fi respectată la punct și virgule. Pe Bega, pentru unii, curge lapte și miere. Noul Plan Urbanistic al Timișoarei este deja istorie. Trecutul este prezent printr-un PUG vechi, depăsit, intenționat prelungit ilegal. Între timp, noi, timișorenii ca niște plebei cuminți, în anul centenarului TREBUIE să ne împăcăm cu Legea așa cum este ea, prost scrisă și prost aplicată. Trăiască Timișoara Liberă!